Pretentii. Decizia nr. 59/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 45172/3/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 59
Ședința publică de la 07.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte - M. M. P.
Judecător - M. D.
Judecător – M. G. R.
Grefier – C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2197/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. G. și T. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații reclamanți prin avocat E. P. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 27.12.2012 recurenta pârâtă a depus note de ședință în două exemplare și înscrisuri într-un exemplar, după care,
Curtea procedează la comunicarea apărătorului intimaților reclamanți a notelor de ședință depuse de recurenta pârâtă și, nefiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul asupra propunerii de probe, respectiv proba cu înscrisurile noi depuse de recurs de recurenta pârâtă.
Intimații reclamanți prin apărător arată că sunt de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
În temeiul disp. art. 305 și art. 167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei și, nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimații reclamanți prin apărător arată că acțiunea nu a rămas fără obiect și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2197/22.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a – C. administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamanților P. G. și T. D. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU SOLUȚIONAREA PROPRIETĂȚILOR în sensul că a fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 772.322,14 lei, reprezentând despăgubiri cuvenite în temeiul Legii 290/2003, actualizată cu indicele de creștere al preturilor de consum de la data expirarii termenului de plata pentru fiecare transa in parte si pana la data platii efective. Prin aceeași hotărâre a mai fost obligată parata la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin hotarirea nr. 741/25.02.2010(f.6) emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de Aplicare a Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006 li s-au acordat reclamanilor compensatii in cuantum de 772.322,14 lei pentru bunurile de care au fost deposedati autorii reclamantilor P. G. si S., sechestrate, retinute sau ramase in ., ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de nord si tinutului Herta, precum si ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de P. intre Romania si puterile aliate si associate de la Paris din 10.02.1947.
Prin adresa de la fila 7 Comisia Municipiului Bucuresti de Aplicare a Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006 a comunicat reclamantilor aprobarea cererii de acordare a despagubirilor in cuantum de 772.322,14 lei in temeiul Legii nr.290/2003, iar reclamantii au depus documentele necesare in vederea efectuarii platii, astfel cum rezulta din cererea inregistrata sub nr._/05.04.2011 (fila 8).
In drept instanta a avut în vedere dispozitiile art. 10 al. 2 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, conform carora ”Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art.8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1”.
In ceea ce priveste esalonarea despagubirilor devin incidente prevederile art. 18 al. 5 si 6 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care prevad “Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. (6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Asadar actul normativ in temeiul caruia a fost solutionata cererea reclamantilor de acordare a despagubirilor, Legea nr. 290/2003, prevede un termen inauntrul caruia parata A. N. pentru Restituirea Proprietatilor are posibilitatea de a achita integral sau cel putin prima transa din suma stabilita cu titlu de despagubire, respectiv termenul de un an de la data comunicarii hotărârii comisiei județene ori a municipiului București.
In cauza hotarirea nr. 741/25.02.2010 a fost comunicata reclamantilor prin adresa de la fila 7 la data de 12.03.2010, situatie in care termenul de un an se calculeaza de la aceasta data.
Reclamantii au formulat cererea de chemare in judecata la data de 01.06.2011, dupa expirarea termenului de 1 an pentru plata primei transe, iar primul termen de judecata a fost stabilit la data de 22.05.2012.
In consecinta, fata de dispozitiile art. 10 al. 2 din Legea nr. 290/2003 care stabilesc in favoarea paratei termenulde un an, respectiv 2 ani, intrucat suma este foarte mare, de la comunicarea hotărârii comisiei municipiului București in care urmeaza a se efectua plata compensatiilor, instanta apreciaza ca prezenta cerere de chemare in judecata este intemeiata in totalitate.
Conform dispozitiilor legale anterior citate plata transei 1 trebuia efectuata in termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei, respectiv pina la data de 12.03.2011 inclusiv.
Intrucit parata nu a respectat acest termen, instanta a obligat la plata sumei reprezentând transa 1, respectiv 40%, din compensațiile acordate în baza Legii nr. 290/2003, sumă ce se va actualiza în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum de la data expirarii termenului de plata pentru prima transa, 12.03.2011 si pina la data plătii efective, intrucit despăgubirile trebuie să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății.
In ceea ce priveste transa 2, instanta a apreciat ca solicitarea reclamantilor este de-asemenea intemeiata, in conditiile in care din coroborarea dispozitiilor art. 10 al. 2 din Legea nr. 290/2003 si art. 18 al. 5 si 6 din HG nr. 1120/2006 rezulta caeșalonarea se face în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, respectiv pina la data de 12.03.2012. In acest sens se are in vedere faptul ca dreptul ce face obiectul litigiului trebuie sa fie recunoscut si ocrotit de lege, sa fie exercitat in limitele sale interne si externe, sa fie exercitat cu buna- credinta si sa fie actual.
In prezenta cauza dreptul reclamantilor exista, fiind confirmat prin hotarirea nr. 741/25.02.2010 emisa de Comisia Municipiului Bucuresti de Aplicare a Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006, si pana la data solutionarii cauzei a expirat si termenul prevazut expres de lege pentru valorificarea transei 2 din valoarea compensatiilor acordate, astfel ca, va fi obligata parata si la plata celei de-a doua transe, in raport de cuantumul despagubirilor acordate, de la data expirarii termenului de plata pentru a doua transa, 12.03.2012 si pina la data plătii efective.
In temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, in situatia in care nu au fost achitate in termenul legal nici prima transa si nici cea de-a doua, actualizarea vizeaza si suma ce reprezinta aceasta a doua transa din cuantumul total al despagubirilor acordate, intrucit despăgubirile trebuie să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății.
In consecinta, instanta a admis actiunea reclamantilor si a obligat parata sa achite reclamantilor ambele transe intrucat termenul legal de plata a expirat la data de 12.03.2011 si respectiv 12.03.2012 (intrucat nu s-a facut dovada altei date a comunicarii hotararii), transe ce se vor actualize cu indicele de crestere al preturilor de consum de la data expirarii tremenului de plata pentru fiecare transa in parte si pana la data platii efective.
Instanta a obligat parata si la plata sumei de 1000 lei, onorariu avocat redus (intrucat suma de 2.108 lei este prea mare raportat la complexitatea cauzei, prestatia efectiva a avocatului si participarea la un singur termen de judecata) fata de prevederile art.274 C.p.civ, parata fiind partea care a cazut in pretentii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare au fost invocate disp. art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, text de lege din care rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație, dar și absența disponibilităților bănești astfel că în sarcina ANRP s-ar stabili o obligație imposibil de realizat.
A mai solicitat recurenta reclamantă ca în cazul în care s-ar aprecia că nu se impune respingerea acestui capăt de cerere, în subsidiar, să se dispună micșorarea cheltuielilor de judecată în baza disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ. Pentru soluționarea dosarului a fost necesar un singur termen de judecată, acordarea de cheltuieli de judecată de 1.000 lei fiind neîntemeiată și față de obiectul cauzei.
În drept au fost invocate C.pr.civ., Legea nr. 290/2003 și HG nr. 1120/2006.
La data de 27.12.2012 recurenta reclamantă a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect motivat de faptul că intimații au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării despăgubirilor bănești în cuantum de 772.322,14 lei, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 278/2011 de către B. Raportoru G., iar cu O.P. nr. 1820 din data de 10.05.2012 Trezoreria Sector 1 a virat în contul executorului judecătoresc suma de 860.337,73 lei.
În dovedire au fost anexate înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză prin care să invoce eventuale apărări deși au fost legal citați inclusiv cu această mențiune, fiindu-le comunicate motivele de recurs.
Analizând actele dosarului, în limita învestirii și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este fondat, urmând să-l admită și să modifice sentința recurată.
Reclamanții P. G. și T. D. au formulat cerere de chemare în judecată pentru a obține obligarea pârâtei A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la plata sumei de 772.322,14 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 741/25.02.2010, cu actualizarea în raport cu indicele de creștere al prețurilor de consum, începând cu data de 25.02.2010 și până la data plății.
Acțiunea reclamanților a fost admisă, astfel cum a fost formulată, fiind pronunțată sentința civilă nr. 2197/22.05.2012 – titlu executoriu în cazul în care rămâne irevocabilă.
Din înscrisurile noi depuse de recurenta pârâtă în recurs (f. 17-23) rezultă că în același timp intimații reclamanți au parcurs procedura executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 741/25.02.2010 emisă de Comisia Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, astfel că la data de 20.07.2011 a fost virată în contul B. Raportoru G. suma de 860.337,73 lei (f. 23).
A fost realizat obiectul pentru care reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată, creanța acestora fiind satisfăcută întocmai, astfel că acțiunea lor a rămas fără obiect. Nu se mai justifică deci obligarea pârâtei la plata unei sume de moment ce respectiva plată a fost deja efectuată, iar aceasta chiar dacă este o plată silită iar nu una voluntară.
În plus, apreciază instanța de control judiciar că prin respingerea recursului, sentința primei instanțe devine irevocabilă și constituie titlu executoriu, reclamanții fiind în situația de a cere din nou plata în temeiul acestui titlu obținut ulterior, situație în care am vorbi fie de o plată nedatorată, fie de o îmbogățire fără justă cauză.
În consecință, în temeiul disp. art. 299 și urm. coroborat cu art. 312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Referitor la dispoziția primei instanțe referitoare la obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Pentru a dispune astfel, Curtea are în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01.06.2011, în timp ce plata creanței a fost efectuată ulterior acestui moment, respectiv 20.07.2011. Mai mult, plata efectuată de debitoare nu a fost una voluntară, ci silită, ca urmare deci a procedurii executării silite parcurse de creditori.
Rezultă așadar culpa procesuală a recurentei pârâte în sensul disp. art. 274 C.pr.civ.
În același timp, mai apreciază prezenta instanță că suma de 1.000 lei nu este una disproporționată, ci justificată de complexitatea cauzei, fiind păstrat un just echilibru între cuantumul cheltuielilor și munca efectiv depusă de apărătorul reclamanților.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1) împotriva sentinței civile nr. 2197/22.05.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. G. și T. D. (ambii cu domiciliul ales la SCA N. & G. – București, ., ., ., sector 3).
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Menține dispoziția primei instanțe referitoare la obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. P. M. D. M. G. R.
GREFIER,
C. A.
Red./dact. MMP
22.02.2013 - 2 ex.
Jud. fond D. C.
Tribunalul București
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3458/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1104/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
