Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 60186/3/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.32
Ședința publică de la 07 IANUARIE 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
JUDECĂTOR - I. E.
JUDECĂTOR - P. C.
GREFIER - P. G.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentele-reclamante S. G., T. O., împotriva sentinței civile nr. 190/17.01.2012 pronunțată Tribunalul București – Secția a -IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. P. PROTECTIA MEDIULUI B., G. N. DE MEDIU, COMISARIATUL MUNICIPIULUI B., M. B., P. S. 4 B., I. DE S. IN CONSTRUCTII, DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, G. B.-DIRECTOR EXECUTIV AL APMB, I. V. G.-DIRECTOR COORDONATOR ADJUNCT AL GNM/CMB M. C.-DIRECTOR EXECUTIV AL PMB/DICG, O. G.-DIRECTOR EXECUTIV AL PMB/DGDU, E. T.-DIRECTOR EXECUTIV AL PS 4, P. R.-INSPECTOR SEF ADJUNCT LA ISC, A. C.-DIRECTOR EXECUTIV AL DSPB, S.C. N&D C. G. S.R.L., având ca obiect „despăgubiri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă Ș. G. prin avocat O. E., în baza împuternicirii avocațiale ._/2012 aflată la fila 30 dosar, și recurenta reclamantă T. O. personal și asistată de avocat O. E., în baza împuternicirii avocațiale ._/2012 aflată la fila 30 dosar, intimata pârâtă A. P. PROTECTIA MEDIULUI B., prin consilier juridic S. D. A. cu delegație pe care o depune la dosar, intimata-pârâtă P. S. 4 BUCUREȘTI prin consilier juridic C. Adeluța, cu delegație aflată la fila 88, dosar lipsind intimații – pârâți I. de S. în Construcții, G. Naționala de Mediu, Comisariatul Municipiului București, Direcția de S. Publică a Municipiului București, G. B. - director executiv al APMB, I. V. G. - director coordonator adjunct al GNM/CMB M. C.-director executiv al PMB/DICG, O. G.-director executiv al PMB/DGDU, E. T.-director executiv al PS 4, P. R.-inspector sef adjunct la ISC, A. C. - director executiv al DSPB și S.C. N&D C. G. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la data de 10.12.2012 prin serviciul registratură intimatul-pârât M. C. a depus cerere în 2 exemplare prin care solicită să se dispună scoaterea din cauză, iar în data de 10.12.2012, recurentele-reclamante S. G. și T. O. au depus cerere de probe și un set de înscrisuri în 2 exemplare.
Recurentele-reclamante prin avocat, arată că intimații-pârâți persoane fizice au fost scoase din cauză la fond și depune un set de înscrisuri și practică judiciară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse.
Intimații-pârâți A. P. PROTECTIA MEDIULUI B., prin consilier juridic și P. S. 4 B., prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței încuviințarea înscrisurilor depuse.
Curtea apreciază ca utilă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse de recurentele-reclamante și încuviințează această probă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentele-reclamante, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr.190/17.01.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că, în temeiul art.304 C.pr.civ., consideră că sentința dată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
De asemenea, arată că cererea de chemare în judecată cuprinde două capete de cerere: unul principal și unul secundar, cele două capete având legătură strânsă între ele.
Cererea de chemare în judecată era precizată și s-a reținut în sentință că daunele morale sunt inadmisibile și nu s-a avut în vedere că reclamantele au formulat petiții, au fost în audiență. S-a specificat că nu au făcut dovezi iar instanța de fond s-a pronunțat pe excepțiile formulate de pârâți și nu s-a intrat pe fondul cauzei, invocând prevederile art.20 din Legea 554/2004.
Intimata-pârâtă P. S. 4 BUCUREȘTI prin consilier juridic solicită respingerea recursului.
Intimata pârâtă A. P. PROTECTIA MEDIULUI BUCUREȘTI, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului privind excepția de nelegalitate a Autorizației de mediu nr.613/23.11.2007 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului București formulată de recurentele reclamante, ca nelegală și netemeinică.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /CA/2010, astfel cum a fost modificată, reclamantele Ș. G. și Ț. O. au chemat în judecată pe pârâții Agenția pentru Protecția Mediului București, G. B. – Director Executiv al A.P.M.B., G. Națională de Mediu – Comisariatul Municipiului București, I. V. Glăman – Director Coordonator Adjunct al Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Municipiului București, Primăria Municipiului București, M. C. – Director Executiv al Direcției de Inspecție și Control General din cadrul P.M.B., O. G. – Director Executiv al Direcției Generale Dezvoltare Urbană din cadrul P.M.B., Primăria S. 4, E. T. – Director Executiv al P.S.4, I. De S. În Construcții, P. R. – Inspector Șef Adjunct la I.S.C., Direcția De S. Publică București și A. C. – Director Executiv al D.S.P.B., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, în principal, obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale pentru vătămări produse dreptului reclamantelor de a le fi protejată sănătatea și confortul împotriva poluării fonice realizate prin activitatea comercială de întreținere și repararea a autovehiculelor (spălătorie auto) desfășurată în perioada 2007 – 2011 în București, .. 21 A, sector 4.
Totodată, reclamantele au invocat excepția de nelegalitate a autorizației de mediu nr. 613/23.11.2007 emisă de Agenția Regională pentru Protecția Mediului pentru . G. SRL. În ședința publică din data de 17.01.2012 reclamantele, prin avocat, au precizat că cererea de obligare a pârâților, în solidar, la plata daunelor morale, constituie capătul principal al cererii de chemare în judecată, iar excepția de nelegalitate constituie capătul subsidiar.
La data de 13.12.2011, la solicitarea reclamantelor, a fost a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă S.C. N&D C. G. S.R.L.
La aceeași dată, reclamantele au declarat că renunță la judecată cu privire la pârâții – persoane fizice și I. de S. în Construcții.
Prin Sentința civilă nr. 190/17.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal s-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecată, în contradictoriu cu pârâții – persoane fizice și cu I. de S. în Construcții, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția de S. Publică a Municipiului București, Primăria S. 4 și Primăria Municipiului București, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția de S. Publică a Municipiului București și, pe cale de consecință, respinsă acțiunea modificată, ca inadmisibilă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii astfel cum a fost modificată, tribunalul a avut în vedere că, în reglementarea legală incidentă, cererea de reparare a pagubei nu poate constitui o cerere principală decât în situația expres reglementată de art. 19 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri.
Or, din lămuririle furnizate de apărătorul reclamantelor, tribunalul a reținut că între părți nu au existat litigii circumscrise materiei contenciosului administrativ, care să fi fost în legătură cu vătămările invocate prin prezenta cerere și cu conduita culpabilă atribuită autorităților administrative acționate în judecată.
Prin urmare, s-a constatat că ipoteza normei de mai sus nu este îndeplinită, deoarece acțiunea în despăgubire este condiționată de un demers judiciar anterior care să vizeze acte administrative (fie ele și asimilate), astfel că acțiunea modificată a fost respinsă ca inadmisibilă.
În privința excepției de nelegalitate, s-a reținut că aceasta nu poate constitui o cerere subsidiară ca atare, nici o cerere accesorie unei cereri inadmisibile.
Împotriva Sentinței civile nr. 190/17.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamantele, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Primul capăt de cerere din acțiunea modificată a fost întemeiat pe art. 4 din Legea nr. 554/2004 și vizează nelegalitatea autorizației de mediu nr. 613/23.11.2007 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului București.
Instanța de fond a reținut și interpretat greșit susținerile apărătorului reclamantelor potrivit cărora „capătul de cerere privind obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor morale constituie capătul principal de cerere”.
Cererea de chemare în judecată, ca și cererea modificatoare, are două capete de cerere, al doilea capăt de cerere vizează daunele morale care nu sunt cerute în subsidiar, dar sunt cerute ca și ordine după ce instanța a fost investită cu primul capăt de cerere având ca obiect nelegalitatea autorizației de mediu conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Solicitarea tribunalului ca reclamanții „să precizeze dacă au mai avut litigii de contencios administrativ care să fie în legătură cu vătămările pe care le invocă prin cererea modificatoare” este lipsită de relevanță cât timp nu s-au administrat probe din care să rezulte dacă există alte litigii care au legătură cu prezenta cauză, în speță, plângeri penale, demersuri la alte autorități decât cele chemate în judecată în acest litigiu.
Dispozițiile legale generale pentru admisibilitatea reparării bănești a daunelor morale sunt cele prevăzute de art. 998 și 999 Cod Civil, iar în privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor, instanța supremă a decis în mod constant că acestea se stabilesc prin apreciere, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții vătămate.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004 nu se pot aplica în cauză decât în situația în care reclamantele ar fi avut litigii circumscrise materiei contenciosului administrativ, care ar fi demonstrat o conduită culpabilă a autorităților administrative. Dacă ar fi judecat fondul cauzei, încuviințând probe, instanța ar fi avut posibilitatea să constate toate litigiile ce au legătură cu acesta.
În concluzie, pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În drept, au fost invocate prevederile art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9, art. 998 -999 Cod Civil, Decizia nr. 62/10 ianuarie 2001 a Curții Supreme de Justiție și art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății are ca obiect:
(i) obligarea pârâților în solidar la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat reclamantelor;
(ii) excepția de nelegalitate a autorizației de mediu nr. 613/23.11.2007 emisă de Agenția Regională pentru Protecția Mediului.
În ședința publică din data de 17.01.2012, instanța de fond a solicitat reclamantelor, în temeiul rolului activ al instanței prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, să precizeze care este obiectul cauzei deduse judecății. Reclamantele, prin avocat, au învederat instanței că cererea de obligare a pârâților, în solidar, la plata daunelor morale constituie capătul principal al cererii de chemare în judecată, iar excepția de nelegalitate constituie capătul subsidiar al cererii.
Instanța a consemnat în practicaua sentinței recurate poziția procesuală exprimată de reclamante și, în considerarea principiului disponibilității, a procedat la soluționarea cauzei în limitele investirii sale. Susținerea recurentelor în sensul că afirmațiile apărătorului lor au fost interpretate eronat de instanța de fond sunt neîntemeiate. Instanța nu a interpretat precizarea reclamantelor formulată prin avocat, ci a luat act de aceasta și a examinat admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ ținând seama și de aceste lămuriri ale cadrului procesual.
Dispozițiile art. 19 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost interpretate și aplicate corect de instanța de fond.
Astfel, în cadrul contenciosului administrativ, repararea prejudiciului material și moral cauzat reclamantului poate fi solicitată fie printr-un capăt de cerere formulat în cadrul acțiunii în contencios administrativ împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, fie pe cale separată, într-un termen de prescripție de un an, de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
În speța de față, reclamantele nu au solicitat anularea unui act administrativ tipic sau asimilat și obligarea la plata de despăgubiri, ci obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri, situație în care admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ ar putea fi reținută doar în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Acțiunea în răspundere patrimonială, chiar și atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acțiunii în anularea actului nelegal sau împotriva refuzului de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim.
Prin urmare, cererea formulată pe cale separată pentru despăgubiri este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal tipic sau asimilat, fiind lipsită de relevanță existența unor plângeri penale sau a altor demersuri la autoritățile pârâte.
Așa fiind, era esențială dezlegării cauzei precizarea solicitată reclamantelor de către instanța de fond, în sensul de a indica dacă au existat litigii în contencios administrativ care să fie în legătură cu vătămarea pe care o invocă prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.
Cum în cauza dedusă judecății, reclamantele au susținut că nu au avut alte litigii în contradictoriu cu autoritățile pârâte legate de refuzul de soluționare a unor cereri sau nesoluționarea unor cereri în termen legal, în mod corect instanța de fond a constatat inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ pentru angajarea răspunderii patrimoniale a autorităților pârâte.
În raport de precizarea reclamantelor, prin avocat, de care s-a luat act în ședința publică din data de 17.01.2012, nu era utilă în soluționarea cauzei administrarea de probatorii cu privire la îndeplinirea condiției referitoare la existența unui act administrativ nelegal anulat de instanță sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatate ca atare de instanță.
Criticile formulate de recurente privitoare la existența prejudiciului moral cauzat și la criteriile de determinare a cuantumului daunelor morale nu afectează legalitatea hotărârii instanței de fond, în condițiile în care cauza a fost soluționată prin admiterea excepției inadmisibilității, situație în care recursul nu poate viza decât aspecte legate de modalitatea de soluționare a acestei excepții.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante S. G., T. O., împotriva sentinței civile nr. 190/17.01.2012 pronunțată Tribunalul București – Secția a -IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. P. PROTECTIA MEDIULUI B., G. N. DE MEDIU, COMISARIATUL MUNICIPIULUI B., M. B., P. S. 4 B., I. DE S. IN CONSTRUCTII, DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, G. B.-DIRECTOR EXECUTIV AL APMB, I. V. G.-DIRECTOR COORDONATOR ADJUNCT AL GNM/CMB M. C.-DIRECTOR EXECUTIV AL PMB/DICG, O. G.-DIRECTOR EXECUTIV AL PMB/DGDU, E. T.-DIRECTOR EXECUTIV AL PS 4, P. R.-INSPECTOR SEF ADJUNCT LA ISC, A. C.-DIRECTOR EXECUTIV AL DSPB, S.C. N&D C. G. S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. I. E. P. C.
GREFIER
P. G.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./2 ex./22.02.2013
T.B. S.9 – jud. fond B. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5503/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cetăţenie. Decizia nr. 4575/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
