Despăgubire. Decizia nr. 3458/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3458/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 506/116/2013
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3458
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.09.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: G. A. F.
JUDECĂTOR: D. M. B.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 730/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. N., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c., după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 730/18.02.2013, Tribunalul Călărași – Secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta S. N. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 47.369,76 lei reprezentând 40% din c/valoarea despăgubirilor bănești acordate prin Hotărârea nr. 122/02.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr. 2691/29.12.2008 actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată pentru perioada de la 02.12.2005 până la achitarea efectivă.
În motivarea sentinței, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin cererea introdusă la această instanță la data de 18.02.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanta S. N. cu domiciliul ales în Oltenița, ., . a chemat în judecată pe pârâta A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/98), cu sediul in București, Calea Florească, nr. 202, sector 1 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 47 369,76 lei reprezentând 40 % din c/valoarea despăgubirilor bănești acordate prin Hotărârea nr.122/02.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L.9/1998, validată prin Decizia nr. 2691/29.12.2008 actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată pentru perioada de la 02.12.2005 până la achitarea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr.122/02.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L.9/1998, validată prin Decizia nr. 2691/29.12.2008 a fost admisă cererea privind acordarea compensațiilor bănești pentru bunurile aparținând autorului său Frangulea V. trecute în proprietatea statului bulgar. A mai arătat reclamanta că până în prezent nu s-a dispus efectuarea plații compensațiilor conform prevederilor legale și nici nu a primit un răspuns din partea ANRP, fiind nevoită să formuleze prezenta cerere, în cauza fiind incidente dispozițiile prevăzute de art.2 alin 1 lit. i din Legea 554/2004 in sensul ca exista refuz nejustificat atunci când nu este soluționată o cerere legal înregistrata in termen de 30 de zile. Având in vedere faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală, apreciază ca un refuz nejustificat de soluționare a cererii si ca o nerezolvare culpabila, motiv pentru care solicită obligarea paratei să-și îndeplinească obligațiile astfel cum sunt determinate prin Legea nr. 9/1998. Mai arată reclamanta că astfel cum s-a stabilit și în practica de specialitate, neplata sumelor cuvenite este in contradicție cu principiul executării cu buna credința de către stat a obligațiilor care ii revin fata de proprii cetățeni, obligația de plata fiind o obligație de rezultat si nu una de diligență. Așa cum s-a apreciat în literatura de specialitate, neîndeplinirea de către pârâtă în termenul legal a obligației ce-i revine este de natura să aducă atingere unor drepturi fundamentale: dreptul la moștenire garantat de art. 46 din Constituție si dreptul de proprietate consacrat de art. 1 al primului Protocol adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Neîndeplinirea propriei obligații de către autoritățile statului roman reprezintă o încălcare gravă a dreptului său de proprietate si a dreptului la reparare a prejudiciului suferit, nesancționarea acestui comportament culpabil transformând dreptul încălcat într-un drept iluzoriu, afectându-i însăși substanța. Menționează de asemenea că, prin raportare la constanta practică a Curții Europene a Drepturilor Omului, neîndeplinirea de către stat a obligației de plata până în prezent constituie o ingerința in dreptul subsemnaților de a beneficia de despăgubiri pentru dreptul de proprietate încălcat.
În drept au invocat dispozițiile Lg. 9/98, HG 753/1998, art.44 din Constituția României.
În dovedirea cererii reclamanții au propus administrarea dovezii cu înscrisuri și au depus la dosar acte care se regăsesc la filele 8-12 din dosar.
La data de 04.03.2013 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, a formulat întâmpinare prin care a precizat că în temeiul art.6 alin.7 din OUG nr.25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 2691/29.12.2008, prin care s-a validat Hotărârea nr.122/2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Călărași acordându-se reclamantei compensații bănești.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat"(...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Până la sfârșitul anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel :_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008;_ lei în anul 2009. Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-au fost alocate: 43.550.169,17 lei în anul 2007; 77.419.297,58 lei în anul 2008; 31.666.756,37 lei în anul 2009. Precizează pârâta că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sunt acordate în baza Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940; Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente; Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație. Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, invocă prevederile art.5 din H.G nr.286/2004 prin care legiuitorul a stabilit termenele de plată ale compensațiilor bănești în raport de indicele de consum din ultima lună pentru acest indice.
Având în vedere că creanța stabilită a devenit și exigibilă pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art.5 din HG. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998." Astfel, suma va fi actualizată conform dispozițiilor art. 5 din H.G. 286/2004 coroborate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
În raport de probatoriul administrat instanța va pronunța o soluție de admitere a acțiunii reclamantei pentru considerentele în continuare expuse.
Cererea reclamantei vizează actualizarea compensațiilor bănești acordate prin Hotărârea nr.122/02.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L.9/1998, validată prin Decizia nr. 2691/29.12.2008
Așa cum însăși pârâta admite prin întâmpinarea depusă la 04.03.2013, suma nu a fost achitată reclamantei la momentul introducerii cererii deși are caracter cert, lichid și exigibil și este cuvenită acesteia fiind respectate întru totul prevederile L.9/1998.
Conform art. 8 alin.2 din L.9/1998, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul stabilit prin hotărâre de validare, în caz contrar suma urmând a fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data emiterii si până la plata efectivă.
În același sens, al despăgubirii integrale și efective a fost de altfel pronunțată în RIL sub nr.21/2007 de către ICCJ și decizia care obligă la actualizarea valorii de despăgubire atât pentru perioada dintre data hotărârii Comisiei județene și cea a validării cât și pentru intervalul scurs în continuare până la data încasării efective a despăgubirilor de către reclamanți.
Așa fiind instanța urmează a admite acțiunea formulată de reclamanta S. N. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 47 369,76 lei reprezentând 40 % din c/valoarea despăgubirilor bănești acordate prin Hotărârea nr. 122/02.12.2005 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L.9/1998, validată prin Decizia nr. 2691/ 29.12.2008 actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată pentru perioada de la 02.12.2005 până la achitarea efectivă”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Totodată, a învederat că, potrivit alin. 2 prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
Din analiza celor două texte, reiese fără echivoc intenția statului român de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 și neachitate (chiar și parțial), pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe, două ipoteze avute în vedere, respectiv ipoteza în care titlul de plată urmează a fi emis, în această situație prima tranșă fiind exigibilă în anul următor emiterii titlului și, respectiv, ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței, în această situație prima tranșă fiind exigibilă începând cu 01 ianuarie 2014.
Prin urmare, creanța stabilită prin Decizia nr. 561/2008 emisă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este exigibilă în momentul de față.
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a OUG nr. 10/2013, reglementarea modalității de plată eșalonată a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 190/2003 și Legii nr. 393/2006 este rezultatul efectului sistematic, structural pe care acestea îl au asupra bugetului de stat, având în vedere, pe de o parte, necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate, iar pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, prin aplicarea unor modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu refuză plata acestor despăgubiri, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
Plata eșalonată a creanțelor asupra statului nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica.
Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și Legii nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora.
Măsura criticată este mai degrabă una prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. 2 din Constituție, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate. Rezultă că prin eșalonarea stabilită statul nu afectează esența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu neagă existența acestuia.
2. În realizarea funcțiilor sale, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicat al Statului Român.
Având în vedere practica constată de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr.9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
3. Cu privire la plata actualizării compensațiilor, face următoarele precizări:
Prin art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat n situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, raportat la dispozițiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita învestirii și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând să-l admită și să modifice în parte sentința recurată.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, întrucât după data pronunțării sentinței recurate a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, care modifică condițiile și termenele de plată a despăgubirilor.
Curtea apreciază că aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestei ordonanțe reprezintă un motiv de ordine publică, care, deși nu a fost invocat de recurentă, va fi avut în vedere din oficiu la soluționarea prezentei cereri de recurs, conform prevederilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, la data de 28 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 114 OUG nr. 10 din 27 februarie 2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Din cuprinsul acestui act normativ, Curtea reține ca având relevanță în prezenta cauză dispozițiile art. I alin. 1-4, potrivit cărora:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
(3) Prin titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
(4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe”.
De asemenea, prin art. IV pct. 3 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, s-au abrogat expres dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, care prevedeau că „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. 4 sau 6, respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maxim 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1”.
Totodată, prin art. V lit. d din ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, s-au abrogat expres dispozițiile art. 18 alin. 5 și 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1.120/2006, care prevedeau următoarele: “compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilordepășește 100.001 lei. Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Curtea mai constată că, în preambulul OUG nr. 10/2013, s-a prevăzut că aceste modificări ale regimului de plată a despăgubirilor sunt necesare, în viziunea emitentului (Guvernul României), „luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit celor trei legi de reparație, ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, precum și având în vedere faptul că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.
Prin urmare, având în vedere că până la data judecării prezentului recurs a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 10/2013, care modifică regimul de plată a despăgubirilor acordate, printre altele, în baza Legii nr. 290/2003, Curtea constată că dispozițiile acestei ordonanțe se aplică prezentei cauze, fiind vorba despre incidența unui motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 și 3 teza I raportat la art. 304 pct. 9, 304¹ și 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta la plată, către reclamantă, însă în condițiile și termenele prevăzute de art. I din OUG nr. 10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202, împotriva sentinței civile nr. 730/28.03.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. N., cu domiciliul ales în Oltenița, ., ., ., jud. Călărași.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că plata sumei se va face în condițiile OUG nr. 10/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. P. G. A. F. D. M. B.
Grefier,
E. S. M.
Red. și dact. jud. D.M.B./gref. E.S.M.
2 ex./
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3670/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 59/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
