Pretentii. Decizia nr. 5503/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5503/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 5058/98/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 5503
Ședința publică de la 05.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE URZICENI, împotriva sentinței civile nr. 355 din 28.01.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. A. D., în cauza având ca obiect pretenții-taxă de poluare.
La primul apel nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa relațiilor solicitate de la intimatul-reclamant, după care:
Dată fiind lipsa părților la apelul nominal, față de dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, părțile nu au răspuns.
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice Urziceni, care, prin . O.U.G. nr. 74/2013, H.G. nr. 520/2013 și a Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare, S. F. Municipal Urziceni.
Curtea constată că intimatul nu s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa la termenul anterior, din oficiu invocă excepția inadmisibilității ca motiv de ordine publică pentru lipsa cererii de restituire a taxei de poluare și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 17.10.2012, sub nr._, reclamanta J. R. G., cu domiciliul în Slobozia, . 5, scara A, etaj 4, . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA cu sediul în Slobozia .. 14 jud. Ialomița, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 1607 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu chitanța nr._/11.06.2012.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehicul second - hand marca CITROEN, tipul C3, categoria M1, nr. identificare (.) VF7FC8HZC28847959, dintr-un stat comunitar, și că, pentru a fi înmatriculat în România i s-a calculat și perceput taxa auto de poluare în sumă totală de 1607 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta A.F.P. Slobozia, taxă achitată cu documentul susmenționat.
Procedând astfel, consideră reclamanta, se încalcă Tratatul Comunității Europene, care interzice instituirea unor taxe discriminatorii asupra unor mărfuri aparținând unor state ale comunității europene fără ca aceste taxe să fie aplicate și mărfurilor naționale, situație în raport de care norma europeană, fiind prioritară față de norma națională potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, urmează a fi aplicată cu consecința constatării nelegalității taxei percepute.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile Legii nr.554/2004, art.124 Cod procedură fiscală, Constituția României și Tratatului Comunității Europene (art.90 par. I) OG 9/2012.
Cererea a fost legal timbrată, documentele de plată fiind anulate la dosar.
Prin întâmpinare, parata A.F.P. Slobozia solicită respingerea acțiunii și pe cale de consecință, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispune menținerea operațiunii de încasare a taxei de poluare, ca fiind temeinică și legală, precum și în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Totodată, a chemat în garanție ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU motivat de faptul că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de această instituție.
Chematul în garanție nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.355/28.01.2013, tribunalul a admis actiunea, a obligat pârâta A.F.P. Slobozia să restituie reclamantei suma de 1607 lei, încasată necuvenit cu chitanța nr._/11.06.2012, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul second hand marca CITROEN, tipul C3, categoria M1, nr. identificare (.) VF7FC8HZC28847959, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data achitării și până la restituirea efectivă si a obligat chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei A.F.P. Slobozia suma necesară restituirii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a achiziționat dintr-un stat comunitar, un autovehicul second hand marca CITROEN, tipul C3, categoria M1, nr. identificare (.) VF7FC8HZC28847959, pentru care a fost condiționată să achite suma de 1607 lei, potrivit chitanței nr._/11.06.2012, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Instanța constată că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003.
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotărârea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă polare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă.
Fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repararea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii fiscale, calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data plății efective.
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Așa cum rezultă din aceste prevederi legale, soluția care se va da asupra cererii de chemare în garanție depinde de soluția care se va pronunța cu privire la cererea principală.
Întrucât în cauza de față cererea de chemare în judecată urmează să fie admisă ca fondată, aceeași va fi soluția și cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va admite ca întemeiată cererea formulată de reclamanta J. R. G. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA.
Urmează a obliga pârâta A.F.P. Slobozia să restituie reclamantei suma de 1607 lei, încasată necuvenit cu chitanța nr._/11.06.2012, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul second hand marca CITROEN, tipul C3, categoria M1, nr. identificare (.) VF7FC8HZC28847959, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data achitării și până la restituirea efectivă.
Va admite ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP SLOBOZIA a ADMINISTRATIEI FONDULUI PENTRU MEDIU.
Va obliga chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei A.F.P. Slobozia suma necesară restituirii.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
RECURSUL
Parata Administrația Finanțelor Publice Urziceni a introdus recurs împotriva sentinței civile de mai sus, afirmand:
Taxa de poluare pentru autovehicule, reglementata de OUG nr. 50 /2008 așa cum prevede si Legea 9/2012 care o abroga, se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Așa cum reiese in mod evident din legislația in vigoare, instituția fiscala competenta are obligația doar de a stabilii taxa auto prin calcularea acesteia conform programului informatic, la solicitarea persoanei fizice sau juridice, iar in ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transfera in contul" Disponibil al fondului pentru mediu " sumele colectate.
Dealtfel cu privire la acest capăt de cerere invocam excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului întrucât acesta nu a făcut dovada procedurii prealabile administrativa conf. art.207 Cod procedura fiscala. Termenul de depunere a contestației
1 ) contestația se va depune in termen de 30 de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii ."
Procedura prealabila
1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau ori . printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia ." În speța de fata reclamantul formulând cerere de restituire a taxei pe poluare, nu contestație împotriva deciziei de calcul a taxei.
Prin urmare pentru a se putea dispune restituirea taxei ca nedatorata presupune ca in prealabil sau concomitent sa se solicite anularea titlului de creanța in baza căruia aceasta este datorată.
Pe fondul cauzei în ceea ce privesc prevederile comunitare invocate in susținerea cererii de chemare in judecata de către F. A. D. legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria si România la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, in conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autoritățile naționale competente in ceea ce privește alegerea formelor și a mijloacelor.
În consecință, rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autorităților naționale având competenta de a alege forma si mijlocul prin care se asigura obținerea rezultatului. Referitor la motivația reclamantului cu privire la art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunităților Uniunii Europene conform căruia nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare precizam faptul ca din Jurisprudența constanta a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar caracterului fiscal taxa intra in regim intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Ordonanța de Urgenta a Guvernului 50/2008 stabilea cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului de mediu in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
In relație cu art. 90 din Tratatul CE se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de poluare a unui autovehicul in statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre, protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care prin înmatricularea acestora in România înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la poluarea mediului.
In concluzie, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare, conform căruia:
"Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata în lege" Organul fiscal a respectat prevederile OUG nr. 50/2008 cu modif. si comp. ulterioare si ale HG nr. 686/2008 cu mod. și completările ulterioare stabilind corect suma de plata in cuantum de 5283 lei .
In drept, recurenta a invocat Codul de proc. civila, art. 13 O.G. 92/2003 actualizată.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
Potrivit art.1 si 8 din Legea nr.554/2004, obiectul actiunii in contencios administrativ il constituie verificarea refuzului nejustificat/lipsei unui raspuns in termenul legal cu privire la o cerere de recunoastere a unui drept subiectiv/interes legitim.
Pentru a exista insa un refuz nejustificat sau pentru a expira termenul legal de raspuns, este necesar sa existe mai intai o cerere.
Or, in speta, reclamantul nu a solicitat paratei restituirea taxei de poluare.
Desi a fost citat de instanta de recurs, cu mentiunea de a preciza daca a formulat o cerere scrisa administrativa si de a o depune la dosar, intimatul-reclamant nu a dat niciun raspuns.
Ca atare, nu exista un refuz pe care instanta de contencios sa-l cenzureze, actiunea fiind inadmisibila, reclamantul avand posibilitatea introducerii unei noi actiuni in contencios, dupa ce va fi cerut in prealabil autoritatii parate restituirea taxei, fara a se putea opune autoritatea de lucru judecat.
In consecinta, instanta va admite recursul, va modifica sentinta atacata, in sensul respingerii actiunii ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă S. F. MUNICIPAL URZICENI, împotriva sentinței civile nr. 355 din 28.01.2013, pronunțate de Tribunalul Ialomița, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. A. D..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge cererea, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C. A. J.
GREFIER,
Anișoara N.
Red. A.J.
2 ex/
Jud. fond T.I.: M. A. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2670/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 32/2013.... → |
|---|
