Anulare act administrativ. Sentința nr. 2670/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2670/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 3579/2/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a V.-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 2670
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta T. V. în contradictoriu cu pârâții Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA A IX-A C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTOR D. S. ȘI GREFIER N. G.), CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A V.-A C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTORI D. M., V. A., P. M. M., GREFIER S. E.), B. R. GENERALĂ DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, B. DE I. ȘI RELAȚII PUBLICE DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA LEGISLAȚIE, STUDII, DOCUMENTARE ȘI INFORMATICĂ JURIDICĂ DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI-SECȚIA C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTOR L. S., GREFIER GĂMAILAN M. C.), având ca obiect refuz nejustificat soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la 17.09.2013 și 18.09.2013, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, după care:
La interpelarea instanței, reclamanta arată că nu are un domiciliu stabil, ci locuiește în anumite locuri publice din Târgoviște, astfel încât nu poate indica o adresă pentru comunicarea actelor de procedură, menționând că se prezintă personal la instanțe pentru a afla stadiul dosarelor, cum s-a întâmplat și în cazul de față.
La interpelarea Curții, reclamanta arată că, astfel cum a precizat în scris și prin cererea depusă la dosar în data de 12.06.2013, prin prezenta acțiune contestă refuzul nejustificat al Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-i permite promovarea și susținerea unui recurs în interesul legii, refuz exprimat în cadrul adreselor_/26.07.2012,_/30.07.2012,_/30.07.2012.
La interpelarea Curții, reclamanta arată că este în competența acestei instanțe soluționarea pricinii, fiind vorba despre refuzul unei autorități publice centrale de soluționare a cererii.
În baza art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Curtea invocă și pune în discuție excepția lipsei calității procesuale a pârâților indicați în cererea de chemare în judecată, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamanta arată că înțelege să se judece cu toți pârâții indicați în acțiune.
Curtea, având în vedere obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat prin cererea depusă la dosar în data de 12.06.2013, precum și oral la prezentul termen de judecată, respectiv invocarea refuzului nejustificat al Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-i permite promovarea și susținerea unui recurs în interesul legii, refuz exprimat în cadrul adreselor nr._/26.07.2012,_/30.07.2012 și_/30.07.2012, constată că are legitimitate procesuală pasivă în cauză doar Î. C. de Casație și Justiție, urmând ca în privința celorlalți pârâți să admită excepția lipsei calității procesuale pasive și să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală în cauză.
La interpelarea Curții, reclamanta arată că nu mai are alte probe de administrat, în afara înscrisurilor depuse la dosar, și nici alte cereri de formulat în cauză.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă părții prezente cuvântul asupra fondului.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, arătând că este nejustificat refuzul ÎCCJ de a-i permite promovarea și susținerea unei recurs în interesul legii. Arată că, potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă, Î. C. de Casație și Justiție avea obligația de a-i primi și de a-i soluționa cererea de recurs în interesul legii.
La solicitarea expresă a reclamantei de pronunțare a soluției în ședință publică, Curtea aduce la cunoștință acesteia dispozitivul hotărârii, în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție, și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală în cauză. Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Î. C. de Casație și Justiție ca neîntemeiată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la C.-Secția a V.-a. De asemenea, Curtea aduce la cunoștință reclamantei că, după motivarea acestei hotărâri în termenul legal de 30 de zile, se poate prezenta la Compatimentul Arhivă pentru a ridica un exemplar al hotărârii, aceasta urmând a fi comunicată prin afișare, în vederea exercitării căii de atac a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.05.2013 pe rolul Curții de Apel Bucurelti-Secția a V.-a contencios administrrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la dosar în data de 12.06.2013 (filele 53-55), reclamanta T. V. în contradictoriu cu pârâții Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA A IX-A C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTOR D. S. ȘI GREFIER N. G.), CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A V.-A C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTORI D. M., V. A., P. M. M., GREFIER S. E.), B. R. GENERALĂ DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, B. DE I. ȘI RELAȚII PUBLICE DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA LEGISLAȚIE, STUDII, DOCUMENTARE ȘI INFORMATICĂ JURIDICĂ DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI-SECȚIA C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTOR L. S., GREFIER GĂMAILAN M. C.), a solicitat să se constate caracterul nejustificat al refuzului Înaltei Curți de Casație și Justiție, exprimat în cadrul adreselor nr._/26.07.2012,_/30.07.2012 și_/30.07.2012, și să fie obligată aceasta să primească și să soluționeze cererea de promovare a unui recurs în interesul legii, formulată la data de 10.07.2012.
În motivare, reclamanta a susținut în esență că refuzul ÎCCJ de primire și soluționare a recursului în interesul legii promovat prin cererea depusă la 10.07.2012 și motivat prin cererea depusă la 19.07.2012 este nejustificat, întrucât art. 329 din codul de procedură civilă se referă la procesele civile, adică cele promovate de cetățeni. Prin urmare, a susținut că un recurs în interesul legii poate fi promovat și de persoane fizice, nu doar de instituțiile enumerate la art. 329 din Codul de procedură civilă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 18-42).
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei (fila 51).
Plângerea prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
2. Întâmpinarea depusă de Î. C. de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 04.07.2013, pârâta Î. C. de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că, potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă, Î. C. de Casație și Justiție poate fi sesizată să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești doar de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, de colegiile de conducere ale curților de apel, precum și de Avocatul Poporului. A menționat că nu există nicio prevedere legală care să justifice promovarea unui recurs în interesul legii la sesizarea oricărei persoane interesate.
Referitor la susținerea reclamantei, în sensul că, prin nepromovarea unui recurs în interesul legii, anumite hotărâri care îi sunt defavorabile își vor produce în continuare efectele, pârâta a precizat că, potrivit art. 330 alin. 2 din Codul de procedură civilă, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.
Pârâta a mai arătat că, în raport de natura informațiilor solicitate, prin adresele nr. 2566 din 30 iulie 2012, nr._ din 30 iulie 2012 și nr._ din 26 iulie 2012 ale Biroului de I. și Relații Publice, a răspuns în mod corect cererii reclamantei, aceasta nefacând dovada existenței vătămării vreunui drept sau a unui interes, lipsa unei astfel de vătămări rezultând firesc din inexistența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în înțelesul și condițiile impuse de lege. Împrejurarea că reclamanta se declară nemulțumită de răspunsul primit nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat al Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a unei cereri.
Totodată, pârâta a mai arătat că modalitatea de instrumentare a cauzelor de către instanțele de judecată este supusă condițiilor stabilite de Codurile de procedură civilă și penală, eventualele nemulțumiri ale părților putând fi invocate de acestea numai în interiorul cadrului procesual prevăzut de reglementările legale în vigoare. Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe reprezintă actul final al judecății care, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale".
În drept, pârâta a invocat art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
3. Soluția instanței.
Examinând actele depuse la dosar, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Î. C. și Casație și Justiție este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acțiune, reclamanta își exprimă în esență nemulțumirea asupra modalității de soluționare a unor cereri adresate instanței supreme, respectiv asupra răspunsurilor emise de B. de I. și Relații Publice al ÎCCJ sub nr._/26.07.2012, nr. 2566/30.07.2012 și nr._/30.07.2012, solicitând totodată să fie obligată Î. C. de Casație și Justiție să îi recunoască dreptul de a promova un recurs în interesul legii, să îi înregistreze și să soluționeze acest recurs în intersul legii, considerând că și o persoană fizică interesată poate formula această cale extraordinară de atac.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, potrivit art. 2 alin. 2 din lege. Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor (art. 2 alin. 1 lit. n).
Pornind de la aceste dispoziții legale și având în vedere actele depuse la dosar, Curtea constată că nu se poate reține vreun refuz nejustificat din partea instanței supreme, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta, prin cele trei adrese contestate în cauză, a comunicat în mod corect reclamantei că recursul în interesul legii poate fi promovat doar de subiecții de sezină prevăzuți expres și limitativ la art. 329 din Codul de procedură civilă, iar nu de orice persoană care ar putea justifica un interes.
Or, această soluție în niciun caz nu poate constitui un refuz nejustificat de soluționare a cererii, întrucât cerința esențială a excesului de putere nu este îndeplinită, în condițiile în care, prin raportare la dispozițiile exprese ale art. 329 din Codul de procedură civilă, pârâta nu și-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Astfel, conform art. 329 din Codul de procedură civilă, Î. C. de Casație și Justiție poate fi sesizată să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești doar de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție (din oficiu sau la cererea ministrului justiției), de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, de colegiile de conducere ale curților de apel, precum și de Avocatul Poporului.
Curtea reține că nu există nicio prevedere legală care să justifice promovarea unui recurs în interesul legii la sesizarea oricărei persoane interesate, această cale extraordinară de atac putând fi promovată doar de subiecții de sezină prevăzuți expres și limitativ la art. 329 din Codul de procedură civilă.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei, în sensul că, prin nepromovarea unui recurs în interesul legii, anumite hotărâri care îi sunt defavorabile își vor produce în continuare efectele, întrucât, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 2 din Codul de procedură civilă, decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Totodată, Curtea subliniază că modalitatea de instrumentare a cauzelor de către instanțele de judecată este supusă condițiilor stabilite de Codul de procedură civilă, eventualele nemulțumiri ale părților putând fi invocate de acestea numai în interiorul cadrului procesual prevăzut de reglementările legale în vigoare. În acest sens, art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe reprezintă actul final al judecății și pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
Prin urmare, Curtea constată că refuzul pârâtei, exprimat în cadrul adreselor nr. 2566 din 30 iulie 2012, nr._ din 30 iulie 2012 și nr._ din 26 iulie 2012, nu este nejustificat, astfel cum în mod neîntemeiat a susținut reclamanta. Curtea apreciază că pârâta a răspuns în mod corect cererilor reclamantei, aceasta nefăcând dovada existenței vătămării vreunui drept sau a unui interes legitim. Împrejurarea că reclamanta se declară nemulțumită de răspunsul primit nu poate fi interpretată ca un refuz nejustificat al instanței supreme de soluționare a unei cereri.
Față de aceste considerente, având în vedere că nu se poate reține vreun refuz nejustificat din partea instanței supreme, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ÎCCJ ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale a pârâților TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA A IX-A C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTOR D. S. ȘI GREFIER N. G.), CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A V.-A C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTORI D. M., V. A., P. M. M., GREFIER S. E.), B. R. GENERALĂ DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, B. DE I. ȘI RELAȚII PUBLICE DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA LEGISLAȚIE, STUDII, DOCUMENTARE ȘI INFORMATICĂ JURIDICĂ DIN C. ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI-SECȚIA C. (COMPLETUL DE JUDECATĂ COMPUS DIN JUDECĂTOR L. S., GREFIER GĂMAILAN M. C.) și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. V., în contradictoriu cu pârâta Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sectorul 2, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București-Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2013.
Judecător Grefier
D. D. M. G. M.
Red/thred. jud. DDM/ 7 ex/ 14.10.2013.
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 2497/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5503/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
