Acţiune în constatare. Sentința nr. 753/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 753/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 454/302/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 753
Ședința publică din 19.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: H. P.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții P. A., A. F. N., B. D. și P. A. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR (MAI), I. G. AL POLȚIEI ROMÂNE (IGPR) și M. FINANȚELOR PUBLICE (MFP).
Dezbaterile pe excepția necompetenței materiale au avut loc în ședința publică din 12.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 19.02.2013.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4589 din data de 23.05.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. A., A. F. N., B. D. și P. A. și pe pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București-secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 10.01.2012, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamanții P. A., A. F. N., B. D. și P. A. au chemat în judecată pe pârâții Ministerului Administrației și Internelor, I. G. al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate discriminarea acestora:
- față de colegii din DNA pentru perioada 01.09._06;
- față de colegii acestora care instrumentează infracțiuni de corupție din 01.09.2005 până în prezent;
- față de colegii din DCCO care beneficiază de sporul de 30% ca urmare a constatării situației discriminatorii față de polițiștii din DNA prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile și pe cale de consecință să dispună anularea situației create prin discriminare prin:
- obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30 % din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01.09.2002 și până în prezent, în raport de intervalul de timp lucrat de fiecare reclamant, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat dreptul și până la achitarea efectivă a sumei.
- obligarea pârâților la plata dobânzii legale eferente despăgubirilor solicitate de la data exigibilității și până la data plății efective a sumelor cuvenite;
- obligarea Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare despăgubirilor.
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de polițiști, angajați ai Ministerului Administrației și Internelor, fiind ofițeri și agenți de poliție judiciară în cadrul structurilor teritoriale ale DCCO, desfășurându-și activitatea în conformitate cu disp. Legii nr. 508/2004 cu modificările și completările ulterioare și fiind salarizați potrivit OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice. Prin art. 21 al. 1 ind. 1 din OG 38/2003 așa cum a fost modificată prin OUG 120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, colegilor acestora care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției, li s-a acordat, pe lângă celelalte sporuri prevăzute de acest act normativ, un spor suplimentar de 30% din salariul de bază. Acest spor a fost inițial instituit prin OUG nr. 43/2002 publicată în MO 244/11.04.2002, privind P. Național Anticorupție, doar pentru ofițerii și agenții de poliție detașați la DNA, aplicarea sa făcându-se la solda lunară. Prin OUG nr. 120/2005 aplicarea acestui spor a fost extinsă, el acordându-se și polițiștilor care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției și care nu sunt detașați la DNA.
În drept au invocat dispozițiile art. 27 din Legea nr. 137/2000, art. 21 din OUG nr. 38/2003 și OUG nr. 43/2002.
Prima instanță, având în vedere că, potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac inutilă soluționarea, în tot sau în parte, a fondului cauzei, asupra excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu a reținut următoarele:
Pentru determinarea instanței competente esențială este stabilirea obiectului cauzei. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat plata unor despăgubiri reprezentând sporul de 30 % din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01.09.2002 și până în prezent, în raport de intervalul de timp lucrat de fiecare reclamant, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat dreptul și până la achitarea efectivă a sumei, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă despăgubirilor solicitate, de la data exigibilității și până la data plății efective a sumelor cuvenite și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului Administrației și Internelor fondurile bănești necesare plății despăgubirilor.
Dispozițiile art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, invocată de reclamanți în susținerea cererii, stabilesc că “persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului”.
Prin “dreptul comun” - norma generală - sunt desemnate acele norme care se aplică în toate cazurile și în orice materie, dacă o dispoziție legală nu prevede altfel. Or, în materia raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, dreptul comun este reprezentat de Legea 188/1999, cu mod. și compl. utl., privind statutul funcționarilor publici, care la art. 109 stabilește competența de a soluționa cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Prima instanță nu a reținut susținerile reclamanților privind competența materială a judecătoriei dată de invocarea unor pretinse fapte de discriminare întrucât din cererea de chemare în judecată rezultă că izvorul discriminării îl reprezintă raportul de serviciu al funcționarului public, astfel că prin simpla invocare a prevederilor legale privitoare la discriminare nu este schimbată natura juridică a litigiului.
Dată fiind calitatea reclamanților de funcționari publici cu statut special, precum și calitatea pârâților I. G. al Poliției și M. Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice de autorități ale administrației centrale, în baza disp. art. 10 din Legea 554/2004 coroborate cu cele ale art. 2 pct. 1 lit. d) din Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București-secția contencios administrativ și fiscal.
Față de considerentele expuse mai sus, prima instanță a constatat că excepția în discuție este întemeiată, și a admis-o în baza art. 159 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă si art. 158 alin.1 Cod procedură civilă.
Ca urmare, la data de 01.08.2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a.
La termenul din 12.02.2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale care urmează a fi analizată cu prioritate, conf. art. 137 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 2 lit. d) din codul de procedură civilă Tribunalele judecă procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara de cele date în competenta curții de apel.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată, se stabilește că, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Într-adevăr, în cauza de față se are în vedere calitatea reclamanților de funcționari publici cu statut special, criteriu în raport de care se stabilește competența materială a instanței de judecată, precum și calitatea pârâților I. G. al Poliției și M. Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de autorități ale administrației centrale, însă calitatea de autoritate publică centrală a pârâților nu are prioritate în determinarea competenței materiale avându-se în vedere că, obiectul dedus judecății se referă la neacordarea unor sporuri, nu contestarea unui act administrativ emis de pârâți în calitatea lor de autorități publice centrale.
Coroborând dispozițiile legale sus invocate rezultă că, în prezenta cauză competența materială în vederea soluționării cererii de chemare în judecată aparține tribunalului și pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art.158 alin.1 și art.159 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. A., A. F. N., B. D. și P. A., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la cab. av. C. M., din București, sector 6, ., .. 1, . pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, sector 1, .. 1A, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, sector 5, .. 6 și M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., în favoarea Tribunalului București-Secția C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
H. P. M.-C. O.
Red.H.P./2.ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2035/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1826/2013. Curtea de... → |
|---|
