Anulare act administrativ. Decizia nr. 961/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 961/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 48137/3/2011
Dosar nr._ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 961
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. C.
Judecător: V. H.
Judecător: C. M. F.
Grefier: F. L. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ privind recursul formulat de recurentul - reclamant G. P. O. F. împotriva sentinței civile nr. 2667/12.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata – pârâtă B. R. BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedură de citare este legal îndeplinită, pricina se află la primul termen, iar la data de 21.02.2013, prin serviciul registratură, intimata – pârâtă a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cond. art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (1865), Curtea reține cererea de recurs în pronunțare relativ la excepția de netimbrare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 2667/12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ /CA/2011, Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ si Fiscal a admis excepția de inadmisibilitate și a respins acțiunea formulată de reclamantul G. P. O. F. în contradictoriu cu pârâtă B. R. BUCUREȘTI ca inadmisibilă.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate a reținut Tribunalul că inadmisibilitatea unei acțiuni civile intervine atunci când demersul judiciar efectuat nu se circumscrie dispozițiilor legale, nefiind prevăzut de lege sau fiind realizat in alte condiții decât cele reglementate pentru a se putea retine admisibilitatea caii procedurale de contestare.
Conform dispozițiilor Legii 554/2004, pot forma obiectul unei acțiuni in contencios administrativ doar actele administrative, acestea fiind, in accepțiunea prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, actele unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ. Totodată, dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 reglementează in mod expres o . fine de neprimire, precizând care sunt actele ce nu pot forma obiectul unei acțiuni in contencios administrativ.
Unul dintre aceste fine de neprimire este prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004, conform cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciară.
In speța, măsura reținerii permisului de conducere nu s-a dispus printr-un act administrativ, practic actul contestat de reclamant fiind reprezentat de o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere încheiată de către agentul de poliție rutieră în conformitate cu prevederile art. 111 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sub acest aspect, in conformitate cu prevederile susmenționate, permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat . circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporala gravă a unei persoane, se reține de poliția rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regula de circulație dintre cele prevăzute la art.102 alin.(3), eliberându-se dovada înlocuitoare fara drept de circulație, iar pentru cazurile prevăzute la alin.(4) teza a II-a si alin.(5), dreptul de circulație se poate prelungi, din 30 in 30 de zile, pe toata perioada urmăririi penale de către seful politiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, la propunerea procurorului care efectuează urmărirea penala sau care exercita supravegherea cercetării penale ori la propunerea instanței de judecata care soluționează cauza penala ori plângerea introdusa împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii judecătorești. Decizia sefului politiei rutiere privind prelungirea dreptului de circulație poate fi atacata la instanța de contencios administrativ competenta, de orice persoana interesată.
Prin urmare, in conformitate cu prevederile art. 111 alin 6 din OUG 195/2002, la cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. 1 lit. b sau ale alin. 4, procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei penale, poate lua masuri legale in vederea prelungirii dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmării penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Prin urmare, in situația producerii unui accident rutier in urma căruia se efectuează cercetări penale, procedura este reglementata de dispozițiile OUG 195/2002, putând forma obiect al unei acțiuni in contencios administrativ, întemeiata pe prevederile Legii 554/2004, doar decizia sefului politiei rutiere privind prelungirea dreptului de circulație, iar nu dovada înlocuitoare a permisului eliberata inițial, cu prilejul reținerii actului.
Dovada înlocuitoare a permisului de conducere încheiată de către agentul de poliție rutieră nu reprezintă ., un act administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ, iar pe durata efectuării cercetărilor penale doar procurorul de caz sau instanța de judecata penala pot dispune asupra dreptului de circulație al persoanei in cauza, competenta instanței de contencios administrativ rezumându-se doar la verificarea legalității unei decizii privind prelungirea dreptului de circulație, emisă in condițiile art. 111 alin. 6 din OUG 195/2002, aceasta fiind insa o situație de excepție, prin urmare de stricta interpretare, neputând fi extinsă prin analogie.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 20.07.2012, a declarat recurs reclamantul G. P. O. F., indicând că în drept înțelege să invoce disp. art. 82, 111, 299, 301, 302, 3021, 303, 3041 C.pr.civ., art. 21 din Constituția României, art. 6 par. 1 din CEDO, fără a menționa însă motivele de recurs invocate în susținere.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 16.08.2012, sub dosar nr._ .
Legal citată, partea intimată DGPMB – B. Rurieră a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
În ședința publică din 04.03.2013, Curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului declarat.
Cu privire la excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi soluționată cu prioritate față de disp. art. 316 rap. la art. 298 și art. 137 C.pr.civ., Curtea constată:
Recurentul - reclamant a declarat recurs împotriva sentinței civilă nr. 2667/12.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, prin care Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ si Fiscal a respins acțiunea formulată în anularea măsurii reținerii permisului de conducere ca inadmisibilă.
Pentru calea de atac exercitată, recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, respectiv timbru judiciar de 0,3 lei în cond. art. 3 din OG nr. 32/1995.
Recurentul nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar, deși acesta a fost legal citat cu mențiunea cuantumului taxei de timbru datorate, respectiv 4 lei, și a timbrului judiciar aferent.
Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor alin. 2 prima teză și alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată se sancționează cu anularea cererii. Astfel, Curtea constată din interpretarea textului că momentul limită până la care se impune să intervină îndeplinirea obligației de achitare a taxei de timbru este primul termen de judecată, aceasta constituind o condiție de legală învestire a instanței cu soluționarea cererii formulate, în lipsa căreia cererea este anulabilă. Deci, pentru lămurirea aspectelor referitoare la timbraj este suficient a fi legal îndeplinită procedura de citare cu partea reclamantă/recurentă, căci textul face trimitere la primul termen de judecată, iar nu la prima zi de înfățișare.
În plus, Curtea constată că, în aplicarea principiului disponibilității specific procesului civil, partea recurentă nu a formulat în cond. art. 18 din Legea nr. 146/1997 vreo cerere de reexaminare împotriva cuantumul taxei de timbru, astfel cum i-a fost comunicat.
Constatând că, deși i s-a pus în vedere recurentului să depună taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, acesta nu s-a conformat, deși a fost legal citat pentru termenul de judecată până la care avea obligația de a-și îndeplini obligația de timbrare, Curtea urmează ca in baza art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 și art. 129 alin. 1 C.pr.civ.(1865), aplicabil potrivit art. 316 rap. la art. 298 C.pr.civ. (1865), să admită excepția netimbrării, invocată din oficiu, și să anuleze cererea de recurs, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul formulat de recurentul - reclamant G. P. O. F. împotriva sentinței civile nr. 2667/12.06.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata – pârâtă B. R. BUCUREȘTI, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2013.
Președinte, B. C. | Judecător, V. H. | Judecător, C. M. F. |
Grefier, F. L. V. |
| ← Pretentii. Decizia nr. 981/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
