Anulare act administrativ. Decizia nr. 5444/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5444/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 1859/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5444
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții I. L. și I. C. împotriva Deciziei civile nr. 920 din data de 28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații S.C. A. N. București S.A. și P. S. 6 București.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 920/28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2010 au fost respinse ambele recursuri formulate de recurenții pârâți P. S. 6 BUCUREȘTI, L. I. ȘI C. I. împotriva sentinței civile nr. 1057/14.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SA, ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității formulării plângerii prealabile.
Prin întâmpinările formulate în fata primei instanțe recurenții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea ca plângerea prealabila ar fi fost formulata cu depășirea termenului legal.
Nici prin motivele de recurs, în care recurenții înțeleg sa invoce direct în recurs excepția de tardivitate a plângerii prealabile, nu aduc nici dovada în sensul luării la cunoștința de existenta autorizației de construire contestate mai înainte de data de 29 iunie 2009 făcând simple presupuneri din care nu rezulta în nici un caz cunoașterea neechivoca de către intimata a existentei autorizației 369/2008.
Data afișării panoului de identificare a investiției-
Susținerile acestora referitoare la momentul afișării panoului de identificare a investiției nu pot fi avute în vedere nefiind în niciun fel dovedite - înscrisul anexat cererii de recurs de către recurenții I. - informarea adresata Primarului S. 6 București cu privire la începerea lucrărilor de supraetajare imobil S+P+3E+M în baza autorizației de supraetajare nr. 992/27.10.2008 - nu este de natura face o asemenea dovada. Autorizația 992/2008 este distincta de autorizația contestata în prezentul litigiu și a fost aceasta atacata în justiție de către intimata formând obiectul dosarului nr._/3/2009 al Tribunalului București. Totodată informarea autorității publice emitente cu privire la începerea lucrărilor de construcție nu dovedește afișarea panoului de identificare a investiției și nu dovedește luarea la cunoștința de existenta autorizației de construire de către intimata. Faptul ca recurenții ar fi demarat la data de 11 februarie 2009 lucrările de construire în baza unei alte autorizații de supraetajare, nr. 992/2008, nu are relevanta cu privire momentul în care intimata a luat cunoștința de autorizația nr. 369/2008, cea care face obiectul prezentei acțiuni.
Corespondenta purtata intre recurentul P. Sector 6 și intimata-
De asemenea faptul ca intre intimata și recurentul P. Sector 6 București s-a purtat o corespondenta cu privire la lucrările efectuate în baza autorizației de supraetajare este irelevant în cauza de fata nu aceasta autorizație făcând obiectul prezentului litigiu.
Data controlului efectuat de serviciul disciplina în construcții din cadrul Primăriei Sector 6-
Nici controlul efectuat de către serviciul de disciplina în construcții din cadrul Primăriei Sector 6 București la data de 25 martie 2009 la care a luat parte și intimata-reclamanta nu justifica în vreun fel concluzia ca intimata ar fi luat cunoștința de existenta autorizației de construire mai devreme de data de 26 iunie 2009.
Data încheierii procesului de verbal de control intre Direcția de Protecția Mediului din cadrul ANB și recurenții I. L. și I. C.-
Un ultim așa-zis termen de la care recurenții susțin ca intimata ar fi cunoscut de existenta autorizației de construire nr. 369/2008 ar fi data procesului verbal de constatare incheiat de Serviciul de Protecția Mediului din cadrul ANB cu recurenții. Din cuprinsul acestuia nu rezulta în niciun fel faptul ca lucrările se executa în baza autorizației de construire nr. 369/2008 astfel incot nici aceasta data nu poate fi considerata drept moment pentru calculul termenului de formulare a plângerii prealabile împotriva autorizației de construire ce formează obiectul prezentei cauze.
Niciuna dintre aceste date nu poate fi considerata drept momentul de la care intimata ar fi luat cunoștința de existenta autorizației 369/2008.
În realitate, momentul în care intimata a luat cunoștința de existenta autorizației contestate în prezenta cauza este cel al primirii adresei nr._ emisa de Primăria Municipiului București - 26 iunie 2009.
D. din acest document rezulta clar și neechivoc existenta autorizației de construire nr. 369/2008 astfel încât doar din acest moment curge termenul de 6 luni pe care, intimata în calitate de terț fata de actul administrativ atacat, îl avea pentru formularea plângerii prealabile împotriva acesteia.
În mod corect instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocata de recurenți
În cadrul motivelor de recurs formulate recurenții critica soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, pronunțata de prima instanța, considerând ca plângerea prealabila ar fi fost formulata tardiv, cu depășirea termenului de 6 luni de la momentul luării la cunoștința de existenta autorizației de construire atacate, argumentele fiind cele prezentate în motivarea excepției de tardivitate a plângerii.
Curtea a reținut că reclamanta a respectat termenul de introducere a acțiunii.
Conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 50/1991:
"(1) Autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizațiilor de construire sau de desființare poate fi ceruta, în condițiile legii, și de către prefect, inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
(2) O data cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, pana la soluționarea pe fond a cauzei."
Iar art. 11 - Termenul de introducere a acțiunii din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative prevede:
"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii."
Așadar potrivit dispozițiilor art. 11 precizat termenul de depunere a acțiunii este de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile.
Totodată conform dispozițiilor art. 2 alin 1 litera h):
„nesoluționare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”
În cauza recurenta a formulat plângere prealabila împotriva autorizației de construire nr. 369/2008 la data de 14 decembrie 2009, adică în termenul legal de 6 luni de la data la care a aflat de existenta autorizației de construire contestate (24 iunie 2009).
Având în vedere ca P. S. 6 București nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile (14 ianuarie 2009) intimata, cu respectarea termenului de 6 luni de la data expirării termenului de răspuns, a formulat la data de 6 iulie 2010 prezenta acțiune.
Astfel cum a reținut și prima instanța în cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea 554/2004 având în vedere ca doar în situația în care petentul nu formulează plângerea în termenul legal de 6 luni atunci, pentru motive temeinice, legiuitorul ii permite formularea acțiunii și peste termenul de 6 luni dar în limita celui de un an de la data emiterii actului.
Așa cum rezulta clar din textul art. 11 în situația în care petentul s-a încadrat în termenul de 6 luni prevăzut la alin. 1 nu se mai pune problema aplicării dispozițiilor alin. 2 așa cum în mod eronat susțin parații.
Excepția lipsei de interes invocata de către recurenții I. L. și I. C. este nefondata.
În ceea ce privește interesul ANB în contestarea autorizației de construire în speța, acesta este evident și prin prisma faptului că ANB, titulara a contractului de concesiune privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, are, conform Legii nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare obligația de a institui, supraveghea și întreține, corespunzător dispozițiilor legale, zonele de protecție sanitară, construcțiile și instalațiile specifice sistemelor de alimentare cu apă potabilă, de canalizare și de epurare a apelor uzate precum și de a întreține și menține în stare de permanentă funcționare sistemele de alimentare cu apă și de canalizare (art. 26 lit. c și f).
Este evident ca prin încălcarea dispozițiilor legale privind zona de protecție sanitara severa, lucrările de construcție efectuate de către parați (fundația căldurii, fosa septica) pun în pericol interesul public, constând în protecția calității apei potabile furnizate locuitorilor municipiului București și îngreunează îndeplinirea de către ANB a obligațiilor contractuale și legale.
Obiectul contractului de concesiune incheiat de ANB cu Municipiul București este acela de concesiune exclusiva a dreptului de a furniza serviciul de alimentare cu apa și canalizare a Municipiului București, ca serviciu public, (art. 4.1.1. din Contractul de concesiune).
Interesul concret al ANB de a sesiza aceasta abatere de la o norma de protecție sanitara este actual deoarece, lucrările deja efectuate pentru ridicarea unei construcții care inculca zona de protecție sanitara a apeductelor precum și presiunea pe care clădirea respectiva o exercita asupra terenului din zona de protecție sanitara cauzând astfel un nivel de risc ridicat pentru integritatea apeductului cu care se învecinează.
În mod corect Tribunalul București a anulat autorizația de construire nr. 369/2008.
Cu toate ca recurentul Primarului S. 6 susține ca la momentul emiterii autorizației de construire 369/2008 ar fi avut avizul pozitiv al A. N. din simpla lecturare sumara a autorizației respective și a avizului BA4401 rezulta contrariul.
Astfel autorizația contestata a fost emisa la data de 15 mai 2008 în timp ce avizul pozitiv la care face referire recurenta este emis la data de 29 mai 2008 adică cu doua săptămâni mai târziu.
D. urmare astfel cum în mod corect a reținut și prima instanța la data emiterii autorizației de construire, moment în raport cu care se apreciază validitatea acestui act administrativ nu exista niciun aviz pozitiv din partea A. N.
Lipsa unui aviz solicitat prin certificatul de urbanism atrage anularea autorizației de construire, întrucât procedura de emitere a acestui act administrativ nu a respectat cerințele legale imperative menționate mai sus. Actul contestat a fost emis de paratul P. sectorului 6 cu încălcarea unei formalități esențiale, cerința avizului ANB fiind de natura sa influențeze sensul deciziei finale a autorității emitente, cea ce insa nu s-a întâmplat în cauza, autorizația de construire fiind eliberata în mod flagrant în lipsa unui aviz conform.
D. fiind prejudiciile grave care pot apărea în cazul executării ilegale de lucrări de construcții, se impune respectarea cu strictețe a autorizației de construire eliberata cu respectarea legislației în domeniu.
Prin Certificatul de urbanism se „stabilește lista cuprinzând avizele / acordurile necesare în vederea autorizării” (al. 1 lit. c) art. 6 din legea nr. 50/1991)
Astfel, conform certificatului de urbanism nr. 185/01U/24.01.2007, cererea de emitere a autorizație de construire depusa de solicitantul L. I. trebuia sa fie însoțita avizul privind infrastructura de alimentare cu apa.
Faptul ca obținerea acestui aviz trebuie sa fie anterioara emiterii autorizație de construire este prevăzut expres și de dispozițiile al. 1 art. 5 din Legea nr. 50/1991 conform căruia: „Avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism se solicită de către investitor / beneficiar și se obțin de la autoritățile competente în domeniu înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții”.
Dispozițiile art. 16 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (aprobata prin Ordinul nr. 839/2009) coroborat cu art. 10 din această lege prevăd ca autorizația de construire în vederea executării lucrărilor de construcții în zonele asupra cărora este instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecție, se emite numai cu condiția obținerii în prealabil a avizelor și a acordurilor specifice din partea autorităților care au instituit respectivele restricții.
Mai mult, al. 2 art. 55 din Regulamentul cadru al serviciului a alimentare cu apa și de canalizare prevede ca pentru construcțiile ce urmează a fi executate în zona de protecție și de siguranța a conductelor rețelelor de alimentare cu apa și de canalizare, autorizația de construire va fi emisa numai după obținerea avizului operatorului.
În concluzie avizul operatorului sistemului de apa și canalizare este unul conform fiind obligatorie obținerea sa prealabila emiterii autorizației de construire, absenta sa determinând neegalitatea autorizației.
Nici emiterea ulterioara a Avizului condiționat al ANB nr. BA 4401/29.05.2008 nu este de natura „a acoperi” aceasta nulitate.
Autorizația a fost emisa pentru o clădire care în forma autorizata nu se încadra în cea permisa prin avizul ANB astfel încât inca de la momentul obținerii sale, când paratul a omis sa informeze ANB ca a obținut deja autorizația, avizul nu putea produce niciun efect cat timp construcția se făcea în zona de protecție sanitara.
În cuprinsul avizului se arata clar care sunt condițiile care trebuie respectate de către beneficiar: Amplasamentul viitoarelor construcții și al împrejmuirii se va amplasa la o distanta de minim 10 m fata de aducțiuni precizându-se clar ca terenul situat la adresa mai sus menționata este traversat de zona de protecție sanitara cu regim sever aferenta aducțiunii de apa potabila (apeductului) III Stația R. - Cotroceni DN. 1500; Respectarea clauzelor menționate în Declarația de Angajament notariala autentificata cu numărul 1860/23.04.2008 în care parații I. declarau expres ca viitoarea construcție va respecta fata de aducțiunea de apa potabila (apeductul) III; Stația R. - Cotroceni DN. 1500 mm o distanta de minim 10.00 m( distanta măsurata de la peretele exterior al aducțiunii de apa potabila) în conformitate cu HG 930/2005; Respectarea dispozițiilor legale prevăzute în Legea apelor 107/1996 și de Hotărârea Guvernului 930/2005 privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitara și hidrogeologica.
Tot în cuprinsul avizului se precizează ca în cazul nerespectării întocmai și în totalitate a condițiilor arătate anterior, . SA calitatea de act legal a prezentului aviz devenind nula.
Cum însă de la momentul emiterii avizului recurenții nu au intenționat niciodată sa respecte restricțiile stabilite prin aviz, dovada fiind tocmai faptul ca nu au informat niciodată A. N. de autorizarea construirii în zona de protecție sanitara, nu se poate considera ca acest aviz ar putea acoperi în vreun fel viciile autorizației emise anterior. Nu exista nici modificare de proiect sau a autorizației după emiterea avizului de către ANB astfel încât construcția autorizata sa respecte condițiile impuse prin aviz.
În acest sens chiar expertul desemnat în cauza în cadrul raportului de expertiza efectuat în cauza precizează:
„Amprenta la sol a clădirii, astfel cum aceasta apare în piesele scrise și desenate care au stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 369/2008 nu corespunde amprentei la sol a clădirii, astfel cum aceasta apare în anexa la avizul condiționat ANB nr. BA 4401/29.05.2008”.
Nerespectarea zonei de protecție sanitara severa adiacentă instalațiilor A. N.-
Terenul aflat la adresa ., București, la care se refera autorizația de construire nr. 369/15.05.2008 a cărei anulare se solicită este străbătut de către aducțiunile I, II, III R. - Controceni și Artera DN 400 mm.
Conform dispozițiilor Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitara și hidrogeologica (aprobată prin HG nr. 930/2005) zona de protecție sanitara cu regim sever aferenta aducțiunilor este de 10 m.
„Terenurile cuprinse în zona de protecție sanitară cu regim sever vor putea fi folosite numai pentru asigurarea exploatării și întreținerii sursei, construcției și instalației de alimentare cu apa”, în zona de protecție sanitară cu regim sever fiind interzisă orice amplasare de construcții sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei și a instalațiilor de apă, precum și efectuarea de explozii, săpături și excavații de orice fel și depozitarea de materiale (art. 24 și 25 din Normele speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitara și hidrogeologica).
Afirmațiile recurenților potrivit cărora la momentul emiterii autorizației de construire intimata și recurentul P. S. 6 București nu ar fi cunoscut poziția exacta a apeductelor și interdicția de a se construi pe o distanta de 10 m de la apeduct sunt nereale.
Instituția recurenta a avut în vedere la momentul emiterii autorizației Declarația autentica notariala data de către recurenții I. L. și I. C., prin care aceștia se obligau sa nu construiască pe o distanta de 10 m de la apeduct.
Totodată la dosarul de autorizare se găsește și certificatul de urbanism nr. 185 din 24 ianuarie 2007 care a stat la baza emiterii autorizației de construire contestata.
Or din planul anexa la acest certificat de urbanism rezulta clar atât poziționarea apeductelor cat și zona de protecție sanitara a acestora. Același este planul care este anexat la avizul pozitiv condiționat BA 4401. D. urmare încă dinainte de momentul emiterii autorizației atât autoritatea parata cat și persoanele fizice beneficiare cunoșteau exact atât poziția apeductelor cat și zona de protecție sanitara.
Mai mult, daca autoritatea recurentă avea neclarități cu privire la poziția apeductelor sau la întinderea zonei de protecție sanitara trebuia sa se adreseze A. N. cu o solicitare de lămuriri eventual chiar de sondaj și nu sa elibereze autorizația contestata. Acest aspect se reține cu atât mai mult cu cat a impus prin certificatul de urbanism obținerea avizului A. N. drept condiție prealabila emiterii autorizației.
Afirmația recurentului P. S. 6 București potrivit căreia prin avizul BA 4401 s-ar fi avizat efectuarea de lucrări la 3 m de apeducte aceasta este neîntemeiata: astfel, în cuprinsul avizului BA nr. 4401 se arata clar ca „În zona de protecție sanitara cu regim sever a aducțiunilor de apa potabila constituita prin terenul situat la minimum 10,0 m stânga-dreapta generatoarelor exterioare ale aducțiunilor de apa potabila sunt interzise: execuția construcțiilor, amenajărilor de orice fel sau activități care nu sunt legate de exploatarea și transportul apei potabile, conform HGR nr. 930/2005.
În conformitate cu legislația susmenționata, terenul pe care se constituie zonele de protecție sanitara cu regim sever este nonedificabil”.
și ca: „Terenul situat la adresa sus menționata este traversat de zona de protecție sanitara cu regim sever aferenta aducțiunii de apa potabila (apeductului) III Stația R. - Cotroceni Dn. 1500 mm”.
„se avizează amplasamentul viitoarelor construcții ce se vor executa la adresa sus-menționata cu condiția respectării dispozițiilor stricte ale clauzelor din Declarația de Angajament nr. 1860 din 23 aprilie 2008. „
Rezulta ca avizul a fost dat pentru construire doar în afara zonei de protecție sanitara de 10 m mențiunea referitoare la cei trei metrii vizând zona de protecție sanitara a arterei de apa dn.400 care de asemenea traversează terenul intimaților.
Cu toate ca recurenții I. L. și I. C. afirma ca ar exista o identitate intre situația din prezenta cauza și cea privind anularea autorizației de construire pentru imobilul vecine din . o asemenea identitate nu exista.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, autorizația de construire nr. 399/21.05.2008 a fost emisa după obținerea avizului pozitiv al ANB (BA52/09.01.2008) iar motivul de anulare invocat a fost acela al nerespectării condițiilor stabilite prin aviz iar nu ca în prezenta speța nerespectarea procedurii obligatorii de emitere a autorizației de construire - neobținerea avizului pozitiv prealabil al A. N..
De asemenea hotărârea pronunțata în respectiva cauza, Sentința nr. 1478/11.04.2011, nu poate avea niciun fel de influenta în prezenta speța având în vedere principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești.
Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire I. L. și I. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea soluției atacate, rejudecarea cauzei, admiterea cererii de recurs, întrucât sunt victimele unui grav abuz al instanței care a nesocotit fatis reglementările normelor europene ale drepturilor omului, respectiv art. 1 din primul protocol adițional la Convenția Europeana Drepturilor Omului.
Normele mai sus menționate au forța constituționala conform art. 11 și 20 din Constituție, conform principiului pacta sunt servanda iar din jurisprudența Curții Europene A Drepturilor Omului, care se impune ca un . romane, reiese nemijlocit că în speța de fata au fost grav inculcate drepturile la proprietatea imobilului iar soluțiile CEDO sunt aplicabile erga omnes-tuturor, iar nu inter partes litigantes, așa încât pot invoca soluția din cauza F. împotriva României, care constituie izvor de drept pentru instanță.
Pe fondul cauzei, s-a învederat ca acțiunea introductivă era inadmisibilă, pentru ca nu a fost îndeplinita procedura prealabila în termen de 6 luni. De aceea având în vedere ca excepția inadmisibilității este una absoluta, dirimanta, peremptorie, putând fi invocata în orice stadiu procesual, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii introductive, fata de disp. art. 7 și urm din Legea 554/2004, art. 246 Noul C. pr civ.
Prin soluția atacata a fost încălcat principiul previzibilității legii și egalității juridice de tratament pentru ca vecinul, dl O. G., a edificat în aceleași condiții un imobil, iar instanța nu a anulat autorizația de construire, în cazul acestuia.
În situații similare trebuie aplicata o practica unitara a instanței, motiv pentru care s-a solicitat admiterea prezentei cereri de revizuire așa cum este formulată.
În drept, au fost invocate disp. art. 509 și urm C.., iar în dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 01.04.2013 s-au formulat precizări la cererea de revizuire prin care s-au învederat următoarele:
În ceea ce privește temeiul de drept, au fost invocate prevederile art. 322 și următoarele C.proc.civ., motivul de revizuire fiind prevăzut de art. 322 alin. 1 teză finală punctul (5), precum și dispozițiile art. 21 alin 2 din Legea 554/2004, în acest din urmă motiv fiind încălcat principiul priorității dreptului comunitar și supremația Constituției.
Astfel, prin Decizia Civilă nr. 920 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 28.02.2013, în dosarul nr._/3/2010, această instanță a respins recursul promovat de către revizuenți, precum și recursul formulat de către recurentul P. S. 6 București, apreciind Curtea ca aceste recursuri au fost nefondate.
Revizuenții sunt proprietarii imobilului situat în București, ., Sector 6, iar în această calitate au solicitat și obținut autorizația de construire nr. 369/15.05.2008, edificând în baza acestui act administrativ construcția S+P+2et.
În urma soluționării definitiv și irevocabil a cauzei ce a format obiectul dosarului_/3/2010, pe lângă anularea autorizației de construire, având în vedere motivarea sentinței instanței de fond, s-a constatat că terenul proprietatea revizuenților se află inclus în zona de protecție sanitară cu regim sever. Reclamanta afirmă prin adresa nr._/16.10.2007 ca potrivit dispozițiilor Legii apelor nr. 107/1996 "terenurile incluse în zona de protecție sanitară cu regim sever sunt proprietate publică", iar în conformitate cu Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică aceste terenuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Cum prin hotărârea tribunalului s-a statuat că terenul revizuenților se regăsește în zona de protecție sanitară cu regim sever, iar potrivit Legii 107/1996 terenurile incluse în zona de protecție sanitară cu regim sever sunt proprietate publică, se pune întrebarea dacă revizuenții mai sunt proprietarii acestui imobil sau sunt cumva expropriați fără o justă și prealabilă despăgubire.
Este inadmisibil ca după obținerea din partea A. N. București a avizului necesar edificării construcției, aceasta să formuleze cerere de anulare a autorizației de construire.
După data pronunțării deciziei nr. 920/28.02.2013 au obținut o . acte doveditoare care le dau dreptul de a promova, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) punctul 5) C.proc.civ. prezenta cerere de revizuire. De asemenea au formulat o . adrese la instituțiile statului român, adrese în urma cărora se va afla localizarea exactă a apeductului.
În acest sens, au fost anexate completări expertiza tehnică judiciară, întocmită de domnul expert O. V. în dosarul_/3/2009 al Tribunalului București, expertiză în urma căreia Tribunalul București nu a procedat la anularea autorizației de construire a vecinului O. G..
Mai mult, toate rapoartele de expertiză judiciară au fost întocmite dupa schițele A. N., deși revizuentului i s-a emis autorizația de construire, astăzi anulată, conform schițelor și planurilor aflate la dispoziția Primăriei S. 6 București.
Conform expertizelor întocmite atât construcția revizuentului, cât și construcțiile vecine se regăsesc pe așa zisa zonă de protecție, zonă de protecție care conform Legii 107/1996 ar reprezenta proprietate publică, or terenul revizuentului, așa cum s-a arătat anterior nu a fost expropriat.
Cu toate acestea, construcțiile vecinilor nu au fost declarate în afara legii, în sensul că nu li s-au anulat autorizațiile de construire. Mai mult, prin expertizele întocmite s-a statuat că imobilele edificate în zonă respect autorizația de construire, or nu este admisibil, încălcându-li-se grav dreptul de proprietate prin considerarea faptului că terenul proprietatea familiei sale este aflat într-o zonă de protecție, într-o zona protejată de lege fiind asimilat (ilegal) unui imobil proprietate publică, fiind considerat, într-un mod realmente aberant și injust imprescriptibil, insesizabil și inalienabil.
Dreptul de proprietate privată este garantat atât de Constituția României cât și de Tratate Europene la care România a aderat, iar modul în care s-a finalizat dosarul_/3/2010 conduce la încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, statul român riscând să fie condamnat la CEDO, în situația în care situația apărută nu va fi corectată prin prezenta revizuire.
Ecuația este una simplă, mai întâi revizuenților ni s-a eliberat o autorizație de construire, astfel încât o instituție a statului le-a creat o aparență de legalitate cu privire la lucrările de edificare ale construcției astăzi situată, parțial în afara Legii, ulterior aceeași instituție a statului (PS6) le eliberează o nouă autorizație de construire pentru etajul 3 și mansardă, pentru ca după Analizarea construcției S+P+3et+M, o fostă instituție a statului, actualmente cu capital social francez, să solicite instanței anularea ambelor autorizații de construire, iar în urma acestor demersuri o altă instituție a statului, respectiv instanța judecătorească, anulează actul emis de către Primăria S. 6. Mai pe scurt revizuenții au procedat legal, construind legal în baza autorizației astăzi anulată, iar acum familia lor suportă efectele unei aberații juridice, respectiv efectele încălcării dreptului de proprietate privată prin aplicarea Legii 107/1996, lege prin interpretarea căreia se deduce că terenurile aflate în zona de protecție, sunt proprietate publică.
Faptul că avizul A. N. a fost emis ulterior autorizației nu este vina lor, PS6 emițând actul administrativ fără acest aviz, care la rândul său a fost emis ulterior ratificând cele menționate în autorizație.
De asemenea potrivit art. 21 alin 2 din Legea 554/2004 un alt motiv de revizuire este constituit de încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin 2 CR coroborat cu art. 20 alin. 2 din aceeași constituție.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Protocolul Adițional Nr. 1 la Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Prin interpretarea stricto sensu a prevederilor Legii 107/1996 se aduce o gravă atingere prevederilor europene sus menționate, în sensul că pe de o parte normele europene protejează proprietatea și însuși dreptul de a dispune de aceasta, iar pe de altă parte o normă internă, respectiv Legea 107/1996 consideră că imobilul are statut de proprietate publică, regăsindu-se într-o zonă de protecție a unor apeducte de care nici A. N. nu cunoaște cu exactitate poziționarea acestora.
Față de aceste considerente, prezenta revizuire trebuie privită în ansamblu, prin efectuarea unui control judiciar asupra actului administrativ a cărui anulare a fost constatată, în sensul verificării legalității autorizației de construire nr. 369/2008 din punct de vedere al dreptului comunitar.
Astfel, nu are relevanță momentul emiterii avizului în litigiu, de către A. N., și nici condiția inserată în aviz, deoarece pentru dezlegarea prezentei spețe trebuie avut în vedere temeiul pentru care A. N. are posibilitatea impunerii condițiilor de retragere a unor construcții ce urmează a fi edificate pe terenuri proprietate privată. Temeiul în baza căruia A. N. impune asemenea condiții este prevăzut de Legea 107/1996, dar această lege, astfel cum a fost redactată, încalcă flagrant prevederile art. 1 alin. (1) din Protocolul Adițional Nr. 1 la Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În cauză intimații nu au formulat întâmpinare, dar la primul termen de judecată intimata S.C. A. N. București S.A. a invocat excepția tardivității cu privire la cererea de revizuire.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă.
Ulterior reținerii cauzei în pronunțare, la data de 29.11.2013 revizuentul I. L. a depus la dosar înscrisuri, iar P. S. 6 și A. N. concluzii scrise.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Asupra cererii inițiale de revizuire
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, putând fi prin urmare exercitată numai împotriva hotărârilor definitive și irevocabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Sediul materiei este reprezentat de disp. art. 322-328 C.pr.civ., iar sub aspectul obiectului revizuirii, potrivit art. 322 sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs când evocă fondul.
În raport de aceste considerente, dar și față de principiul securității raporturilor juridice, care presupune stabilitatea situațiilor odată judecate și rezolvate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, unanim se admite faptul că motivele care justifică exercitarea revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C.pr.civ. sau prin acte normative speciale (cazul instituit de art. 21 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).
În acest sens, sunt avute în vedere disp. art. 322 C.pr.civ. în conformitate cu care „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri …”.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare”.
Față de aceste texte legale și de celelalte dispoziții privitoare la materia revizuirii, Curtea apreciază că orice situație de fapt ori de drept învederată de parte care nu se încadrează în cazurile legale evocate nu poate conduce la admiterea căii de atac extraordinare a revizuirii, aceasta impunându-se a fi respinsă ca inadmisibilă.
Reținând aceste considerații de ordin general, Curtea apreciază că aspectele invocate în cererea de revizuire introductivă de instanță nu sunt motivate în drept și nici nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de textele de lege mai sus arătate și pentru care ar putea fi repusă în discuție legalitatea hotărârii pe calea revizuirii.
Astfel, arată revizuenții că ar fi victimele unui abuz grav din partea instanței și invocă necesitatea respectării normelor de drept internațional privind drepturile omului, precum și a priorității acestora față de normele de drept intern.
Aceste critici nu constituie decât aprecieri de ordin personal ce nu se încadrează în ipoteza normei de drept.
Adaugă în continuare revizuenții că acțiunea introductivă era inadmisibilă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Motivul nu va fi cercetat pe fond întrucât nu constituie motiv de revizuire, calea de atac extraordinară promovată pentru acest considerent fiind prin urmare inadmisibilă.
Tot astfel, nu vor fi reținute nici criticile revizuenților în sensul că prin soluția atacată a fost încălcat principiul previzibilității legii și egalității juridice de tratament întrucât vecinul O. G. a edificat în aceleași condiții un imobil iar instanța nu a anulat autorizația de construire în cazul acestuia.
Deși este adevărat că, de principiu, în situații similare trebuie aplicată o practică unitară a instanței, astfel cum se susține prin cererea de revizuire, aceste deziderate nu sunt suficiente pentru reformarea unei hotărâri judecătorești, atât timp cât respectiva hotărâre criticată este irevocabilă iar motivul invocat nu se subscrie celor pentru care în condițiile legii este admisibilă calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge cererea inițială de revizuire ca inadmisibilă.
Asupra cererii de revizuire precizatoare
Asupra motivului de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Potrivit textului de lege anterior menționat:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
… dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților …”.
În soluționarea excepției tardivității invocată de intimata S.C. A. N. București S.A., Curtea are în vedere și prev. art. 324 pct. 4 teza I C.pr.civ. în conformitate cu care „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: … în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă”.
Curtea observă că înscrisul nou invocat în cererea precizatoare formulată la data de 01.04.2013 este reprezentat de un raport de expertiză tehnică efectuat în cadrul unui alt dosar, respectiv cu nr._/3/2009 al Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Despre existența acestui raport de expertiză și despre conținutul acestuia se face expres și pe larg vorbire în Sentința civilă nr. 1478/11.04.2011 pronunțată de Tribunalul București în soluționarea menționatului dosar, hotărâre judecătorească aflată în posesia revizuenților cel mai târziu din data de 05.10.2011, când a fost depusă la dosar (f. 244-245 ds._/3/2010 - fond).
Față de acest moment, 05.10.2011, cererea revizuire formulată la data de 08.03.2013 și precizată la data de 01.04.2013 este formulată cu depășirea în mod sigur a termenului de o lună prev. de art. 324 pct. 4 teza I C.pr.civ.
Împrejurarea că la acel moment revizuenții au cunoscut, în mod cert, sentința civilă care face vorbire de raportul de expertiză, nu însuși raportul de expertiză, este în opinia prezentei instanțe irelevantă, pentru următoarele considerente:
În primul rând situația de fapt esențială reținută în respectivul raport de expertiză a fost menționată și în hotărârea judecătorească, iar ceea ce se examinează într-o cerere de revizuire este informația cuprinsă în înscrisul nou, iar nu înscrisul în materialitatea lui.
În al doilea rând, fiind în posesia sentinței care face vorbire de un raport de expertiză favorabil situației lor, revizuenții aveau posibilitatea a cere celorlalte părți din proces să prezinte în cadrul litigiului menționatul raport de expertiză, în temeiul disp. art. 172 C.pr.civ. dacă ar fi dat dovadă de bună credință și ar fi depus toate diligențele necesare conform art. 129 alin. 1 C.pr.civ. pentru a obține soluționarea favorabilă a cauzei lor.
Față de acestea, nu vor fi reținute susținerile revizuenților în sensul că ar fi aflat de raportul de expertiză de la vecinul lor, puțin înainte să formuleze cererea de revizuire, martie 2013.
Și dacă într-adevăr vecinul revizuenților ar fi discutat cu aceștia puțin înaintea promovării căii de atac a revizuirii despre situația celor două imobile și despre rapoartele de expertiză elaborate în fiecare dintre cele două dosare, ocazie cu care O. G. le-a făcut vorbire despre raportul de expertiză efectuat în dosarul său de către expert O. V., aceste aspecte nu vor fi reținute ca relevante cu privire la chestiunea formulării în termen a revizuirii.
Aceasta în raport de aspectele mai sus prezentate, sintetizând: de la data de 05.10.2011 revizuenții au aflat de existența raportului de expertiză; puteau să ceară instanței să fie prezentat de una dintre celelalte părți; conținutul raportului de expertiză este redat în esență de Sentința civilă nr. 1478/11.04.2011 a Tribunalului București aflată în copie la dosar din data de 05.10.2011.
Prin urmare, Curtea va admite excepția tardivității motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de Procedură civilă.
Va respinge în consecință motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza finală din codul de procedură civilă ca tardiv formulat.
Asupra motivului de revizuire prev. de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004
Potrivit acestui text de lege, „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare”.
Având în vedere deciziile pronunțate de Curtea Constituțională cu privire la acest text, dar și efectele admiterii unei excepții de neconstituționalitate, Curtea nu va admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire cu privire la acest motiv, urmând a analiza în consecință criticile astfel formulate pe fond.
Din oficiu, Curtea observă și disp. art. 11 din Constituție potrivit cărora:
„(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției”.
De asemenea, potrivit art. 20:
„(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
În sfârșit, potrivit art. 148 din Legea fundamentală a statului român:
„(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene”.
Revizuenții nu au indicat însă niciun tratat ori vreo reglementare comunitară cu caracter obligatoriu care să fi statuat în sensul drepturilor sau intereselor evocate și care să le fi fost încălcate prin decizia vizată de cererea de revizuire.
Nu există și nu a fost indicată nicio hotărâre sau vreun alt act prin care să fie prevăzute drepturi sau interese protejate, din punct de vedere formal ori cu privire la fondul dreptului pretins, și care să fie în prezent nerespectate printr-o hotărâre judecătorească, pentru a fi admisibilă revizuirea formulată.
Se arată că dreptul de proprietate privată este garantat atât de Constituție cât și de Tratate Europene la care România a aderat.
Nimic mai adevărat, însă cu următoarele amendamente. Pe de o parte, este vorba de dreptul de proprietate dobândit în condițiile legii, iar pe de altă parte acest drept nu are caracter absolut astfel că exercițiul său este susceptibil de îngrădiri, de limitări.
În sfârșit, acest principiu nu este prin sine suficient pentru a repune în discuție probleme de drept tranșate prin hotărâre irevocabilă care se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce implică o limitare naturală a dreptului de acces la justiție, ce de asemenea nu este unul absolut, neconstatându-se de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că ar constitui o restrângere incompatibilă cu drepturile prev. de art. 6 din Convenția EDO.
Situația evocată de revizuenți nu se încadrează în textul de lege, nefiind vorba de pronunțarea unei hotărâri rămasă definitivă și irevocabilă prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.
Nu există niciun conflict între o normă internă și una comunitară care să fi fost soluționat de instanța de control judiciar în sensul încălcării principiului priorității dreptului comunitar, respectiv în sensul de a se fi dat prevalență dreptului intern, fiind încălcat dreptul comunitar și implicit un drept al unor persoane fizice, eventual dreptul de proprietate privată.
Nici pretinsa nerespectare a disp. art. 1 alin. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nu poate fi reținută de vreme ce prin ipoteză nu s-a demonstrat încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.
Tot astfel și pentru aceleași considerații, nu poate fi reținut nici presupusul conflict dintre dreptul prevăzut de art. 1 alin. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 și prevederile Legii nr. 107/1996.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va respinge în rest cererea de revizuire astfel cum a fost precizată ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge cererea inițială de revizuire formulată de revizuenții I. L. și I. C., ambii cu domiciliul în București, ., sector 6, împotriva Deciziei civile nr. 920 din data de 28.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimații S.C. A. N. BUCUREȘTI S.A. cu sediul în București, .. 2, sector 1 și P. S. 6 BUCUREȘTI cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6, ca inadmisibilă.
Admite excepția tardivității motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de Procedură civilă.
Respinge motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza finală din Codul de Procedură civilă ca tardiv formulat.
Respinge în rest cererea de revizuire astfel cum a fost precizată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.12.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.M.P.
2 ex./13.12.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2576/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
