Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 8/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 7655/2/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08 ianuarie 2013

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE :S. O.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol este soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI având ca obiect “refuz soluționare cerere”.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 07.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.01.2013 când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 11.10.2012 sub nr. de dosar_, reclamanta B. E. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la identificarea suprafeței de teren de 40,5 ha, amplasată de raza localității Popesti-Leordeni în incinta . la predarea acestui teren către Comisia Locală Chitila, pentru a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea sa.

În motivarea cererii a arătat că prin sentința civilă nr. 3154/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3CA/2008, în baza Legii 290/2003 s-a dispus emiterea în favoarea reclamantei a unei hotărâri de atribuire în natură a unei suprafețe de 40,5 ha teren. în baza acestei decizii, Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis Hotărârea nr. 622/03.11.2009 prin care s-a aprobat înscrierea în Anexa 23 Oraș Chitila, a suprafeței de teren menționate, stabilindu-se amplasamentul celor 40,5 ha pe raza localității Popești-Leordeni la . de folosință arabil, cu investiții tip seră. în baza acestei hotărâri s-a emis ulterior Hotărârea nr. 16 din 17.11.2009 a Comisiei Județene Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care s-a aprobat atribuirea în natura a acestei suprafețe de teren, solicitându-se totodată avizul favorabil al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. În cadrul acestui demers, A.N.R.P. și-a manifestat refuzul în emiterea avizului pozitiv, pe motiv că terenul de 40,5 ha nu poate fi restituit în natură datorită categoriei sale de folosință. împotriva acestui refuz, a formulat contestație, soluționată în mod irevocabil de către Curtea de Apel București,

A mai arătat că Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 1423/23.06.2011 pronunțată în cadrul dosarului nr._ prin care A.N.R.P a fost obligată a emite aviz favorabil hotărârii. în cadrul considerentelor deciziei se arată în mod expres „ [....] în mod greșit pârâta a procedat la avizarea negativă a Hotărârii nr.16/17.11.2009 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 290/2003 Ilfov, punând în discuție dreptul acesteia de a fi pusă în posesie pe acel amplasament, întrucât nu este fost proprietar, iar pe terenul atribuit se află investiții, în condițiile în care acest amplasament a fost stabilit prin Hotărârea nr.622/03.11.2009 emisă de Comisia Județeană de fond funciar Ilfov, în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ANRP neavând competenta de a cenzura această hotărâre.

Pe de altă parte, ANRP nu a făcut nici o referire în Decizia contestată la faptul că reclamanta a fost înscrisă în Anexa nr.23, oraș Chitila cu suprafața de 40,5 ha, cu consecințele arătate.

Instanța de fond a reținut că deși prin Hotărârea nr. 622/03.11.2009 aparent reclamantei i s-a stabilit un amplasament fizic al terenului menționat, prina aceeași hotărâre s-a aprobat și înscrierea sa în Anexa 23 la Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005 oraș Chitila cu suprafața de 40,5 ha, astfel încât, prin înscrierea în această anexă a întregii suprafețe ce trebuia reconstituită în natură, acesteia i s-a propus de fapt acordarea de despăgubiri pentru această suprafață care urmau să-i fie stabilite în raport de amplasamentul terenului și categoria de folosință.

În raport de prevederile art. 3 alin (4) din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare și Anexa nr.23 la Regulamentul care cuprinde persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren suficient agricol pentru restituirea integrală a proprietății, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda diferența de teren/despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată, precum și cazurile în care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru a fi reconstituite în conformitate cu art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că reclamantei i se va restitui în natură suprafața de teren neafectată de investiții ce poate fi restituită în acest mod, iar pentru diferență i se vor acorda despăgubiri".

Urmare a soluției pronunțate de Curtea de Apel prin decizia nr. 1423/23.06.2011 A.N.R.P. procedează la emiterea avizului favorabil astfel cum rezultă din Decizia nr.212 din 21.03.2012.

După obținerea avizului pozitiv, prin adresa nr. 5382/29.03.2012, reclamanta s-a adresat Comisiei de Aplicare a Legii 290/2003 a Județului Ilfov căreia i-a solicitat a dispune măsuri pentru efectiva punere în aplicare a Hotărârii nr. 16/17.11.2009 și cu memoriu către Instituția Prefectului Județului Ilfov, înregistrat sub nr. 5383-311/29.03.2012. În cadrul adresei nr. 5383-311/CS/09.05.2012, de soluționare a acestui memoriu, comunicată către Agenția D. Statului, Comisa Județeană Ilfov și spre știință, inclusiv reclamatei, se arată: „Deci întrucât singura posibilitate de acordare a terenului în natură a fost cea de atribuire din domeniul privat al statului, Comisia Județeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a stabilit amplasamentul pe un astfel de teren, care are investiții de tip seră, fapt pentru care în speță, devin aplicabile prevederile art. 4 din Legea 1/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Față de cele de mai sus menționate a solicitat să se ia toate măsurile legale care se impun în vederea punerii în aplicare a hotărârilor de instanță menționate în vederea finalizării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Ulterior, față de pasivitatea pârâtei Agenția D. Statului care era obligată a proceda la individualizarea suprafeței de teren disponibilă pentru a fi retrocedată reclamantei, a formulat memoriul înregistrat la ADS sub nr. 10.799/14.06.2011 prin care îi solicita determinarea suprafeței de teren posibil a fi restituită și predarea imediată a acesteia către Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea legilor fondului funciar.

La data de 18.07.2012 prin adresa nr._ pârâta comunică reclamantei refuzul său de a proceda la determinarea suprafeței de teren la care sunt îndreptățită la restituire în natură, pe motiv că terenul este afectat de investiții. împotriva acestui răspuns am formulat plângere prealabilă, inregistrata la ADS sub nr. 11.035/30.08.2012.

Prin adresa nr.76.209 din 07.09.2012 pârâta Agenția D. Statului a comunicat faptul că terenurile rămase în administrarea ADS, în exploatarea . fac obiectul contractului de concesiune nr.19/30.04.2002 nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în natură, întrucât suprafețele sunt afectate de investiții vândute cu respectarea legii,iar dispozițiile art. 4 din Legea nr.1/2000, spun ca pentru aceste terenuri este aplicabilă doar prevederea cuprinsă în art. 4 pct. 13 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Față de întreaga situație de fapt expusă, apreciază nejustificat și chiar injust refuzul pârâtei Agenția D. Statului de a proceda la individualizarea suprafeței de teren ce se cuvine subsemnatei și la predarea acesteia către Comisia Locală Chitila, față de următoarele argumente:

Agenția D. Statului era obligată la individualizarea suprafeței de teren ce trebuie retrocedată reclamantei, întrucât, în cauză, există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile a căror dispoziții sunt obligatorii erga omnes, iar pârâta în calitate de autoritate publică administrativă, indiferent de motivele invocate, nu le poate ignora așa cum rezulta si din Normele privind încheierea protocoalelor de predare-preluare a terenurilor cu destinația agricola intre Agenția D. Statului si Comisiile Locale capitolul IV. Predare-Preluare teren cu destinația agricola de la ADS către Comisiile Locale acolo unde sunt emise Hotărâri Judecătorești (opozabile si neopozabile ADS) ramase definitive si irevocabile in favoare persoanelor îndreptățite, norme care sunt emise chiar de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale Agenția D. Statului Direcția Administrare Patrimoniu. Refuzul ADS de a efectua operațiunile de identificare a terenului ce urmează a fi atribuit în natură subsemnatei și predare a acestuia către Comisia Locală Chitila, constituie nu doar un refuz nejustificat vătămător pentru reclamanta dar și o încălcare flagrantă a dispozițiilor legale a deciziei civile nr. 1423/23.06.2011, ce au un efect pozitiv, și un caracter obligatoriu, chiar dacă pârâta nu a fost parte în cadrul cauzei. În raport de dispozitivul deciziei Curții de Apel, invocarea de către pârâtă a art. 4 alin. 13 din Legea 1/2000 apare ca fiind neavenită, mai ales că reclamanta nu se afla în categoria persoanelor prevăzute de acest text de lege, reglementarea nefiindu-i aplicabilă.

Identificarea și predarea terenului disponibil către Comisia Locală Chitila era un demers obligatoriu, iar posibilitatea efectivă a pârâtei de a proceda astfel își găsea fundamentul legal chiar și în cadrul clauzelor contractului de concesiune încheiat cu . în Normele Metodologice de aplicare a Legii 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D. Statului. Astfel, în contractul de concesiune nr. 19/30.04.2002 părțile au prevăzut în mod expres în art. 2.5 faptul că ,,în situația în care suprafața de teren, proprietate privată a statului ce face obiectul concesiunii, va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se va diminua în mod corespunzător suprafața de teren prevăzută în contract, precum, și redevența aferentă". De asemenea, art. 10 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 268/2001 specifică expres „Suprafețele de teren cu destinație agricolă care fac obiectul contractelor de concesiune încheiate de A.D.S. anterior reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate conform prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se diminuează corespunzător cu suprafețele retrocedate" iar art. 9 alin. (1) arată că „(1) Terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicita în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe baza de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S" iar în aplicarea dispozițiilor legale mai sus invocate ca și în respectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, apreciază că nu exista nici un impediment pentru pârâta în a proceda la identificarea și individualizarea suprafeței de teren disponibilă pentru a fi predată Comisiei Locale Chitila de aplicare a legilor fondului funciar.

Consideră că refuzul ADS este unul absolut nejustificat, iar din conținutul considerentelor avute în vedere, ca de altfel și din cele ale raportului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se observă că aceasta nu fac altceva decât să ignore și chiar să încalce aspecte statuate în mod irevocabil prin hotărâri judecătorești. Dreptul de proprietate asupra terenului de 40,5 ha având ca amplasament . deja statuat prin acte ce nu mai pot fi contestate. Unica atribuție a pârâtei era de a proceda la identificarea suprafeței ce urma a fi predată pentru a fi pusă în posesie, iar această identificare trebuia realizată în raport de criterii clare, pe care pârâta le avea la îndemână.

Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea în tot a plângerii și obligarea pârâtei la a proceda la individualizarea suprafeței de teren ce se cuvine pârâtei și la predarea acesteia către Comisia Locală de Fond Funciar Chitila.

În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile Legii 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Legea 268/2001 și Normele Metodologice de aplicare a acesteia.

În susținerea cererii a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: Procura Notariala autentificata sub nr. 97/07.02.2011 Sentința Civila nr. 3154/19.11.2008 a Tribunalului București, Hotărârea nr. 622/03.11.2009 a Comisiei Județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, Hotărârea nr. 16/17.11.2009 a Comisiei Județene Ilfov pentru aplicarea Legii 290/2003, Decizia Civila nr. 1423/23.06.2011 emisa de Curtea de Apel București, Decizia nr. 212/21.03.2012 emisa de Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților. Adresa nr. 5382/29.03.2012 a reclamantei către Comisia de Aplicare a Legii 290/2003 a județului Ilfov, Adresa nr. 5383-311/CS/09.05.2012 a Comisiei Județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Memoriul nr._/14.06.2012 a reclamantei către ADS Adresa nr._/14.06.2012 a ADS, Plângerea prealabila nr._/30.08.2012 a reclamantei către ADS Adresa_/07.09.2012 a ADS Contract de vanzare-cumparare acțiuni nr. 19/12.03.2002 Contract de concesiune nr. 19/30.04.2002, Normele privind încheierea protocoalelor de predare - preluare a terenurilor cu destinația agricola intre Agenția D. Statului si Comisiile Locale Raport de Evaluare a . vederea privatizării.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București secția de C. Administrativ și Fiscal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței potrivit art 137 alin 1 din C. instanța reține că aceasta este întemeiată ,urmând a fi admisă ca atare, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA D. STATULUI a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei AGENȚIA D. STATULUI să procedeze la identificarea suprafeței de teren de 40,5 ha, amplasată de raza localității Popesti-Leordeni în incinta . la predarea acestui teren către Comisia Locală Chitila, pentru a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei.

Curtea reține că prin Sentința civilă nr. 3154/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3CA/2008, în baza Legii 290/2003 s-a dispus emiterea în favoarea reclamantei a unei hotărâri de atribuire în natură a unei suprafețe de 40,5 ha teren.

În baza acestei decizii, Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis Hotărârea nr. 622/03.11.2009 prin care s-a aprobat înscrierea în Anexa 23 Oraș Chitila, a suprafeței de teren menționate, stabilindu-se amplasamentul celor 40,5 ha pe raza localității Popești-Leordeni la . de folosință arabil, cu investiții tip seră. în baza acestei hotărâri s-a emis ulterior Hotărârea nr. 16 din 17.11.2009 a Comisiei Județene Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care s-a aprobat atribuirea în natura a acestei suprafețe de teren, solicitându-se totodată avizul favorabil al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În cadrul acestui demers, A.N.R.P. și-a manifestat refuzul în emiterea avizului pozitiv, pe motiv că terenul de 40,5 ha nu poate fi restituit în natură datorită categoriei sale de folosință. împotriva acestui refuz, a formulat contestație, soluționată în mod irevocabil de către Curtea de Apel București.

Prin Decizia Curții de Apel București, SCAF nr. 1423/23.06.2011 pronunțată în cadrul dosarului nr._ instanța a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P să emite aviz favorabil hotărârii.

În cadrul considerentelor deciziei se arată în mod expres „ [....] în mod greșit pârâta a procedat la avizarea negativă a Hotărârii nr.16/17.11.2009 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 290/2003 Ilfov, punând în discuție dreptul acesteia de a fi pusă în posesie pe acel amplasament, întrucât nu este fost proprietar, iar pe terenul atribuit se află investiții, în condițiile în care acest amplasament a fost stabilit prin Hotărârea nr.622/03.11.2009 emisă de Comisia Județeană de fond funciar Ilfov, în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ANRP neavând competenta de a cenzura această hotărâre.

Urmare a soluției pronunțate de Curtea de Apel prin decizia nr. 1423/23.06.2011 A.N.R.P. a procedat la emiterea avizului favorabil astfel cum rezultă din Decizia nr.212 din 21.03.2012.

După obținerea avizului pozitiv, prin adresa nr. 5382/29.03.2012, reclamanta s-a adresat Comisiei de Aplicare a Legii 290/2003 a Județului Ilfov căreia i-a solicitat să dispună măsuri pentru efectiva punere în aplicare a Hotărârii nr. 16/17.11.2009 .

Față de întreaga situație de fapt expusă, reclamanta a solicitat instanței de judecată să se constate refuzul nejustificat al pârâtei Agenția D. Statului de a proceda la individualizarea suprafeței de teren ce se cuvine reclamantului și la predarea acesteia către Comisia Locală Chitila .

Potrivit art 1 din Legea Nr. 290 din 27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947:

(1) Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului H., precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română.

Curtea reține ca situație de fapt necontestată de către niciuna din părțile din prezenta cauză faptul că reclamantul este beneficiarul prevederilor art 1 din Legea Nr. 290 din 27 iunie 2003, având dreptul la măsuri reparatorii acordate în temeiul acestui act normativ special cu caracter reparatoriu.

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat în prezenta cauză instanța reține că litigiul dedus judecății este unul de natură civilă, fiind incidente prevederile art 1 punctul din C. potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, deci și litigiile care derivă din aplicarea legilor fondului funciar, inclusiv plângerile formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.

În litigiul dedus judecății reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere care să aibă ca obiect analiza legalității și temeiniciei unui act administrativ tipic sau asimilat care să emane de la o autoritate a administrației publice centrale și care să atragă competența materială de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel potrivit art 10 din Legea 554/2004 coroborat cu art 3 punctul 1 din C. .

Curtea reține că litigiul dedus judecății este în legătură cu eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de teren dobândită de către acesta în calitate de beneficiar al Legii 290/2003 Nr. 290 din 27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

Așadar, temeiul de drept substanțial al cererii de chemare în judecată este reprezentat de prevederile cuprinse în Legea 290/2003, reclamantul are dreptul la eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie suprafeței de teren dobândită în urma aplicării actului normativ menționat anterior.

Or, potrivit art 2 alin 1 din Legea Nr. 290 din 27 iunie 2003, pentru terenurile rămase în teritoriile prevăzute la art. 1, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se vor atribui terenuri de același gen în județele în care locuiesc, în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, în limita disponibilităților, din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. Propunerile de atribuire în natură a acestor terenuri se vor comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în vederea avizării. Metodologia avizării de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a propunerilor de atribuire în natură se va stabili prin norme metodologice.

Așadar, din conținutul art 2 alin 1 din Legea Nr. 290 din 27 iunie 2003 instanța reține faptul că prevederile cuprinse în Legea fondului funciar nr 18/1991 se aplică în ce privește condițiile în care foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora li se vor atribui terenuri de același gen în județele în care locuiesc ca urmare a aplicării în favoarea acestora a Legii 290/2003.

Or, potrivit art 53 din Legea fondului funciar nr 18/1991:

(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Potrivit art 54 din Legea fondului funciar nr 18/1991:

(1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.

(2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile

Așadar, potrivit art 54 alin 1 Legea fondului funciar nr 18/1991:

Aceasta este situație de fapt din prezenta cauză, reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei ADS pârâtei la identificarea suprafeței de teren de 40,5 ha, amplasată de raza localității Popesti-Leordeni în incinta . la predarea acestui teren către Comisia Locală Chitila, pentru a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantului, iar Judecătoria Cornetu este instanța în a cărei rază teritorială se află terenul în privința căruia reclamantul solicită eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie a acestuia .

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la temeiul de drept substanțial invocat de către reclamantă curtea reține că litigiul dedus judecății este unul de natură civilă, curtea reține că litigiul dedus judecății nu se grefează pe un raport juridic de drept administrativ care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, SCAF.

Așadar ,refuzul pârâtei ADS de proceda la identificarea suprafeței de teren de 40,5 ha, amplasată de raza localității Popesti-Leordeni în incinta . la predarea acestui teren către Comisia Locală Chitila, pentru a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantului nu reprezintă un act administrativ în forma tipică sau asimilată, potrivit art 2 punctul 1 litera c și potrivit art 2 punctul 2 din Legea 554/2004, motiv pentru care în prezenta cauză instanța nu decelează niciun element de fapt și de drept de natură să atraga competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, SCAF.

Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată o autoritate publică centrală, Administrația D. Statului nu este de natură să atragă, de plano, competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, SCAF, întrucât actul autorității publice centrale prin care a fost dispusă această măsură nu îndeplinește cerința de a fi emis în regim de putere publică .

Noțiunea de autoritate publica, așa cum este definita de art 2 alin 1 litera b din Legea 554/2004 include orice organ de stat sau al unitaților administrativ-teritoriale care acționeaza în regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Așadar, obligarea pârâtei ADS la identificarea suprafeței de teren de 40,5 ha, amplasată de raza localității Popesti-Leordeni în incinta . la predarea acestui teren către Comisia Locală Chitila, pentru a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantului eventuala nu reprezintă un act admnistrativ pe care autoritatea publică pârâtă îl poate dispune în virtutea capacitătii de drept administrativ a acesteia, care presupune aptitudinea acesteia de a emite acte administrative în regim de putere publică.

Așadar, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea Nr. 268 din 28 mai 2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D. Statului, autoritatea publică pârâtă emite acte administrative care produc efecte juridice în diferite ramuri de drept, cum ar fi dreptul civil, dreptul muncii etc.

Însă în privința instanței competente să soluționeze legalitatea și temeinicia acestor acte administrative prevederile art 3 din Legea 554/2004 trebuie să fi interpretate în mod nuanțat, în sensul că nu toate actele juridice emise de către pârâta Agenției D. Statului pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ, instanța competentă urmând a fi determinată în funcție de specificul efectelor juridice pe care le generează fiecare act administrativ în parte.

De altfel ,potrivit art 5 alin 2 din Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară ,or această situație de fapt și de drept se întâlnește în prezenta cauză, actele juridice ale pârâtei în legătură cu aplicarea Legii fondului funciar nr 18/1991 neputând fi contestate pe cale contenciosului administrativ.

Așadar ,invocarea ca temei de drept de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată a dispozițiilor Legii 554/2004 nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București ,pentru rigoarea și acuratețea demersului judiciar instanța reține că prevederile cuprinse în actul normativ menționat anterior nu reprezintă temeiul de drept substanțial al cererii de chemare în judecată ,ci doar temeiul de drept procesual ,Legea 554/2004 cuprinzând în esență în conținutul acesteia norme de procedură.

Potrivit art 2 punctul 1 litera c din Legea 554/2004 sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că obligarea pârâtei ADS la identificarea suprafeței de teren de 40,5 ha, amplasată de raza localității Popesti-Leordeni în incinta . la predarea acestui teren către Comisia Locală Chitila, pentru a se realiza punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantului se referă la un bun aflat în proprietatea privată a Statului Român și dat în administrarea pârâtei Agenția D. Statului.

Astfel, potrivit art 2 punctul 1 litera c din Legea 554/2004 sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, or ,în prezenta cauză, prevederile art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile întrucât terenul aferent apartamentului pârâtei este proprietate privată a statului.

Curtea învederează că în cauză nu sunt incidente prevederile art 2 punctul 1 litera c din Legea 554/2004, pecum și faptul că litigiile privind nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice având ca obiect bunuri aflate în proprietatea privată a Statului Român și date în administrarea pârâtei Agenția D. Statului sunt de competența instanțelor judecătorești de drept comun .

În cauza dedusă judecății competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, ca instanță de drept comun conform art 1 punctul 1 din C., neexistînd vreun act normativ cu caracter special care să prevadă în competența instanței de contencios administrativ soluționarea unor astfel de litigii, în care nu sunt deduse judecății raporturi de drept public.

Reținând competența de solutionare a cauzei în raport cu prevederile art 1 punctul 1 din C. potrivit caruia judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, curtea va face aplicarea art 53 și 54 din Legea 18/1991 și va declina competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Cornetu, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială se află terenul în privința căruia reclamantul solicită eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie a acestuia .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția de necompetență materială a instanței.

Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. E., cu domicilul ales în Chitila, .. 3, județ Ilfov și pârâta AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, sector 1, în favoarea judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. O. F. V. M.

← Pretentii. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Sentința nr. 230/2013. Curtea de... →

Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI