Pretentii. Decizia nr. 4564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 4064/98/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4564
Ședința publică din data de 28.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte G. I. C.
Judecător F. C. M.
Judecător P. C.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița și recurentul pârât M. Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. 309 din data de 24.01.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant reprezentat de apărător, avocat A. G. care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._/2013 emisă de Baroul București, lipsind recurenți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 21.10.2013, prin serviciul registratură, intimatul reclamant a depus întâmpinare și totodată faptul că în cauză părțile au solicitat judecarea în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Cu privire la recursul formulat de I.P.J Ialomița, apărătorul intimatului reclamant solicită instanței constarea nulității acestuia având în vedere lipsa motivelor de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.
Cu privire la recursul formulat de M. Afacerilor Interne, intimatul reclamant, prin apărător, solicită instanței respingerea acestuia ca nefondat.
Învederează instanței că în prezenta cauză M. Afacerilor Interne are calitate procesuală pasivă, având în vedere chiar susținerile din cererea de recurs în care acesta precizează că are obligația de alocare a fondurilor, fiind ordonatori principali de credite.
Pentru aceste motive, intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu consecința obligării autorităților recurente la plata sumelor reținute ilegal, actualizate cu dobânda legală, calculată de la data constituirii dreptului și până la data plății efective.
Precizează intimatul reclamant că, din eroare s-a menționat la fila 4 din întâmpinare prevederile art. 296 indice 4 din Codul de proc. fiscală, învederând instanței că se face referire la excepția prevăzută de dispozițiile art. 296 indice 16 din Codul de proc. fiscală.
Apărătorul intimatului reclamant solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată și depune în dovedirea acestora chitanța nr. 239 și factura fiscală nr. 277 în cuantumul sumei de 300 lei.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursurilor.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 309 din data de 24.01.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ s-a admis actiunea reclamantului P. F. in contradictoriu cu paratii M. ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR si I. I. si a fost obligat paratul I. I. sa achite reclamantului suma de_ lei retinuta nelegal cu titlu de impoyit, suma la care se adauga dobanda legala pentru perioada cuprinsa intre 27.02.2009 si pana la restiuirea efectiva.
De asemenea a fost obligat paratul MAI sa vireze in contul paratului I. I. sumele necesare achitarii obligatiei fata de reclamant.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul P. M. F. a fost angajat al pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița cu funcția de șef serviciu și gradul de comisar șef.
La încetarea raporturilor de muncă cu acesta, prin pensionare, începând cu data de 01.12.2008, reclamantul a fost îndreptățit în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, la plata ajutorului de pensionare și salarii compensatorii.
Potrivit art. 5 lit. f din OG nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, sunt venituri scutite de impozit pe venit “sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trimise în rezervă ca nevoilor de reducere și de restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie”.
Față de aceste prevederi legale, instanța constată că pârâtul I.P.J Ialomița în mod ilegal a reținut reclamantului suma de 10.876 lei.
Pentru că, prin nefolosirea acestei sume de către reclamant, de la data reținerii acesteia, acesta a fost prejudiciat cu foloasele nerealizate pentru perioada pe care suma nu a putut fi utilizată în interes propriu,pentru acoperirea în integralitate a prejudiciului suferit, tribunalul în raport de dispozițiile art. 1357 Cod civil, potrivit cărora „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, a obligat pârâtul I.P.J. Ialomița la plata dobânzii legale aferentă sumei de 10.876 lei pentru perioada cuprinsă între data reținerii ilegale și restituirea efectivă a acesteia.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambii parati.
La 14.02.2013 paratul I. I. a formulat cerere de recurs, fara insa a o motiva, aratand ca motivarea o va face in termenul legal.
Prin recursul sau MAI a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate si respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata.
A sustinut ca seninta atacata este nelegala si netemeinica, atat in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, cat si pe fondul cauzei.
Cu privire la exceptie a aratat ca I. I. este cel care face calculul si plata oricaror drepturi banesti catre reclamant, intrucat in cadrul acestuia si-a desfasurat activitatea reclamantului.
A mai invederat ca potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport eu sarcinile acestora, potrivit legii.
Pe fondul cauzei a aratat ca temeiul legal invocat de instanța de judecată, respectiv „Legea nr. 138/1999", nu este incident dreptului solicitat, prin prisma faptului că „intimatul-reclamant a avut calitatea de polițist și nu de cadru militar în anul 2008 când i-au încetat raporturile de serviciu, caz în care dreptul solicitat prin intermediul acțiunii (ajutor la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie) era reglementat de art. 27 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare în perioada de referință și nu de Legea nr. 138/1999 aplicabilă cadrelor militare.
Totodată, a precizat că temeiul legal față de care prima instanță își motivează sentința judecătorească și care i-a indus acesteia hotărârea că „I.P.J. Ialomița în mod ilegal a reținut reclamantului suma de 10.876 lei", respectiv O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, a fost abrogat prin O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, act normativ abrogat la rândul său de prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel că, în respectarea principiului neretroactivității legii civile, nu poate fi avut în vedere la acordarea unor drepturi născute abia în anul 2008, când nu mai era în vigoare.
In ceea ce privește drepturile de care beneficia un polițist la data încetării raporturilor de serviciu, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, act normativ în vigoare la data ieșirii la pensie a intimatului-reclamant ,La încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, polițiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public și personal contractual în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului R. de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Paza, Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și în structurile militare ale Ministerului Justiției, de un ajutor stabilit în raport cu salariul de baza net avut în luna schimbării poziției de activitate, (...)", iar conform alineatului (2) al aceluiași articol, .JPolițiștii, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu și care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas pana la limita de vârsta de un ajutor egal cu doua salarii de baza nete".
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (4) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare în anul 2008, ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă acordate personalului militar trecut în rezervă sau al cărui contract încetează ca urmare a nevoilor tic reducere și de restructurare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drepl de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie, precum și ajutoarele primite de polițiști aliați în situații similare, al căror cuantum se determina în raport eu salariul de bază lunar net, acordate potrivit legislației în materie, nu erau incluse în veniturile salariate și nu erau impozabile. în înțelesul impozitului pe venit.
In acest sens, ajutoarele determinate în raport cu salariul de bază lunar net nu erau impozabile în anul 2008, iar în materie fiscală, dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se cele ale Codului fiscal, așa cum dispune ari. I alin. (3) din Legea nr. 571/2003. cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 38/2003, în forma în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant, baza de calcul a salariului de bază net o constituie salariul de bază brut din ultima lună de activitate, din care se scade suma corespunzătoare impozitului pe salariu, calculat conform prevederilor în vigoare.
Procedura prevăzută la art. 27 alin. (3) din ordonanța mai sus menționată reprezintă modalitatea de calcul a salariului de bază net, fiind de reținut că suma corespunzătoare impozitului pe salariu reprezenta scăzătorul în formulă matematică de stabilire a salariului de bază net și nu era impozitul ce trebuia reținut și vizat în înțelesul impozitului pe venit.
In concluzie, în decembrie 2008, asupra ajutoarelor cuvenite la încetarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor, acordate în raport de salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate, pe baza procedurii de calcul de la art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 38/2003, nu s-a reținut și virat impozitul pe venit, ci doar s-a constituit ca o unitate de calcul în determinarea legală a salariului de bază net.
In drept, a invocat dispozitiile art. 299 si 3041 cod procedura civila.
La 21.10.2013 intimatul reclamant a depus intampinare prin care a solicitat sa se constate nul recursul I. I. intrucat nu a fost motivat in termen.
Cu privire la recursul MAI a solicitat respingerea acestuia ca netemeinic si nelegal.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata urmatoarele.
La data de 14.02.2013 patatul I. I. a formulat recurs impotriva sentintei civile nr. 309 din data de 24.01.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, fara a indica si motivele cererii de recurs.
Setinta i-a fost comunicata acestui recurent la 4.02.2013 (fila 63 din dosarul de fond).
Prin urmare termenul in care recursul putea fi motivat a expirat la 20.02.2013.
Recurentul parat I. I. nu a motivat in acest termen recursul si nici pana in prezent.
Prin urmare in baza art. 20 din legea nr. 554/2004 si art. 303, 306 cod procedura civila va constata nul recursul formulat de I. I..
Cu privire la recursul MAI se retin urmatoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MAI se retine ca aceasta exceptie este neintemeiata, intrucat chiar daca calculul si plata drepturilor reclamantului se facea de catre I. I., conducatorul acesteia fiind ordonator tertiar de credite, totusi fara ca sumele sa fie la dispozitia I. I., drepturile solicitate de reclamant nu pot fi platite.
Recurentul MAI a invocat corect dispozitiile art. 21 din legea nr. 500/2002, insa concluzia sa a fost eronata, pentru ca tocmai pentru ca faptul ca ordonatorul principal de credite, conducatorul MAI, repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetele institutiilor publice irerahic inferioare, se justifica calitatea procesuala pasiva a acestui parat.
F. existenta sumelor necesare in bugetul I. I., acesta nu poate plati drepturile solicitate de reclamant.
Prin urmare acest motiv de recurs nu este intemeiat.
Motivele recurentului MAI pe fondul cauzei sunt intemeiate.
Potrivit chiar sustinerilor reclamantului din actiune, acesta a incetat raporturile de serviciu cu I. I. la 5.11.2008 si prin decizia nr._/17.12.2008 a fost pensionat incepand cu 1.12.2008.
Reclamantul a fost functionar public cu statut special, respectiv politist.
Ca urmare acestuia i se cuvin drepturile stabilite conform dispozitiilor OG nr. 38/2003 in vigoare la momentul iesirii la pensie a acestuia.
In privinta drepturilor la ajutoare cu ocazia iesirii la pensie se aplica prevederile art. 27 din OG nr. 38/2007.
Instanta de fond a retinut prin urmare in mod eronat aplicabilitatea in cazul reclamantului a dispozitiilor legii nr. 138/1999.
Astfel contrar sustinerilor reclamantului acestuia nu ii erau aplicabile prevederile art. 31 din legea nr. 138/1999 ci ale OG nr. 38/2003, acesta nefiind militar ci functionar public cu statut special, respectiv politist.
De asemenea reclamantul a invocat in actiune si prevederile art. 5 lit a si 6 lit f din OG nr. 73/1999, insa aceasta ordonanta nu mai era demult in vigoare fiind abrogata, cum in mod corect a invocat si recurentul MAI in 2001 prin OG nr 7/2001.
Ori recurentul a iesit la pensie in anul 2008, astfel incat nu pot fi palicabile dispozitiile legale invocate de catre acesta in actiune.
Recurentul este in eroare cu privire la perceperea impozitului asupra drepturilor sale constand in ajutoare la iesirea sa la pensie.
Acest fapt se datoareaza in primul rand diferntei de reglementare dintre legea nr. 138/1999, care se aplica militarilor si OG nr. 38/2003 care se aplica politistilor, categorie din care facea parte si reclamantul.
Astfel daca potrivit art. 31 al. 1 din legea nr. 138/1999 militarii beneficiau de beneficiază de „un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate”, politistii beneficiaza (art. 27 al. 1 din OG nr. 38/2003) de un „ajutor stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziției de activitate”.
Prin urmare pentru stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de ajutor la iesirea la pensie se are in vedere salariu de baza net, care conform art. 27 al. 3 din acelasi act normativ se calculeaza astfel: « Baza de calcul a salariului de bază net o constituie salariul de bază brut din ultima lună de activitate, din care se scade suma corespunzătoare impozitului pe salariu, calculat conform prevederilor în vigoare.”
Asa fiind reclamantului nu i-a fost retinut impozit, ci pentru calculul drepturilor au fost aplicate prevederile art. 27 al. 1 si 3 din OG nr. 38/2003.
Impozitul nu i-a fost perceput ci drepturile i-au fost stabilite avand in vedere slariu de baza brut din ultima luna de activitate din care a fost scazuta suma aferenta impozitului pe salariu.
Reclamantul nu a depus niciun inscris care sa dovedeasca ca i-a fost luat si impozit pentru ajutoarele primite, fata de nivelul mai mic al ajutoarelor datorat modului de calcul special stabilit de OG nr. 38/2003, diferit fata de cel din legea nr. 138/1999.
Prin urmare se constata intemeiat recursul MAI si in baza celor invocate mai sus si a prevederilor OG nr. 38/2003, 1169 cod civil (vechi), art. 304 pct. 9, 3041, 312 cod procedura civila va admite recursul MAI si va modifica in tot sentinta recurata in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița.
Admite recursul formulat de recurentul pârât M. Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. 309 din data de 24.01.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. F..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. F. C. M. P. C.
Grefier,
A. C.
RED. P.C / 2 ex.
JUDECĂTOR FOND
D. I.
Tribunalul Ialomița
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1800/2013.... | Anulare act administrativ. Hotărâre din 27-03-2013, Curtea de... → |
|---|
