Cetăţenie. Decizia nr. 5684/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5684/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 8840/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.5684
Ședința publică de la 12.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - A. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă Criganuța N., împotriva sentinței civile nr.4567/17.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți A. Națională pentru Cetățenie, C. pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 05.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.12.2013.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.10.2011, sub nr._, reclamanta C. N. a chemat în judecată pârâții A. NAȚIONALĂ P. CETĂȚENIE, C. P. CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE P. CETĂȚENIE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze Ordinul nr.87/P/2011 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC) prin care s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei române în temeiul art.11 din legea nr.21/1991 a reclamantei, precum și avizul și raportul de constatare a neîndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române a Comisiei pentru cetățenie; să constate faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru redobândirea cetățeniei române de către reclamantă; să oblige C. pentru cetățenie din cadrul ANC să emită avizul pozitiv și raportul de constatare a îndeplinirii condițiilor de redobândire a cetățeniei române de către reclamantă; să oblige președintele ANC să emită un ordin de acordare a cetățeniei române reclamantei și să i-l comunice în termen de 3 zile. De asemenea, reclamanta a solicitat despăgubiri morale în cuantum de 1 leu.
Prin sentința civilă nr. /17.07.2012, Curtea de Apel a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
În considerente, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 87/P/15.02.2011 emis de Președintele ANC a fost respinsă cererea reclamantei privind redobândirea cetățeniei române. În raportul Comisiei pentru cetățenie, act ce stă la baza ordinului menționat s-a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, respectiv nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.
Curtea a apreciat că ordinul a cărui anulare se solicită este legal și temeinic, în condițiile în care, așa cum rezultă din relațiile furnizate de Direcția Generală de Pașapoarte (fila 68), reclamanta a fost condamnată de Judecătoria Chișineu Criș la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunile de trecere ilegală a frontierei de stat și fals privind identitatea. Ca urmare, în mod corect s-a apreciat că aceasta nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, întrucât săvârșirea unei infracțiuni reprezintă o acțiune împotriva ordinii de drept a Statului Român. În opinia Curții, împrejurarea că reclamanta a fost reabilitată nu prezintă relevanță, întrucât textul legal menționat nu prevede excepții pentru persoanele reabilitate, ci face referire în mod generic la acțiuni săvârșite în trecut împotriva ordinii de drept.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs reclamanta Criganuța N., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 05.02.2013 și înaintat spre competentă soluționare Curții de Apel București - Secția a VIII-a în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.8 alin.(l) lit.(b) din Legea cetățeniei nr.21/1991, interpretând că circumstanța semnalată de I.G.P.R. și D.G.P. către C. pentru Cetățenie și care a servit drept temei pentru respingerea cererii de cetățenie se circumscrie ipotezei prevăzută în norma legală indicată.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1991, (republicată), persoana fără cetățenie sau cetățeanul străin poate dobândi cetățenie română, dacă îndeplinește (cumulativ -n.n.) mai multe condiții, printre care „dovedește prin comportarea și atitudinea sa, loialitatea față de statul și de poporul român" [conf. lit. b) din art. 8] și „este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român" [conf. lit. e)_din art. 8].
Probatoriul administrat a evidențiat că recurenta nu este înscrisă în cazierul judiciar, însă a fost condamnată definitiv la pedeapsa închisorii (cu suspendarea condiționată a executării) pentru infracțiunea de fals privind identitatea în concurs cu tentativa de trecere ilegală a frontierei.
Urmează a se aprecia, însă, că în raport cu conținutul normei legale ce reglementează condițiile în care poate fi dobândită cetățenia română, nu poate fi vorba de neîndeplinirea vreuneia din condițiile mai înainte enumerate. Astfel, sub aspectul condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991, atitudinea recurentului nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate față de statul și de poporul român.
În același timp, nu poate fi primită abordarea instanței fondului, în sensul că existența unei condamnări atrage în mod automat respingerea cererii de acordare a cetățeniei române.
Fără a minimaliza gravitatea faptei comise (fals privind identitatea în concurs cu tentativa de trecere ilegală a frontierei), trebuie subliniat că interpretarea și aplicarea art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991 depășesc intenția clar exprimată de legiuitor, atunci când a stabilit în ce condiții se poate obține cetățenia română. Textul în discuție se referă clar la un comportament, acțiuni și atitudini, prin care s-ar dovedi că petentul nu este loial față de statul român, în acest sens legiuitorul nefăcând o referire expresă la faptul suficienței existenței unei trageri la răspundere penală pentru orice faptă penală, ci a indicat în textul legii și o doua condiție ca aceste fapte (n.a. comportamente, acțiuni și/sau atitudini) să dovedească că petentul nu este loial statului român și/sau sunt îndreptate împotriva ordinii de drept sau securității naționale, ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel, sub aspectul condiției prevăzute de art. 8 lit.(b) din Legea nr.21/1991, atitudinea recurentului nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de loialitate față de statul și de poporul român, deoarece nu constituie o amenințare la ordinea de drept sau securitatea națională a Statului Român și nu a promovat, nici în prezent, nici în trecut, demersuri contrare interesului național al României sau al poporului român, cu atât mai mult că este etnic român el însuși și este conștient de jertfa pe care au făcut-o ascendenții săi pentru păstrarea identității sale naționale; în acest sens, nici organele avizatoare și nici A. Națională pentru Cetățenie, prin organele sale, nu a indicat astfel de comportamente.
Referitor la marja de apreciere pe care o recunoaște legiuitorul autorității naționale în materie de cetățenie, la care face referire instanța de fond, aceasta, pentru respectarea principiului legalității și evitarea excesului de putere, trebuie să corespundă cu voința legiuitorului și nu să ajungă a fi contrară acesteia, ori autoritatea, astfel cum reiese și din materialele dosarului administrativ, anexate la dosarul de fond s-a bazat doar pe relația furnizată de IGPR și DGP, fără a face cercetări suplimentare referitor la comportamentul solicitantului în situația în discuție (n.a. atât cu privire la fapta condamnabilă, cât și cu privire la procedura penală), considerând că existența oricărei semnalări (n.a. indiferent de gravitatea faptei petentului) cu privire la încălcarea legislației penale și/sau contravenționale de către solicitanții de cetățenie constituie motiv de respingere a cetățeniei române (n.a. este de notorietate că au existat cazuri, inclusiv deduse judecății ÎCCJ, în care petenților li se respingea cererea de cetățenie pentru faptul că li s-a aplicat o sancțiune contravențională și/sau a fost începută urmărirea penală finalizată cu o ordonată de neîncepere).
P. interpretarea sistematică a textului legii, prezintă o analiză comparată a prevederilor legale, trecute în diferite acte normative, inclusiv în Legea nr. 21/1991, prin care legiuitorul a stabilit criterii de eligibilitate raportate la faptele de natură penală săvârșite de solicitanții de anumite drepturi.
Astfel, în Legea nr.51/1995 privind avocatura, a fost stipulat în Secțiunea 1 a Capitolului II:
"Art. 12
(1) Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplinește următoarele condiții: c) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
[...]
Art. 14
Este nedemn de a fi avocat:
a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătoreasca la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei;
b) cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile si libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătoreasca, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinara;
c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilita prin hotărâre judecătoreasca sau disciplinara;
d) falitul fraudulos, chiar reabilitat."
În Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, a fost stipulate în Secțiunea 1 a Capitolului IV:
"Art. 54
Poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește următoarele condiții: h) nu a fost condamnata pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau in legătura cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibila cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea; [...]"
În Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului în Secțiunea 1 a Capitolului II:
"Art. 10
1) La concursul de admitere in instituțiile de învățământ ale Ministerului de Interne si la încadrarea directa a unor specialiști are acces orice persoana, indiferent de rasa, naționalitate, sex, religie, avere sau origine sociala, care îndeplinește, pe lângă condițiile generale legale prevăzute pentru funcționarii publici, și următoarele condiții speciale:
b) sa nu aibă antecedente penale sau sa nu fie in curs de urmărire penala ori de judecata pentru săvârșirea de infracțiuni;
c) sa aibă un comportament corespunzător cerințelor de conduita admise si practicate in societate.
[•••]"
În Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților în Capitolului I al Titlului II:
"Art. 13.
(2) La concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
c) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal și se bucură de o bună reputație; [...]"
iar, în Legea nr.21/1991 privind cetățenia română:
ART. 8
(1) Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții:
"b) dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni;
e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român; [...]",
În acest sens, prin compararea textelor legale, se poate observa că în situația în care legiuitorul a înțeles să impună condiția strict a existenței unei condamnări penale anterioare a folosit anumite formulări (n.a. a fost solicitat ca persoana să nu aibă antecedente penale și deci a acceptat inclusiv persoanele care au fost reabilitate de drept), iar în situația în care a impus condiția ca persoana să nu fie condamnată pentru un anumit tip de infracțiuni a indicat expres acest lucru, și deci interpretarea instanței de fond că existența unei condamnări atrage automat respingerea cetățeniei române este greșită atunci când concluzionează că în mod corect s-a apreciat că aceasta nu îndeplinește cerința prevăzută de art.8 lit.(b) din Legea nr.2 1/1991, întrucât săvârșirea unei infracțiuni reprezintă o acțiune împotriva ordinii de drept a Statului Român.
Or, consideră că legiuitorul indică în prevederile legale din art.8 lit.(b) din Legea nr.21/1991, ca solicitantul de cetățenie:
• să dovedească, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de Statul Român - fapt îndeplinit deoarece, în temeiul art.6 CEDO reclamanta beneficiază de prezumția nevinovăției, care raportat la cele spuse înseamnă faptul că loialitatea acestuia este prezumată la moment ce nu a fost probat contrariul, ori acțiunile sale;
• să nu întreprindă sau sprijine acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale - fapt îndeplinit, deoarece legiuitorul prin formularea sa a indicat că solicitantul de cetățenie nu trebuie să săvârșească acțiuni împotriva ordinii de drept a Statului Român văzută ca un tot întreg (n.a. adică să nu promoveze comportamente prin care să solicite anarhie, etc.) și/sau acțiuni împotriva securității naționale a Statului Român, adică să nu desfășoare activități care să pericliteze securitatea națională cum ar fi actele de terorism sau genocid; • să declare că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni, astfel legiuitorul indicând că solicit ca petentul, pe lângă condiția nesăvârșirii în prezent a acțiunilor descrise mai-sus, să nu le fi săvârșit nici în trecut.
Mai arată că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 133-139 Cod Penal referitor la reabilitarea de drept, sub aspect penal, a reclamantei, în sensul că a interpretat greșit prevederile Legii nr.21/1991, considerând că acestea exclud expres instituția reabilitării. Or, astfel cum a demonstrat anterior, dar și reieșind din principiul specialis derogat generali, instituția reabilitării din dreptul penal se va aplica oriunde este necesar a se da o apreciere aspectului penal al acțiunilor săvârșite de o persoană și efectului acestora.
C. comportamentul reclamantului, în viziunea legiuitorului, raportat la art.8 lit.(b) din Legea nr.21/1991, este criticat doar dacă acesta contravine legislației penale și intereselor statului, ori dacă de exemplu infracțiunea de terorism era considerată a fi un lucru normal și nepedepsibil penal și/sau contravențional în societatea românească, atunci nici persoana care a săvârșit o astfel de acțiune nu poate fi apreciată negativ în acest sens atunci când vine vorba de a i se aprecia comportamentul prin prisma legislației naționale.
Având în vedere trăsătura caracteristică a reabilitării de drept, aceea de a avea o incidența automata, ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, legiuitorul a socotit ca în sfera sa de aplicare nu pot intra decât condamnările la pedepse ușoare, deoarece în cazul acestora prezumția de îndreptare a celui condamnat poate fi acceptata mai ușor, fără a fi nevoie să se facă vreo verificare. Pe de alta parte, condamnările la pedepse ușoare nu generează, de regulă, nici un fel de consecințe ulterioare, așa încât dobândirea automata a reabilitării nu prilejuiește dificultăți practice.
Așadar, normele privitoare la reabilitarea de drept au o sfera de aplicabilitate restrânsă, limitându-se la condamnări ușoare pronunțate pentru fapte concret de pericol social redus și în contra unor făptuitori care nu prezintă un grad ridicat de periculozitate socială, deoarece legiuitorul a considerat că o persoană nu trebuie blamată toată viața pentru faptele pe care le-a săvârșit în trecut.
Din dispozițiile art.134 Codul penal rezultă că pentru a interveni reabilitarea de drept trebuiesc îndeplinite doua condiții: împlinirea termenului de reabilitare și buna comportare rezultată din aceea că cel condamnat nu a mai săvârșit altă infracțiune pe durata termenului de reabilitare.
Astfel din certificatele de cazier judiciar eliberate și anexate la dosar rezultă că reclamanta nu figurează înscrisă cu antecedente penale, deoarece a intervenit reabilitarea de drept pentru pedeapsa aplicată anterior.
În concluzie, apreciază că pârâții au dispus greșit respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române a solicitantului, emițând în acest sens Avizul și Raportul negativ de către C. pentru Cetățenie și Ordinul de respingere a cetățeniei de către Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, deoarece circumstanțele invocate nu se subscriu prevederilor legale din art.8 lit.(b) din Legea nr.21/1991, iar cu privire la temeiul de la art. 8 lit.(c) și (e) din Legea nr.21/1991 pârâții nici măcar nu au făcut referire în raportul Comisiei pentru Cetățenie și/sau în instanța de fond .
În acest sens, apreciază că se impune înlăturarea argumentelor privind neîndeplinirea condiției prevăzute în art. 8 lit.(b) din actele administrative în discuție, iar pe fondul cererii de redobândire să se constate, ca urmare a analizei depline, dar greșite, făcute de C. pentru Cetățenie asupra fondului cererii de cetățenie, și în considerarea faptului că nu mai trebuie făcute careva demersuri suplimentare de către organul abilitat, că nu există alte impedimente pentru acordarea cetățeniei române petentului; constatându-se îndeplinite cerințele art. 11 din Legea nr. 21/1991, precum și condițiile cerute de art. 8 din Legea nr. 21/1991, modificată și republicată.
Intimații-pârâți A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu întrunește cerința prevăzută la art. 8 lit. b din legea nr. 21/1991.
Conform acestor dispoziții, „Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții:
"b) dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni”.
Susținerile recurentei în sensul că „nu a întreprins sau sprijinit acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni (nu face parte din grupări extremiste, teroriste sau/și anarhiste)” nu pot fi reținute, în condițiile în care o acțiune împotriva ordinii de drept este și tentativa de trecere frauduloasă a frontierei statului român, precum și falsul privind identitatea.
Reclamanta a fost condamnată în 2006 la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunile de trecere ilegală a frontierei de stat și fals privind identitatea.
Dispozițiile art. 133 alin. 1 din C.p.- „Reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare”- nu pot sta la baza admiterii recursului, în condițiile în care condiția reglementată de art. 8 lit. b din Legea nr. 21/1991 nu se referă la decăderi, interdicții, incapacitățile care rezultă din condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.p.civ, va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă Criganuța N., împotriva sentinței civile nr.4567/17.07.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți A. Națională pentru Cetățenie, C. pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
Red.A.Ș./A.N.
2ex/
Jud. fond C.A.B.: D. C. V.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 27-03-2013, Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 315/2013.... → |
|---|
