Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 2226/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2226/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 489/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 2226
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 3.07.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - N. V.
GREFIER - M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . CAPITAL, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII și intervenientul M. A., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru azi, 3.07.2013
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 21.01.2013, sub nr._, reclamanta . CAPITAL, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, a formulat contestație împotriva Adeverinței nr. 2914/6.11.2012 emisă de instituția pârâtă privitor la numitul M. A. și publicată pe pagina proprie de internet a CNSAS la data de 21.12.2012.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin adeverința contestată, se stabilește că numitului M. A., verificat de instituția pârâtă în calitate de Ministru al Afacerilor Externe, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.
Apreciază reclamanta că această concluzie nu se susține deloc în argumentația prezentată în conținutul adresei. Dimpotrivă, din faptele reținute ca urmare a examinării mai multor dosare operative din arhiva fostei Securități, se observă că numitul M. A. a furnizat poliției politice comuniste informații cu privire la mai mulți cetățeni români și străini, sub diverse nume.
Se observă că declarațiile olografe sunt semnate „H.”, iar în alte dosare, ofițerii Securității se referă la informațiile preluate de la M. A. ca fiind livrate de sursa „M.” sau „A.M.”.
Conform acestei adeverințe, Securitatea vorbește despre recrutarea sa reușită într-un document din anul 1977 și zece ani mai târziu, în 1987, continuă să livreze informații securității despre diferiți oameni pe care îi întâlnea cu diferite ocazii.
În ceea ce privește analiza juridică a datelor consemnate în Adeverință, apreciază reclamanta că și aceasta este eronată. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 293/2008, reiese că numitul M. A. a furnizat informații care au vizat îngrădirea unor libertăți fundamentale ale omului.
Apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile legii pentru ca numitul M. A. să fie considerat colaborator al Securității.
Prin urmare, a solicitat reclamanta admiterea contestației și dispunerea măsurilor legale care se impun în consecință, conform legii.
Prin cererea precizatoare a cererii introductive cererii de chemare în judecată depusă de reclamantă la data de 27.03.2013, aceasta a solicitat, în temeiul art. 3 lit.c, coroborat cu art. 11 alin. 3 din OUG nr. 24/5.03.2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, obligarea CNSAS să pună la dispoziția sa actele care au stat la baza emiterii Adeverinței nr. 2914/6.11.2012 referitoare la calitatea de lucrător/colaborator al Securității a numitului A. M..
A mai precizat reclamanta că a solicitat emiterea unei adrese de către pârât la momentul la care A. M. era Ministru al Afacerilor Externe, în consecință, aceasta, în vederea respectării dreptului de acces la informațiile de interes public, avea dreptul să ceară o adeverință cu privire la posibila calitate de lucrător sau colaborator al Securității a numitului A. M..
Prin încheierea de ședință de la data de 24.04.2013, Curtea a dispus, în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, citarea în cauză, în calitate de intervenient, a numitului A. M..
În ședința publică de la data de 29.05.2013, reclamanta E. E. ȘI CAPITAL a depus o completare a cererii de chemare în judecată, solicitând, în temeiul art. 10 alin. 2 din OUG nr. 24/2008, anularea adeverinței nr. 2914/6.11.2012 emisă în Dosar nr. DJ/2584/4.12.2012, iar în temeiul art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008 a solicitat constatarea existenței calității de colaborator al Securității a numitului M. A.. În subsidiar, în cazul în care nu se va dispune în sensul constatării existenței calității de colaborator al Securității a numitului A. M., a solicitat reclamanta obligarea CNSAS la reverificarea dosarului privind documentele care îl privesc pe numitul A. M., în integralitatea lor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod neechivoc, adeverința atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor OUG nr. 24/2008, având în vedere criteriile legale stipulate de art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, criterii ce trebuie avute în vedere pentru ca o persoană să poată fi calificată colaborator al Securității, respectiv: persoana să fi furnizat informații, indiferent de formă; prin informațiile furnizate să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Astfel, prin chiar adeverința contestată, se stabilește faptul că numitul A. M. a furnizat informații către Securitate, citându-se Nota de constatare care a stat la baza emiterii adeverinței prin care se constată că: „În luna august a.c. (n.n. 1977) a fost recrutat ca informator legătura lui Werner, M. A., fost bursier Humboldt, care urmează a primi sarcini concrete pe lângă obiectiv”.
Nota de constatare s-a întemeiat atât pe Dosarele de urmărire în care M. A. a furnizat informații, cât și pe Dosarul Pașapoarte.
S-a stabilit, în acest context, că M. A. a furnizat informații sub formă de note olografe informative sub numele conspirativ de „H.” în perioada 1977-1978.
Din această poziție, sub numele de „H.” denumit uneori și „H.” sau „sursa”, M. A. a colaborat prin oferirea de informații de către securitate în dosare de urmărire informativă, informații care îi vizau: pe MV, lector din RFG; studentul H.B. de la secția de limbă germană a Universității, redactor la „Echinox”; doctorandul D din Iordania.
De asemenea, între anii 1986-1987, M. A., sub numele conspirativ de „M.” sau „M.A.”, a furnizat, fiind principala sursă în dosarul de urmărire informativă al respectivei, informații despre cercetătoarea americană V.K..
Condiția furnizării de informații este, așadar, îndeplinită, existând la dosar suficiente note informative olografe date de M. A., cât și consemnări ale lucrătorilor Securității care s-au ocupat de recrutarea și folosirea sa în scopuri informative.
Apreciază reclamanta că, chiar și în condițiile în care materialul care a fost reținut în adeverință este incomplet și trunchiat folosit, în mod evident M. A. a furnizat, în stare de libertate fiind, informații despre alte persoane către Securitate.
La dosarul cauzei există documentația din care rezultă că, printre informațiile furnizate se regăsesc și informații prin care se denunță atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
În susținerea acestei afirmații, reclamanta a menționat că, în Dosarul fond informativ nr. I_ (cota CNSAS), prin note informative olografe, M. A., sub numele conspirativ „H.” a furnizat informații despre studentul H.B. de la secția de limbă germană a Universității, redactor la „Echinox”.
Printre informațiile furnizate, se regăsesc următoarele pasaje: „…se plânge de lipsa de materiale, de literatura inedită germană ”; „… a afirmat că plecarea cetățenilor de naționalitate germană în alte țări atrage destrămarea unei vechi culturi care s-a creat alături de cultura română pe acele meleaguri, cea săsească”; „Este interesat de literatura filozofică produsă de stânga marxistă occidentală”; „referitor la plecarea prin expatriere a colegei sale E.C. a remarcat faptul că în publicistica sus-numitei se promova o poziție aproape proletcultistă și că cererea ei de expatriere e sub acest aspect cam stranie”.
În mod evident, conținutul tuturor celor 4 informații furnizate citate reprezintă denunțarea unor atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, era notorie aversiunea regimului față de tot ce era de proveniență occidentală. De asemenea, era notorie chiar și în acea perioadă politica regimului comunist de a „vinde” pur și simplu cetățenii de etnie germană, Statul Român sporindu-și fondurile valutare și, în același timp, distrugându-se puternica rezistență culturală și civilizațională pe care sașii au reprezentat-o și care a fost în permanență privită ca o amenințare a regimului.
În ceea ce privește furnizarea interesului subiectului urmărit de literatura occidentală de stânga, de asemenea, este notoriu că tot ceea ce era de proveniență occidentală era implicit și chiar fățiș dezavuat de regimul totalitar comunist, caracterizat printr-un naționalism patriotard și respingerea oricărei filozofii occidentale, fie ea chiar și de stânga.
În dosarul de fond informativ I_, sub numele de „M.” sau „M.A.”, M. A. a furnizat informații despre cercetătoarea americană V.K..
În acest caz, sursa a furnizat informații privind motivul vizitei cercetătoarei, care ar fi fost acela de a-l anunța pe D.P. că a fost ales în Academia Americană.
În mod evident, această informație denunță o activitate potrivnică regimului comunist, putând expune pe cel vizat la represalii. Modul clandestin în care cetățeana americană vestea alegerea lui D.P. în Academia Americană denotă în mod clar modul în care privea regimul acest fapt.
În dosarul de urmărire informativă I_, „H.” informează: despre modul în care M.V. „se declara jenat de încetineala cu care a obținut accesul…” la documente ce îi erau necesare în munca de cercetare îndeplinită; că „era nemulțumit că-i parvin cu întârziere numerele revistei Time, pe care o citește de obicei, socotind-o cea mai bună revistă pe probleme politice și culturale”.
De asemenea, în cauză este îndeplinit criteriul ca prin informațiile furnizate să fi fost vizată îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Precizează reclamanta că, având în vedere inteligența și pregătirea academică superioare ale numitului A. M., nu se poate invoca neînțelegerea consecințelor constând în îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate de informații și ale celor cu care au intrat în contact. Asumarea acestor consecințe de către colaborator este evidentă cu atât mi mult cu cât colaborarea nu a fost sporadică, ci s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp.
Raportarea cea mai adecvată este, în acest caz, raportarea la declarația Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale omului din 1948, la care România a aderat de peste un deceniu și ale cărei principii erau, la data furnizării informațiilor, preluate în majoritate și consacrate constituțional și în legislația internă, prin Constituția din 1965.
În primul rând, apreciază reclamanta că a fost încălcat dreptul la viață privată și la libertate al persoanelor vizate, reclamanta referindu-se la libertatea conștiinței și a exprimării.
Mai mul decât atât, consecințele ulterioare asupra persoanelor urmărite și asupra persoanelor cu care acestea veneau în contact, puteau afecta libertatea fizică de mișcare a acestora, dreptul lor de proprietate.
Prin informațiile furnizate de numitul M. A. se aduce atingere drepturilor și libertăților vizate de declarația Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului din 1948, în special prin art. 1, art. 3, art. 9, art. 13, art. 18, art. 19, art. 23, art. 28.
Deși legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, la dosar fiind depuse, în copie, adeverința contestată și actele care au stat la baza emiterii ei, conform art.11.alin.3 din OUG nr.24/2008.
Analizând cererea de chemare în judecată, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a procedat din oficiu, potrivit art.5 din OUG nr.24/2008, la verificarea calității numitului M. A. de lucrător sau colaborator al Securității la momentul la care acesta a fost numit ministru al afacerilor externe.
Verificarea s-a finalizat prin emiterea Adeverinței nr. 2914 din 6.11.2012 prin care CNSAS a constatat că faptele prezentate în cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/1931/16.08.2012 nu se circumscriu noțiunii de colaborator al Securității astfel cum este aceasta definită de art. 2 lit.b din OUG nr. 24/2008.
Reclamanta a contestat această adeverință și a solicitat anularea ei, constatarea de către instanță a calității de colaborator al Securității sau, în subsidiar, obligarea pârâtului CNSAS la reverificarea dosarului.
Din analiza actelor care au stat la baza emiterii Notei de constatare, rezultă că, anterior Adeverinței nr. 2914 din 6.11.2012, intervenientul forțat M. A. a mai făcut obiectul verificării cu ocazia ocupării diverselor funcții publice sau de demnitar, prin Deciziile nr. 186/2004 și respectiv, 1516/2007, stabilindu-se – pe baza aceluiași material documentar - că acesta nu a fost colaborator propriu-zis sau asimilat, în sensul Legii nr. 187/1999 care definea această noțiune la art.5 alin.3, 4 astfel: „persoana care a furnizat sau a înlesnit transmiterea de informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii operativi, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului” „Sunt asimilați colaboratorilor prevăzuți la alin. (3) persoanele care, având competențe decizionale, juridice ori politice, au luat decizii, la nivel central sau local, cu privire la activități de poliție politică ale securității statului ori cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist”.
Prin art.2 lit.b din OUG nr. 24/2008 (în redactarea ce ține seama de Decizia nr. 672/2012 a Curții Constituționale),s-a redefinit noțiunea de colaborator ca fiind „persoana care a furnizat informații,…, precum note și rapoarte scrise, …, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Prin urmare, sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea calității de colaborator, în baza legislației în vigoare la acest moment, Curtea reține că este necontestat faptul că intervenientul a fost recrutat ca informator în august 1977 cu numele conspirativ „H.”, la dosar regăsindu-se note informative semnate cu acest nume, dar și note informative din perioada 1986-1987 semnate cu numele „M.” (M.A.), care a fost identificat ca aparținând tot intervenientului M. A..
De asemenea, Curtea constată că, deși activitățile desfășurate de informator erau apte de încălcarea unor drepturi fundamentale (libertatea de exprimare sau dreptul la viață privată), intervenientul M. A. nu a denunțat atitudini sau activități potrivnice regimului comunist, din modul de redactare a notelor informative putându-se observa chiar o tendință de a proteja subiecții (intelectuali de marcă, astfel cum era și intervenientul) de eventuale repercusiuni.
În acest context, sunt de reținut tocmai așa-zisele „informații” pe care le invocă reclamanta, neputându-se susține că dezaprobarea plecării cetățenilor de naționalitate germană în alte țări (care “atrage destrămarea unei vechi culturi care s-a creat alături de cultura română…”), interesul pentru literatura filozofică produsă de stânga marxistă” orifaptul că prinpublicistica colegei E.C. se promova o poziție aproape proletcultistă reprezentau atitudini potrivnice regimului comunist.
În ceea ce privește desfășurarea voluntară de activități ca informator, Curtea apreciază că ar fi nedrept să fie ignorate aspectele că anterior anului 1978, precum și în anul 1989, intervenientul a fost urmărit el însuși de Securitate pentru „relații suspecte cu cetățeni străini”.
Nici afirmația reclamantei referitoare la faptul că această colaborare nu a fost sporadică, ci s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp nu este susținută de datele cauzei.
Astfel, documentele de referință din dosar sunt constituite de notele informative olografe întocmite sub numele conspirativ „H.” în anii 1977-1978 și cele din anii 1986-1987,privind pe cercetătoarea americană V.K., întocmite sub un alt nume conspirativ („M.”, „M.A.”), neexistând probe care să susțină ideea de activitate informațională continuă, ci dimpotrivă.
Față de aceste împrejurări, Curtea constată că în cauză nu erau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calității intervenientului de colaborator al Securității, motiv pentru care - în baza art.10 alin.2 OUG nr. 24/2008 și art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004 - va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, adeverința contestată fiind temeinic și legal emisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea completată formulată de reclamanta . CAPITAL, cu sediul social în București, sector 1, .. 2-4, etaj 6, birou 7, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, sector 3, .. 55-57, și intervenientul M. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., etaj 3, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
Red./Thred. V.N. - 5 ex.
2.08.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 961/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3884/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
