Conflict de competenţă. Sentința nr. 2629/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2629/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 14253/299/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă NR. 2629 CC
ȘEDINȚA din camera de consiliu DIN DATA DE 18.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria G. și Judecătoria Sectorului 1, în soluționarea cauzei privind pe contestatoarea S.C. K. C. S.R.L. și intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Conform dispozițiilor art. 22 Cod Procedură Civilă, părțile nu au fost citate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr. _ la data de 07.06.2012, contestatoarea S.C. K. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C.E.S.T.R.I.N., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ /02.05.2012, încheiat de agent constatator A. A. M., angajat al CNADNR SA - CESTRIN, solicitând să se dispună anularea procesului-verbal menționat mai sus pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, nulitate prevăzută expres de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Prin Încheierea din data de 28.02.2013, Judecătoria G. a dispus: admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei G. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA CESTRIN la data de 02.05.2012 petentul a fost sancționat contravențional pentru că la data de 21.02.2012, pe DN5, Km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Fapta săvârșită constituie contravenție conform art. 8 alin. (1)din OG 15/2002 și se sancționează potrivit art. 8 alin. (2) din același act normativ.
Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost modificată OG 15/2002, și a fost introdus art. 10 ind. 1 potrivit căruia „Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”, iar potrivit art XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”
Procedând la interpretarea art. XXIII din Legea 2/2013, se constată că legiuitorul prin art. XXIII nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin 3 al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.
Din moment ce competența proceselor în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ a fost tratată distinct, prin alin 3, rezultă că alin 1 al art. XXIII prin sintagma „procesele în primă instanță” acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece.
Ca urmare, se reține că prin Legea 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
S-a mai constatat că dispozițiile art. XXIII alin 1 din Legea 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Conform 159 pct. 3 din C.pr. civ. necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Instanța a reținut că in situația de față este vorba de o competență teritorială exclusivă, iar excepția de necompetență este una absolută care poate fi invocată și de instanță din oficiu în orice stare a pricinii.
Întrucât petentul are sediul în Sectorul 1 al Mun. București, instanța competentă să judece este Judecătoria Sectorului 1.
Față de aceste considerente, în baza art. 158 C.pr.civ., instanța a admis excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei G. și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/29.05.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus: admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G.. De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria G., a suspendat judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a avut în vedere următoarele:
In temeiul dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de îndata judecatoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În speță, instanța constată că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul – verbal contestat este DN5 km 28+120m, Calugăreni, jud. G., competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparținând Judecătoriei G..
Față de caracterul absolut al normelor de competență teritorială enunțate, în temeiul art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.proc.civ. coroborate cu art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și să dispună declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G., în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta reținută in sarcina petentului, prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr._/02.05.2012.
Instanța a reținut în cauză ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. III Secțiunea a 2 a din Legea nr. 2/2013-privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum si pentru pregătirea punerii in aplicare a Legii 134/2010 privind C.proc.civ, plângerea fiind formulată înainte de . NCPC, respectiv la 05.06.2012 – data plicului, fiind incident art. 104 C. - or potrivit art. 3 din Legea 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 privind C.proc civ, dispozițiile acestuia se aplica numai proceselor (…) începute după ..
Cu privire la invocarea de către Judecătoria G. a prevederilor art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013 instanța a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză.
Astfel, art. XXIII alin.1 din Legea nr. 2/2013 se referă la procesele în materia contenciosului administrativ, aflate în primă instanță la data schimbării competenței prin acest act normativ.
Analizând coroborat aceste dispoziții cu cele ale art. III din Secțiunea 2 privind modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal din Legea nr. 2/2013, s-a reținut (prin interpretare literală și sistematică) faptul că legiuitorul a înțeles să opereze o distincție între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ.
Întrucât art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013 are un caracter derogatoriu, fiind o normă specială, de strictă interpretare, este aplicabil doar în materia contenciosului administrativ.
La data sesizării Judecătoriei G. cu plângerea contravențională erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională.
În temeiul art. 20 alin. 2 C.proc.civ. – în redactarea acestuia după . Legii nr. 202/2010 – reținând că atât Judecătoria G. cât și Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente de a judeca această pricină, instanța a constatat existența unui conflict negativ de competență și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Examinând conflictul ivit, având în vedere obiectul și natura litigiului cu care au fost sesizate instanțele aflate în conflict negativ de competență, Curtea constată că, în cauza de față, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sector 1, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că obiectul litigiului îl formează plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de agentul constatator din cadrul CNADNR CESTRIN București.
De asemenea, necontestat este și faptul că, prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost completată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în sensul că, după art. 10 a fost introdus un art. nou, art. 101 cu următorul conținut „prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Totodată, este necontestat că potrivit art. XXIII alin (1) „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Elementul litigios în raport cu care instanțele și-au apreciat competența constă în natura juridică a litigiului, Judecătoria G. apreciind că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în timp ce, Judecătoria Sector 1 a apreciat că este vorba de un litigiu de drept comun, situație în care, dispozițiile art. XXIII alin (1) nu ar fi aplicabile.
Curtea constată că, litigiile având ca obiect plângerile contravenționale au o natură juridică complexă, fiind tratate, în principal ca litigii de contencios administrativ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, în forma anterioară, cât și în forma ulterioară modificărilor aduse art. 41 din Legea nr. 76/2012, litigiile având ca obiect plângerile contravenționale sunt judecate în calea de atac de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Argumentul legat de titulatura Secțiunii a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, în raport deprevederile art. XXIII alin. l din Legea nr. 2 /2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale, nu este suficient, cât timp procesele în materie contravențională sunt procese în materie de contencios administrativ și art. XXIII nu a exclus în mod expres aplicabilitatea și asupra acestor cauze.
Astfel fiind, Curtea constată că dispozițiile art. XXIII alin (1) din Legea nr. 2/2013 sunt pe deplin aplicabile în cauza de față.
În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alineat (5) C.pr.civ., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 22 din Codul de procedură civilă, în soluționarea conflictului negativ de competență, stabilește următoarele:
Instanța competentă pentru soluționarea cererii de față privind pe contestatoarea S.C. K. C. S.R.L., cu sediul în sector 1, București, ., ., . intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, este Judecătoria Sectorului 1 București .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. R. B.
Red./Tehnored. A.V./4 ex./
l. 2 .>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5573/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1459/2013. Curtea de... → |
|---|
