Anulare act administrativ. Decizia nr. 3474/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3474/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 4138/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3474
Ședința publică de la 16.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE P. O. D.
JUDECĂTOR C. B.
JUDECĂTOR H. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanții A. N., A. F. C. ȘI ALȚII, A. F. C., B. E., B. M. E., B. G., C. V., C. C., D. S., F. V., G. O. P., L. O. M., M. I. S., M. I. M., M. A. G., M. I., N. N., N. M. W., P. I. R., P. A. R., P. G. A., P. A. R., P. R. V., P. M. C., P. D. L., R. M. F., R. A. V., S. R., T. A., S. A., T. B. M., T. D. M., T. A. M., T. V., T. D. G., V. D., V. G. A., Z. L. împotriva sentinței civile nr. 1184 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 21.02.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenții – reclamanți – prin avocat I. M., cu împuternicire avocațială la fila 44 dosar, intimatul – pârât – prin consilier juridic A. A., cu delegați de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții părților învederează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în afara înscrisurilor existente deja la dosarul cauzei, solicitând cuvântul pe fondul recursului.
Curtea, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri; cele existente deja la dosarul cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă părților cuvântul pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
Apărătorul recurenților – reclamanți solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul anulării adreselor ( deciziilor) unilaterale de diminuare cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și a altor drepturi salariale ale reclamanților, precum și a obligării intimatului – pârât la plata diferenței dintre salariile cuvenite în luna iunie 2010 și salariile plătite efectiv, începând cu luna iulie 2010 pentru perioada iulie 2010 – iunie 2012; și actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data efectivă a plății, având în vedere că, între timp, a apărut un act normativ, respectiv OUG nr. 19/2013, prin care se dispune reîntregirea drepturilor salariale a funcționarilor publici ce au operat în baza Legii nr. 118/2010.
Așa cum pe larg a arătat și în cuprinsul motivelor de recurs, instanța de fond în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că adresele ( deciziile) unilaterale de diminuare cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și a altor drepturi salariale, emise de departamentul Resurse umane, sunt acte administrative.
Ori, pentru ca un ordin al ministrului ( de numire în funcție publică) să fie modificat este necesar ca actul de modificare să aibă aceeași forță juridică ca și actul administrativ ce se modifică.
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a apreciat că adresele de înștiințare emise de pârât sunt acte administrative, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
Solicită a se avea în vedere faptul că actul contestat nu este semnat de ministru; „ adresa” fiind emisă de Departamentul Resurse Umane; prin aceasta aducându-se la cunoștință diminuarea salarială cu 25%; astfel că nu poate fi asimilată unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 și, pe cale de consecință nici procedura prealabilă nu era obligatorie.
În plus, legea nr. 118/2010 este derogatorie de la legea contenciosului administrativ nr. 554/2004; astfel că, în cauză nu se contestă un act administrativ iar procedura prealabilă nu este cerută de lege.
O altă critică adusă soluției dată de instanța de fond, constă în aceea că, în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra capătului 4 de cerere, având în vedere faptul că, în cazul drepturilor salariale procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ nu este obligatorie.
Pentru toate aceste considerente și mai ales pentru cele expuse pe larg în cuprinsul Concluziilor Scrise pe care le depune acum la dosar, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat.
Referitor la cheltuielile de judecată, învederează că înțelege a le solicita, eventual, pe cale separată.
Reprezentantul intimatului – pârât formulează concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Adresele atacate au calitatea de acte administrative iar recurenții reclamanți nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cât și de art. 34 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă și în speța de față.
În situația în care se va considera că actul atacat nu este unul administrativ, înțelege să invoce și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii; pentru aceleași considerente arătate pe larg și cu ocazia judecării pe fond a pricinii, când a depus la dosar întâmpinare la acțiunea promovată de reclamanți. Solicită să se aibă în vedere faptul că recurenții – reclamanți nu mai pot fi repuși în situația anterioară.
Solicită eventual, amânarea pronunțării, pentru a avea posibilitatea să formuleze și să depună la dosar Note scrise.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1184/21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. D. Regionale și Turismului și a fost respinsă cererea formulată de reclamanții A. N., A. F. C., B. E., B. M. E., B. G., C. V., C. C., D. S., F. V., G. O. P., L. O. M., M. I. S., M. -I. M., M. A.-G., M. I., N. N., N. M. WIHELMINA, P. I. R., P. A. R., P. G. A., P. A. R., P. R. V., P. M. C., P. D. L., R. M. F., R. A. V., S. R., T. A., STROEAN A., T. B. M., T. D. M., T. A. M., T. V., T. D. G., V. D., V. G. A., Z. L., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanților, funcționari publici în cadrul MDRT, le-au fost reduse drepturile salariale cu 25% față de cele prevăzute prin ordinele de încadrare începând cu luna august 2010. Reducerea salarială a fost comunicată reclamanților prin adrese nominale la data de 23.07.2010 și întemeiată pe disp. art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Potrivit disp. art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, în vigoare la data reducerii drepturilor salariale, în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă, se poate formula contestație în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale la sediul ordonatorului de credite.
Împotriva soluției pronunțate în contestația administrativă persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data comunicării soluției.
Reclamanții au precizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că au fost înștiințați despre diminuarea cu 25% a drepturilor salariale prin adrese individuale comunicate la data de 23.07.2010, însă nu au făcut dovada că s-au adresat cu o contestație ordonatorului principal de credite.
Pentru acest motiv a fost admisă excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu consecința respingerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs reclamanții, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.06.2012, sub nr._ .
Recurenții - reclamanți au solicitat, în temeiul art. 312. al.1, art. 312 alin. 2 coroborat cu art. 304 alin.9 și art.304/1 Cod proc.civ., modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul anulării adreselor unilaterale de diminuare a 25% a cuantumului brut a indemnizațiilor lunare de încadrare, obligării pârâtului la plata diferențelor salariale și actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
În motivarea cererii de recurs, reclamanții au arătat că instanța în mod greșit a admis excepția inadmisibilității acțiunii apreciind că adresele de diminuare a drepturilor salariale sunt acte administrative. Aceste adrese nu sunt acte administrative în sensul avut în vedere de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind doar acte prin care reclamanților li s-a adus la cunoștință diminuarea salarială.
Cu privire la fondul cauzei, recurenții-reclamanți au arătat că modificarea salarială s-a făcut unilateral cu încălcarea prevederilor art. 4 și art. 62 din Legea nr. 188/1999, că Legea-cadru nr. 330/2009 este o lege organică care nu poate fi modificată decât printr-o altă normă cel puțin egală sub aspectul forței juridice, iar Legea nr. 118/2010 are caracter ordinar și nu are forța juridica de abrogare a Legii nr. 330/2009. Au mai arătat că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă, iar decizia unilaterală a angajatorului pârât încalcă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și prev. Constituției României.
În drept, au fost invocate disp. art. 312. al.1, art. 312 alin. 2, art. 304 alin.9 și art.304/1 Cod proc.civ, art. 17, art.23, art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocol, art.1,4 și 20 din Carta Socială Europeană, Constituția României, Legea nr.554/2004.
Prin încheierea de ședință din 26.02.2013,Înalta Curtea de Casație și Justiție – Secția de C. administrativ și fiscal a dispus în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub nr._ *.
Asupra recursului formulat, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Prin adresele nominale emise la data de 23.07.2010 de către pârâtul M. D. Regionale și Turismului, cuantumul brut al salariului reclamanților, funcționari publici în cadrul Ministerului D. Regionale și Turismului, a fost diminuat cu 25 % de la data intrării în vigoare a Legii nr.118/2010, în conformitate cu disp.art.1 Legea nr. 118/2010.
Astfel cum a arătat și prima instanță, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009, în vigoare la data când s-au redus drepturile salariale ale reclamanților, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă se face de către ordonatorii de credite, contestația putând fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale la sediul ordonatorului de credite. Împotriva măsurilor dispuse, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Rezultă din analiza acestor prevederi legale că anterior sesizării instanței de contencios administrativ, reclamanților le revenea obligația de a se adresa cu contestație ordonatorului principal de credite.
Recurenții–reclamanți nu au contestat cele reținute de către prima instanță în sensul că nu au formulat o astfel de contestație administrativă, ci au susținut că nu le revenea o astfel de obligație față de împrejurarea că adresele privind diminuarea drepturilor salariale nu sunt acte administrative.
Contrar celor susținute de către recurenții–reclamanți, Curtea reține că adresele în cauză îndeplinesc condiția de a fi acte administrative, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 alin.(1) lit. c) Legea 554/2004, conform căruia prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresele nominale emise de pârât la data de 23.07.2010, sunt acte unilaterale emise de o autoritate publică, respectiv de către pârâtul M. D. Regionale și Turismului, în regim de putere publică și în vederea executării în concret a Legii nr. 118/2010, având totodată ca efect diminuarea cuantumului salariului cuvenit reclamanților.
În consecință, în condițiile în care prin adresele menționate s-au produs efecte juridice constând în concret în diminuarea unor drepturi salariale, rezultă că acestea reprezintă în fapt acte administrative, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că poartă denumirea de adrese.
Din acest motiv, nu pot fi reținute nici susținerile recurenților-reclamanți în sensul că potrivit dispozițiilor hotărârii de guvern privind organizarea și funcționarea Ministerului D. Regionale și Turismului, în cauză trebuia emis un ordin al ministrului. Această susținere este nerelevantă, din moment ce, față de conținutul lor, adresele emise de pârât reprezintă acte administrative în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, și pe cale de consecință, era obligatorie contestarea lor în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți A. N., A. F. C. ȘI ALȚII, A. F. C., B. E., B. M. E., B. G., C. V., C. C., D. S., F. V., G. O. P., L. O. M., M. I. S., M. I. M., M. A. G., M. I., N. N., N. M. W., P. I. R., P. A. R., P. G. A., P. A. R., P. R. V., P. M. C., P. D. L., R. M. F., R. A. V., S. R., T. A., S. A., T. B. M., T. D. M., T. A. M., T. V., T. D. G., V. D., V. G. A., Z. L. împotriva sentinței civile nr. 1184 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 21.02.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. C. B. H. V.
D.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat P./2 ex/4.11.2013
Tehnoredactat MH
JUD. FOND. S. D. A. – Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 483/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3263/2013. Curtea de... → |
|---|
