Despăgubire. Decizia nr. 5422/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5422/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 7655/2/2011*
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 5422
Ședința publică din data de 02.12.2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. B.
Judecător: C. P.
Judecător: D. M. D.
Grefier: M. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBURILOR împotriva sentinței civile nr. 914/10.02.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. D. G., F. I. ANEMONE, F. H. E., F. F. și cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în cauza având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund intimații-reclamanți, prin avocat Miclovici A., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar au fost depuse de către recurenta-pârâtă note de ședință, după care:
Curtea dispune introducerea în cauză, în calitate de recurentă-pârâtă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în locul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere că, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, aceasta a preluat atribuțiile fostei CCSD, operând astfel o transmisiune de drept a calității procesuale.
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții invocate sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra motivele de recurs.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Cu privire la aspectul invocat de recurentă, în sensul că decizia reprezentând titlul de despăgubire nu a fost contestată în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 și în termenul legal, apreciază că este posibilă modificarea acestei decizii și după valorificare, având în vedere că nu se contestă titlul de despăgubire, ci se solicită doar modificarea acestuia, întrucât între timp moștenitorii au descoperit contractul de cesiune de drepturi succesorale.
La interpelarea Curții, intimații-reclamanți, prin avocat, precizează că acțiunea nu a avut ca obiect anularea deciziei în baza Legii nr. 247/2005, ci recunoașterea dreptului din perspectiva art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care nu trebuie judecată în contradictoriu și cu cea de-a doua persoană menționată în titlu sau cu moștenitorii acesteia, întrucât aceasta și-a exprimat deja poziția, fiind realizat anterior un transfer de proprietate, prin încheierea contractului de cesiune de drepturi litigioase.
Curtea aduce la cunoștință apărătorului intimaților-reclamanți că această împrejurare va fi avută în vedere la soluționarea recursului, ca motiv de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.08.2011, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 02.11.2011, reclamanții F. D. G., F. I. ANEMONE, F. H. E., F. F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, modificarea anexei la decizia nr. 735/25.07.2006, în sensul menționării ca unic proprietar al celor_ acțiuni la . a autorului lor, F. G. Alexander.
În motivare, reclamanții au arătat că, la data de 25.07.2006, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 735, ca urmare a măsurilor reparatorii acordate în legătură cu imobilul-teren situat în București, . (fost nr. 64), în anexa căruia se prevede că lui F. G. A. și G. Evghenia li se acordă titlu de despăgubire în cuantum de 426.565,71 lei, reprezentând valorile actualizate a titlurilor de valoare nominală emise la data de 30.06.2005.
Au precizat că, la data de 03.03.2005, între autorul lor și G. Evghenia a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 308 de BNP S. C., prin care G. Evghenia i-a cesionat lui F. G. Alexander toate drepturile succesorale ce i-au revenit din imobilul din ., sectorul 4. Prin urmare, autorul lor a devenit titularul numărului total de_ acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu, la ..
Reclamanții au învederat că, prin adresa nr._/RG/RG/17.05.2011, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților le-a comunicat faptul că autorul lor nu a notificat cesiunea, iar decizia nr. 735 emisă la data de 25.07.2006 de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a intrat în circuitul civil, motiv pentru care trebuie să se adreseze instanței.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.11.2011, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, care a fost respinsă de Curte în ședința publică din data de 04.11.2011.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 914/10.02.2012, a fost admisă cererea și instanța a dispus modificarea Anexei parte integrantă a deciziei nr. 735/25.07.2006 emisă de ANRP-C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul menționării dlui F. G. Alexander ca unic proprietar al acțiunilor ce fac obiectul deciziei de mai sus.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 308/03.03.2005 de BNP S. C. s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra tuturor celor_ acțiuni, acestea fiind deținute integral de către autorul reclamanților, F. G. Alexander (A., conform mențiunii din data de 23.12.2009 de pe certificatul de naștere al defunctului . nr._, emis de Primăria sectorului 4 București, cât și conform certificatului emis în dosarul nr.14-FLU-541/_ de Autoritățile Landului Bayern la data de 25.11.2009).
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 17.04.2012, a formulat recurs pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar, în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care instanța de fond nu i-a comunicat cererea de chemare în judecată și nu a fost citată, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, precum și principiul contradictorialității.
În al doilea rând, recurenta a arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care reclamanții, deși puteau contesta decizia nr. 735/2006 potrivit dispozițiilor art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, totuși nu au procedat în acest mod. A menționat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că o decizie reprezentând titlu de despăgubire, ce a fost valorificată conform procedurii prevăzute la cap. V din Titlul VII, nu mai poate fi modificată. Mai mult, prin emiterea titlului de conversie, a fost stinsă creanța asupra Statului român cu privire la despăgubirile aferente imobilului notificat, astfel că nu se poate institui în sarcina Comisiei Centrale o nouă obligație, având în vedere că o astfel de obligație a fost executată prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În drept recurenta a invocat Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
Cererea de recurs, împreună cu dosarul de fond, au fost trimise Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin încheierea nr. 2198/27.02.2013, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, a trimis-o, pe cale administrativă, spre competentă soluționare, Curții de Apel București-Secția a VIII-a, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acesteia la 20.03.2013.
4. Soluția instanței de recurs.
Argumentele invocate de recurentă în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, respectiv încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, nu pot fi primite, Curtea constatând, din această perspectivă, că sentința recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, recurenta a fost introdusă în cauză din oficiu, având în vedere calitatea sa de emitent al deciziei nr. 735/2006, la termenul de judecată din 13.01.2012 instanța de fond dispunând citarea acesteia în calitate de pârâtă, fără însă a-i comunica un exemplar al cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor anexate acesteia. Conform procesului-verbal aflat la fila 68 din dosarul de fond, pentru termenul următor de judecată din 10.02.2012, când a fost pronunțată sentința recurată, procedura de citare cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost legal îndeplinită, aceasta nedepunând la dosar nici cerere de comunicare a acțiunii, nici cerere de acordare a unui termen pentru pregătirea apărării.
Or, art. 108 din codul de procedură civilă prevede că neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Prin urmare, nulitatea relativă ce rezultă din necomunicarea cererii de chemare în judecată s-a acoperit prin neinvocarea acesteia de către partea interesată la termenul de judecată din 10.02.2012, pentru care C. Centrală a fost legal citată (fila 68 din dosarul de fond).
În aceste condiții, C. nu poate invoca prin cererea de recurs nulitatea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât neregularitatea constând în necomunicarea cererii de chemare în judecată s-a acoperit prin neinvocarea sa în termenul prevăzut de art. 108 din Codul de procedură civilă.
Însă, Curtea constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, iar sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, din perspectiva faptului că acțiunea a fost formulată și judecată într-un cadru procesual pasiv incomplet, fără a figura în calitate de pârâți și moștenitorii celuilalt beneficiar al deciziei nr. 735/2006, motiv de ordine publică ce a fost invocat și pus în discuție de Curte cu ocazia dezbaterilor, conform art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, la data de 25.07.2006, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 735 cuprinzând titlul de despăgubire în cuantum de_,71 lei în favoarea persoanelor îndreptățite F. G. A. (autorul intimaților-reclamanți) și G. Evghenia, menționate în anexa la decizia respectivă (file 8-9 din dosarul de fond).
Prin prezenta acțiune, reclamanții au solicitat modificarea acestei anexe, în sensul menționării ca unic proprietar al celor_ acțiuni la . a autorului lor, F. G. Alexander, invocând existența contractului de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 308 de BNP S. C., prin care G. Evghenia i-a cesionat lui F. G. Alexander toate drepturile succesorale ce i-au revenit din imobilul situat în București, ., sectorul 4.
În condițiile în care reclamanții urmăresc prin prezentul demers judiciar anularea parțială a unui act administrativ (decizia nr. 735/2006, în privința anexei sale) și recunoașterea dreptului pretins (menționarea ca unic proprietar al celor_ acțiuni la . a autorului lor, F. G. Alexander), regulile specifice unei acțiuni în contencios administrativ impuneau chemarea în judecată, în calitate de pârât, alături de emitentul actului, și pe celălalt beneficar al actului contestat (în speță, moștenitorii legali ai doamnei G. Evghenia, decedată la 05.05.2008, conform certificatului depus la fila 12 din dosarul de fond).
Or, dincolo de faptul că reclamanții nu au chemat în judecată nici măcar emitentul actului administrativ contestat, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind introdusă în cauză din oficiu la termenul de judecată din 13.01.2012 (fila 62 din dosarul de fond), aceștia nu au înțeles să formuleze acțiunea în contradictoriu cu moștenitorii legali ai beneficiarei G. Evghenia, care au legitimitate procesuală pasivă, fiind vorba despre un litisconsorțiu procesual necesar/obligatoriu.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului intimaților-reclamanți, în sensul că acțiunea nu trebuia formulată în contradictoriu și cu moștenitorii celuilat beneficiar al despăgubirilor, întrucât autoarea acestora și-a exprimat deja poziția, fiind de acord cu un transfer de proprietate, prin încheierea contractului de cesiune de drepturi succesorale.
Dincolo de aceste argumente ce țin de fondul cauzei, Curtea subliniază că, fiind vorba despre anularea parțială a unui act administrativ ce are doi beneficiari (anularea dorită fiind în sensul menționării unui singur beneficiar pentru toate acțiunile), se impunea chemarea în judecată și a moștenitorilor legali ai beneficiarei G. Evghenia, în litigiu urmând a fi dezlegată o împrejurare care îi privește în mod direct.
Din moment ce reclamanții nu au procedat astfel, instanța de fond, în baza art. 16¹ din Legea nr. 554/2004, trebuia să pună în discuție necesitatea introducerii lor în proces, iar, în situația în care reclamanții s-ar fi opus, prima instanță, respectând principiul disponibilității, ar fi trebuit să invoce și să pună în discuție excepția inadmisibilității pentru lipsa cadrului procesual pasiv complet.
Aceste aspecte urmează a fi avute în vedere și soluționate de instanța de fond cu ocazia rejudecării în urma casării cu trimitere, conform art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Sentința recurată nu poate fi modificată în acest sens, întrucât nu s-ar respecta principiul dublului grad de jurisdicție, fiind vorba despre o chestiune de drept pusă în discuție pentru prima dată cu ocazia dezbaterii motivelor de recurs.
Față de aceste considerente, constatând că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, în baza art. 725 alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură civilă cu referire la art. X din Legea nr. 2/2013, va trimite cauza spre rejudecare instanței devenite competente între timp, respectiv Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 914/10.02.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. D. G., F. I. ANEMONE, F. H. E., F. F. și cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. B. C. P. D. M. D.
fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele secției
GREFIER
M. B.
Red./thred. jud. DDM/ 2 ex/ 23.12.2013.
Jud. fond: M. C. I., Curtea de Apel București-Secția a VIII-a.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3533/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2087/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
