Anulare act administrativ. Decizia nr. 1722/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1722/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 4822/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1722
Ședința publică de la 18.04.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M.
JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR C. C. V.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 6198 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 26.10.2011 în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. C. (fostul MINISTER AL C. ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL).
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 10.04.2013, din partea recurentei – reclamante, copie de pe sentința civilă nr. 1807/13.03.2012, ca și practică judiciară într-o speță similară; precum și 2 chitanțe de plată a taxei de timbru în cuantum de 7 lei, fiecare și 2 timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, fiecare, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă.
În data de 17.04.2013 s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, din partea intimatului – pârât M. C., la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
Curtea, având în vedere data la care s-a depus la dosar întâmpinarea de către intimatul – pârât, raportat la termenul de judecată și la dispozițiile art. 1141 alineat 2 C.pr.civ.o califică a fi Concluzii Scrise și, constatând că, atât recurenta – reclamantă, prin cererea de recurs cât și intimatul – pârât, prin „întâmpinarea” depusă la dosar și calificată de instanță drept Note Scrise, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 6198/26.10.2011 Curtea de Apel București – Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâtul M. C. ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță – Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal – a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 24.05.2011, reclamanta D. M. a chemat în judecată pârâtul M. C. și Patrimoniului Național, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea efectelor Ordinului nr. 2273/19.04.2011 prin care i-a fost imputată suma de 525 lei reprezentând c/val studiilor universitare de masterat achitate de angajator; anularea Ordinului nr. 2273/19.04.2011 prin care i-a fost imputată suma de 525 lei reprezentând c/val studiilor universitare de masterat achitate de angajator; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 4/2011 a Curții de Conturi a României - Departamentul IX s-a dispus recuperarea de către pârât din venitul său salarial a sumei de 525 lei reprezentând c/val studiilor de masterat achitate de pârât.
Ca urmare a acestei decizii, pârâtul a emis Ordinul nr. 2273/19.04.2011 prin care i-a fost imputată suma de 525 lei reprezentând c/val studiilor universitare de masterat achitate de angajator.
A mai susținut reclamanta că dispozițiile Ordinului nr. 418/2004 privind tipologia programelor de formare continuă, destinate funcționarilor publici, au fost ignorate de pârât și de Curtea de Conturi care nu numai că permite efectuarea de studii de masterat, dar si dispune în sensul realizării de programe de formare specializată a funcționarilor publici.
Anularea ordinului presupune cenzurarea legalității constatării echipei de control a Curții de Conturi cu privire la modul de suportare a cheltuielilor cu perfecționarea profesională din Bugetul Ministerului C. și Patrimoniului Național (studii postuniversitare de masterat). potrivit căreia;
- „unele persoane pentru care s-au decontat de la bugetul de stat cheltuieli de pregătire profesională sunt încadrate ca personal contractual căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.53/2003- Codul Muncii și pentru care au fost încheiate acte adiționale la contractele individuale de muncă,
- perfecționarea pregătirii profesionale prin participarea funcționarilor publici la studiile postuniversitare de masterat a fost prevăzută în Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale, ceea ce denotă faptul că entitatea consideră studiile de masterat ca fiind pregătire profesională".
În opinia reclamantei, atât organul de control al Curții de Conturi cât și M., prin emiterea ordinului a cărui anulare o solicită, au ignorat vădit dispozițiile art. 50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, modificată succesiv.
Astfel, în analiza greșită efectuată de Curtea de Conturi, dar și în procedura de emitere a ordinului atacat, nu s-au luat în seamă următoarele aspecte legale:
-în temeiul prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată, art. 50 "Funcționarii publici au dreptul si obligația de a-si îmbunătăți în mod continuu abilitățile si pregătirea profesionala"
-și art. 51, alin. (3) "Funcționarii publici care urmează forme de perfecționare profesionala, a căror durata este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în tara sau în străinătate, finanțate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligați sa se angajeze în scris ca vor lucra în administrația publica între 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proporțional cu numărul zilelor de perfecționare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevăzuta o alta perioada";
Corelând cele de mai sus cu prevederile Codului muncii anterior ultimei modificări:
- art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată conform cărora "Nu constituie forme de perfecționare profesionala si nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat",
- Corelând cu cele din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, care stipulează la art. 1, alin. (1) "Prezenta lege reglementează organizarea studiilor universitare pe trei cicluri, respectiv studii universitare de licența, studii universitare de, masterat si studii universitare de doctorat",
- și cu cele ale Legii nr. 84/1995 - Legea învățământului, republicată, care precizează faptul că învățământul postuniversitar se realizează prin studii aprofundate de specialitate, masterat etc.
Se demonstrează prin recurgerea la metodele de interpretare sistematică, logică și teleologică a normelor juridice faptul că, dacă legiuitorul ar fi avut în vedere interzicerea finanțării studiilor de masterat, s-ar fi referit la „studii universitare" în mod generic, și nu le-ar fi enumerat explicit pe fiecare în parte.
Având în vedere faptul că singura obiecțiune - formulată de reprezentanții Curții de Conturi în urma verificărilor efectuate în anii anteriori - a fost legată de omisiunea încheierii unor angajamente sau acte adiționale la contractele individuale de muncă, pentru unele persoane, a apreciat reclamanta că aceștia si-au însușit punctul de vedere exprimat mai sus, și anume respectarea condițiilor de legalitate în care s-au decontat cheltuielile pentru studiile postuniversitare de masterat, încadrate la cheltuieli de pregătire profesională.
Prin urmare, constatând că în mod nelegal i-a fost imputată suma de 525 lei, a solicitat să admită cererea și să se dispună suspendarea efectelor ordinului până la judecarea pe fond a cauzei, iar pe fond, să se anuleze ordinul ca fiind vădit nelegal și dat cu exces și abuz de putere, în dauna drepturilor sale salariale care și așa sunt neadecvate efortului și consumului nervos pe care i-l cere funcția pe care o exercită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe cele ale art. 1,7,8 și 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum și pe cele ale art. 112-114 din Codul de proc. civ.”
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 4/01.02.2011 a Curții de Conturi a României – Departamentul IX s-a dispus, printre altele, luarea măsurilor pentru recuperarea sumei de 15.720 lei, reprezentând contravaloarea studiilor universitare de masterat, de la beneficiarii acesteia – funcționari publici în cadrul Ministerului C. și Patrimoniului Național (MCPN).
Contestația împotriva acestei decizii a fost respinsă prin încheierea nr. 2/16.03.2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României – Departamentul IX.
În baza deciziei menționate, prin ordinul a cărui anulare se solicită s-a dispus recuperarea de la reclamantă, funcționar public în cadrul MCPN, a sumei de 525 lei, reprezentând contravaloarea studiilor universitare de masterat achitate de angajator.
Instanța de fond a apreciat că ordinul atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 „nu constituie forme de perfecționare profesională și nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat”. În opinia primei instanțe, acest text legal face referire, în mod generic, la studiile universitare (nu exclusiv la cele pentru obținerea licenței), în condițiile în care nu există nicio rațiune pentru includerea între studiile exceptate de la finanțarea din bugetul de stat doar a studiilor de licență și a celor de doctorat, cu excluderea studiilor de masterat.
În acest context, prima instanță a reținut că nici dispozițiile art. 189 din Codul Muncii care prevede modalitățile de formare profesională a angajaților și nici cele ale HG nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici nu fac referire la studiile de masterat ca modalitate de formare sau pregătire profesională, iar Ordinul nr. 1418/2004 invocat de reclamantă este un act normativ cu forță juridică inferioară celor mai sus menționate.
În privința cererii de suspendare a executării ordinului atacat, prima instanță a reținut că reclamanta nu a invocat îndeplinirea cerințelor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (cazul bine justificat și paguba iminentă), fiind de principiu că motivele de nelegalitate ale actului administrativ nu constituie caz bine justificat. Curtea a reținut, de asemenea, că, în raport de cuantumul redus al sumei în privința căreia s-a dispus recuperarea de la reclamantă, nu se poate susține existența unei pagube iminente.
Față de considerentele mai sus expuse, prima instanță a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta D. M., care a invocat dispozițiile art. 20 alineat 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, pentru motive de nelegalitate,iar în subsidiar, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, urmând a se constata nelegalitatea ordinului atacat și pe cale de consecință anularea acestuia.
În argumentarea recursului s-a susținut, în esență că, hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, întrucât în mod greșit s-a apreciat că ordinul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, imputarea sumei de 525 lei reprezentând valoarea studiilor universitare de masterat fiind făcută cu exces de putere.
S-a mai susținut de către reclamantă că din interpretarea coroborată a prevederilor legale incidente respectiv a art. 50, 51 și 52 din Legea nr. 188/1999, art.1 alin.(1) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, precum și ale Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că „ dacă legiuitorul ar fi avut în vedere interzicerea finanțării studiilor de masterat, s-ar fi referit la „studii universitare" în mod generic, ori le-ar fi enumerat explicit pe fiecare în parte, și nu s-ar fi referit numai la cele de licență și de doctorat”.
A mai arătat recurenta că potrivit prevederilor art. 1 alin.(l) lit. a din Ordinul nr. 418 din 12.11.2004 privind tipologia programelor de formare continuă, destinate funcționarilor publici, formarea continuă a funcționarilor publici se realizează prin programe de formare specializată în administrație publică sau în domenii/specializări corespunzătoare funcțiilor publice specifice, cu durata de 1 an sau 2 ani care, potrivit alin.(2) al aceluiași text legal, sunt organizate de Institutul de Administrație (I.) și de instituții de învățământ superior acreditate, care au în structură specializarea administrație publică, acreditată prin cursuri de master.
Astfel, reclamanta a arătat că toate cerințele prevăzute de textele legale mai sus indicate au fost îndeplinite, respectiv:
- a solicitat, în temeiul Legii nr. 188/1999 aprobarea participării la cursul de masterat " Civilizații Românești în context european" organizat de Universitatea S. Haret din București, Facultatea de Istorie și suportarea cheltuielilor din bugetul ministerului;
- solicitarea sa a fost aprobată de pârât prin Nota nr.1455/VN / 05.03.2008;
- urmare acestui fapt, s-a încheiat Angajamentul din data de 25.02.2008, pe care-1 anexez în copie, prin care, în acord cu prevederile art.51 alin.(3), (4) și (6) din Legea nr. 188/1999 subsemnata și-a luat angajamentul scris ca, în termen de 3 ani de la absolvirea cursului de masterat "Civilizații Românești în context european", Facultatea de Istorie, Universitatea S. Haret din București, să lucreze în administrația publică.
- participarea la cursul anterior menționat s-a impus ca necesitate obiectivă de îmbogățire a pregătirii profesionale prin aprofundarea unor aspecte care vizează administrația publică, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, în raport de studiile absolvite, atribuțiile din fișa postului precum și sarcinile de serviciu primite de la șefii ierarhici superiori.
Față de aceste s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Autoritatea publică intimată a formulat întâmpinare prin care a răspuns punctual criticilor reclamantei formulate în cadrul cererii de recurs și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea constată că prima instanță a interpretat și aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente, astfel încât, recursul formulat va fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare;
În cauză este necontestat că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 2273/19.04.2011 prin care i-a fost imputată suma de 525 lei reprezentând c/val studiilor universitare de masterat achitate de intimat.
Actul administrativ în litigiu a fost emis ca urmare a acțiunii de control desfășurată de Curtea de Conturi a României și emiterii Deciziei nr. 4/2011 prin care s-a dispus recuperarea de către pârât, din venitul salarial al reclamantei, a sumei de 525 lei reprezentând c/val studiilor de masterat respectiv a cursului de masterat "Civilizații Românești în context european", Facultatea de Istorie, Universitatea S. Haret din București, urmat de reclamantă și achitat pârât.
În cadrul criticilor formulate, subsumate motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, reclamanta a susținut, în esență că, era îndreptățită la finanțarea studiilor respective de către autoritatea publică intimată întrucât, acestea au fost efectuate în scopul pregătirii și perfecționării sale profesionale, obligație impusă de art.50 din Legea nr.188/1999, încheind cu pârâta angajamentul din data de 25.02.2008, potrivit prevederilor art.51 alin.(3), (4) și (6) din Legea nr. 188/1999 prin care și-a luat angajamentul scris ca, în termen de 3 ani de la absolvirea cursului de masterat "Civilizații Românești în context european", Facultatea de Istorie, Universitatea S. Haret din București, să lucreze în administrația publică, art. 52 din Legea nr. 188/1999 neexcluzând de la finanțare studiile de master.
Curtea observă că, într-adevăr, potrivit art. 50 din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici au dreptul și obligația de a-și îmbunătății continuu abilitățile și pregătirea profesională.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată: "Nu constituie forme de perfecționare profesionala si nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat".
Mai departe, la art. 1 alin.( 1) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare sunt menționate care sunt studiile universitare și modalitatea de organizare a acestora, respectiv: studii universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de doctorat, toate cele trei, în mod evident, făcând parte din categoria studiilor universitare.
Prin urmare, cum potrivit art. 52 din Legea nr. 188/1999 studiile universitare ( fiind incluse aici, potrivit art. 1 alin.( 1) din Legea nr. 288/2004 studiile universitare de licență, studiile universitare de masterat și studiile universitare de doctorat ), nu constituie forme de perfecționare profesionala în sensul art. art. 50 din Legea nr. 188/1999 nu pot fi finanțate din bugetul de stat sau din bugetul local, în mod corect autoritatea publică intimată a emis actul administrativ în litigiu prin care a imputat sumele decontate cu acest titlu.
Totodată, în mod judicios a observat prima instanță că nici dispozițiile art. 189 din Codul Muncii care prevede modalitățile de formare profesională a angajaților și nici cele ale HG nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici nu fac referire la studiile de masterat ca modalitate de formare sau pregătire profesională, Ordinul nr. 1418/2004 invocat de recurentă fiind un act normativ cu forță juridică inferioară celor menționate.
Curtea tine să menționeze faptul că, argumentele aduse de recurentă în interpretarea art. 52 din Legea nr.188/1999, potrivit cărora, studiile de master ar fi exceptate de la nefinanțare sunt lipsite de relevanță, câtă vreme, studiile universitare nu constituie forme de perfecționare profesionala pe carefuncționarii publici au dreptul și obligația să le urmeze în scopul îmbunătății continuu a abilităților și pregătirii profesionale și a căror finanțare să poată fi justificată de autoritatea intimată.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamata D. M. și va menține ca legală și temeinică sentința pronunțată de judecătorul fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă D. M. împotriva sentinței civile nr. 6198 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 26.10.2011 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. C. ( fostul MINISTER AL C. ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. C. C. C. C. M. M. V.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. CRM
TEHNORED. M.L.
JUD. FOND. D. C. V. – C. – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3373/2013. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3112/2013.... → |
|---|
