Anulare act administrativ. Decizia nr. 3537/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3537/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 75878/3/2011
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3537
Ședința publică de la 19 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR - A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurentul – intervenient în numele altei persoane M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței civile nr.3039 din 17.07.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C. și intimata – pârâtă U. T. M..
P. are ca obiect – „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul –recurent B. C., reprezentat de avocat T. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/12.10.2011, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul – intervenient în numele altei persoane M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și intimata – pârâtă U. T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 13.09.2013 a intimatul – reclamant a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimatul – reclamant, prin apărător, învederează faptul că recursul este neavenit, solicitând în acest sens respingerea recursului, ca neavenit.
CURTEA,
Prin cererea de recurs formulată la data de 29.01.2013 de intervenientul accesoriu M. Educației Naționale, acesta a solicitat în contradictoriu cu intimatul reclamant B. C. și intimata pârâtă U. T. M. modificare în tot a sentintei civile nr. 3039/17.07.2012 a Tribunlului București, prin care s-a anulat partial Hotararea nr. 29/12.09.2011 a Senatului Universitatii T. M., respectiv in ceea ce priveste art.1 pct.19 si s-a respins cererea de interventie accesorie formulata de M.E.N., în sensul respingerii acțiunii ca nefondate și admiterii cererii de interventie accesorie.
În motivare, recurentul a arătat că reclamantul a solicitat anularea partiala a Hotărârii Senatului Universității "T. M." nr.29/12.09.2011, respectiv numai in ceea ce priveste pct. 19 referitor la anularea diplomei sale de studii, iar prin sentinta civila nr. 3039/17.07.2012 s-a admis actiunea acestuia, fiind respinsă cererea de intervenție formulată în sprijinul pârâtului U. "T. M..
A arătat recurentul că instanta de fond a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, prin raportare la art. 304 pct.9 Cod procedura civila, precum si pe art. 304 indice 1 Cod procedura civila.
Astfel, Hotărârea nr. 29/12.09.2011 a cărei anulare s-a cerut (numai in ceea ce priveste art.1 pct.19) a fost dată în baza art.146 din Legea educației naționale nr.l/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.146 din Legea educației naționale nr.1/2011 "Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedește că s-a obținut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară.".
În conformitate cu prevederile art.213 alin.1 din Legea nr.1/2011, " Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară și este cel mai înalt for de decizie și deliberare la nivelul universității." Rectorul și Senatul Universității își exercită atribuțiile în baza autonomiei universitare recunoscută tuturor universităților care fac parte din sistemul național de învățământ în conformitate cu prevederile art.116 și art.118 din Legea nr.1/2011.
În conformitate cu prevederile H.G.536/2011, cu modificările și completări le ulterioare, M. Educatiei Nationale este organ de specialitate al administratiei publice centrale, care asigura urmarirea si controlul respectarii reglementarilor din domeniile sale de activitate.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.216 din Legea nr.1/2011, M. Educației Nationale are rolul de a monitoriza și verifica direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea și funcționarea învățământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară și asigurarea calității în învățământul superior.
A arătat recurentul că interesul Ministerului Educației Nationale, este evident având în vedere rolul acestuia de a coordona activitatea instituțiilor de învățământ superior și de a asigura calitatea în învățământul superior. Necesitatea asigurării unui învățământ superior de calitate este dată și de necesitatea ca diplomele eliberate de universitățile din sistemul național de învățământ superior din România să fie recunoscute în alte state, și în mod special în Uniunea Europeană.
În exercitarea atribuției prevăzută de art.5 lit.t din H.G. nr.536/2011, recurentul MEN a arătat că în urma controlului efectuat la U." T. M." din București, control desfășurat ca urmare a solicitărilor Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, s-a constatat că reclamanții au desfășurat studiile fără a fi îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege.
Pe baza constatărilor Raportului de Control nr.69/CCM/2011, U." T. M." din București a făcut, în mod corect, aplicarea art.146 din Legea nr.1/2011, și a procedat la publicarea în Monitorul Oficial al României, partea a III-a, nr.312/26.09.2011, astfel cum prevede art.35 din OMECT 2284/2007.
Având în vedere prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.1/2011 conform cărora "În domeniul educației și al formării profesionale prin sistemul național de învățământ, dispozițiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile prezentei legi.", în cazul anulării diplomelor obținute nelegal nu este necesară sesizarea instanței de judecată pentru anulare, astfel cum se procedează, în temeiul art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, pentru alte acte administrative, fiind aplicabile dispozițiile de excepție cuprinse în art.146 din Legea nr .1/2011, conform principiului "specialia generalibus derogant".
Recurentul a mai învederat instanței de recurs că intimatul reclamant a obținut diploma de licență (anulată prin H.5. nr.29/2011) fără a fi îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru desfășurarea studiilor universitare, diploma fiind obținuta fără a avea suportul unui parcurs universitar firesc. Astfel, reclamantul a fost înscris în anul universitar 2004/2005 la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universității "T. M.". A efectuat în perioada 2005/2006 doi ani de studiu într-unul (II și III) în baza Aprobării Senatului Universității și a Deciziei Rectorului 83/31.01.2006, fără să încheie contract de studii universitare de licență, aprobarea fiind dată când primul semestru al anului universitar 2005/2006 era deja aproape de final.
Prin efectuarea a doi ani într-un an a fost încălcat art. 16 din Legea 84/1995, care permite doar cu titlul de excepție ca un student să poată studia doi ani Într-un singur an, excepțiile fiind de strictă interpretare.
A arătat în final recurentul că în raport de cele precizate, este evident faptul că reclamantul a obținut diploma prin mijloace frauduloase, încălcând prevederi legale exprese, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art.146 din Legea nr.1/2011.
Intimatul reclamant B. C., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neavenit.
A arătat intimatul reclamant că în cazul intervenientului accesoriu, art.56 C.pr.civ. prevede în mod expres că apelul sau recursul făcut de el se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea înseși apel sau recurs.
În speță, M. Educației Naționale are calitatea de intervenient în interesul părții U. T. M., iar aceasta nu a formulat cerere de recurs. În consecință recursul intervenientului neavenit.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Curtea va constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ /CA/2011, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâta U. T. M., solicitând anularea Hotărârii Senatului Universității nr.29/12.09.2011, în ce privește punctul 19 al acesteia, respectiv în ce privește anularea diplomei sale de studii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea contestată, prin care s-a dispus în sensul anulării diplomei de studii . nr._ din 2009 și care i-a fost comunicată cu adresa nr.1130/05.10.2011, nu este motivată în fapt și în drept. Nici hotărârea, nici adresa de comunicare nu conțin motivele concrete care au stat la baza măsurii adoptate și care ar fi putut constitui o încălcare a normelor aplicabile în cazul eliberării diplomei sale, ci doar trimiteri la normele care învestesc Senatul Universității cu puterea de a anula diplomele de studii, iar emiterea hotărârii în aceste condiții, fără să fi fost luată în considerare nicio motivare de fapt sau de drept, este un abuz, o ilegalitate.
Consideră reclamantul că principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau care au produs efecte în alte domenii, ieșind astfel din sfera de reglementare exclusivă a dreptului administrativ este un principiu de aplicabilitate generală, iar susținerea în sensul că organul emitent poate să își revoce actul și după ce acesta a intrat în circuitul civil, dacă a fost obținut prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unei erori, este neconformă principiilor de drept administrativ, principiului stabilității raporturilor juridice și ordinii de drept.
La data de 18.06.2012, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI a depus cerere de intervenție în interesul pârâtei, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a obținut diploma de licență (anulată prin hotărârea pe care o contestă) fără a îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru desfășurarea studiilor universitare, diploma fiind eliberată fără a avea suportul unui parcurs universitar firesc în relație cu efectuarea a doi ani de studiu într-unul singur și înscrierea la studii fără un certificat de competență lingvistică valabil emis la data înscrierii, astfel că sunt incidente dispozițiile art.146 din Legea nr.1/2011.
Prin sentința civilă nr. 3039/17.07.2012 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea reclamantului B. C., a fost anulată parțial Hotărârea nr.29/12.09.2011 a Senatului Universității T. M., respectiv în ce privește art.1 pct.19 și a fost respinsă, pe cale de consecință, cererea de intervenție accesorie formulată de MECTS.
Împotriva sentinței civile nr. 3039/17.07.2012 pârâtul U. T. M. nu a formulat recurs.
În schimb, a formulat recurs intervenientul accesoriu, aducând critici modalității de soluționare a cererii principale.
Curtea va avea în vedere, în soluționarea recursului, dispozițiile art.56 C., conform căruia „apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs”.
Față de dispozițiile legale menționate și în lipsa unui recurs din partea pârâtului universitatea T. M., Curtea urmează a constata că interveninetului în interesul pârâtului nu îi este deschisă de lege calea recursului, motiv pentru care, prin raportare și la dispozițiile art. 312 C., va respinge recursul ca neavenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – intervenient în numele altei persoane M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței civile nr.3039 din 17.07.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C. și intimata – pârâtă U. T. M., ca neavenit.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. J. A. P.
GREFI ER,
S. Ș.
Red. ..10.2013
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 671/2013.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
