Pretentii. Decizia nr. 1483/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1483/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 2777/87/2012
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1483
Ședința publică din data de 01.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentele – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE TELEORMAN și de ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva Sentinței Civile nr. 558/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. M. C. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 01.04.2013, intimatul – reclamant depune, prin fax-ul instanței, o adresă de înaintare însoțită de certificatul de înmatriculare pentru autoturismul VOLKSWAGEN având . șasiu WVWZZZ3BZ3P290306.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de Procedură, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată.
Având în vedere faptul că părțile lipsesc la acest termen de judecată dar acestea au solicitat judecata în conformitate cu art. 242 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, reține cauza pentru soluționare .
CURTEA
Deliberand, constata:
Prin sentinta civila nr. 558/15.06.2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman s-au retinut si dispus urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din_ , reclamantul S. M. C. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede, și DGFP Teleorman a solicitat instanței anularea deciziei nr. 86/_ emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman cu obligarea acestora la restituirea sumei de 3.343 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achitat în data de 07.07.2008 taxa de poluare ce i-a fost impusa la plata de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de Vede în valoare de 3,343,00 lei, pentru un autoturism marca VOLKSWAGEN tip 3BG/STAVB01/PASSAT, categoria auto M1, norme poluare E3, număr identificare VWWZZZ3BZ3P290306, an fabricație 2003, data primei înmatriculări 07 ianuarie 2003, în conformitate cu Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare.
A precizat reclamantul că autoturismul marca VOLKSWAGEN, a fost cumpărat din Comunitatea Europeana, fapt pentru care este esențial ca taxa speciala sa nu fie percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
În art. 148 alin. 2 din Constituția României se precizează ca prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menținut prin referirile de la art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție, reclamantul a făcut referire la supremația Dreptului Comunitar, în speță a art. 110 paragraf 1 din Tratat. A concluzionat că prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 110 paragraf 1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, reclamantul a învederat că se poate constata că art. 2141-2143 din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în speța de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 3,343,00 RON, a fost încasată în contul Bugetului Statului cu încălcarea art. 110 paragraf 1 al Tratatului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin 1 lit. d, art. 135 din Codul de Procedura Fiscală, art. 1 și urm. din legea 554/2004, art. 25, 28, 3 alin. 3 din Directiva 92/12, paragraful 1 Tratatul CE, art. 23 Tratatul CE, art. 25 Tratatul CE, art. 226 Tratatul CE, art. 148 Constituția României, art. 16 alin. 1 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 și a art. 1 și 2 din OG 137 din 31 august 2000, OUG 50/2008, OUG 218/2008, Hotărârea CEJ din 7 aprilie 2011, iar în dovedirea acțiunii a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 5-11 ).
La data de 11.06.2012, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, pârâta a arătat că reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuala activă cât și calitatea procesuală pasivă, cu care înțelege să se judece.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecații.
Pârâta a invocat această excepție având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu este parte în această cauză, întrucât se poate solicita restituirea sumei de 3343 lei, sumă stabilită printr-un act emis de Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, în raza căreia își afla domiciliul reclamantul, cea care a emis decizia de calcul a taxei de poluare a cărei restituire se solicită.
Având în vedere că reclamantul nu dovedește calitatea procesuală a pârâtului Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a solicitat instanței să respingă acțiunea ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pe fond a arătat că O.U.G. 50/2008 stabilește, că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest Fond este gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu; Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România.
Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare, și anume: „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2)”.
Restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe plătite, în anumite cazuri expres și limitative prevăzute de lege, conform cap. VI din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50.2008.
Se poate solicita restituirea diferenței de taxă în situația prevăzută de art. 8 din O.U.G nr. 50/2008 care prevede: „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).
Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.”
Conform art. 10 din OUG nr. 50/2008, „suma reprezentând taxa, poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă”. Astfel art. 8 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50.2008, prevede situația în care se restituie sumele reprezentând diferențele de taxa de poluare rezultate in urma contestării taxei când aceasta a fost plătită.
Întrucât acțiunea formulată de către reclamant nu se poate încadra în niciuna dintre cele două situații legale în care se poate solicita restituirea taxei de poluare, cererea acestuia este neîntemeiată în drept.
Cu privire la aspectele de nelegalitate ale la OUG nr. 50/ 2008, în baza căreia a fost calculată și plătită taxa de poluare, pe care le invocă reclamantul, consideram că acestea sunt aprecieri subiective irelevante care nu pot fi apreciate ca fiind motive întemeiate în susținerea acțiunii.
Art. 1 din OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, „stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxa, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația fondului pentru Mediu. Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgenta se finanțează programe si proiecte pentru protecția mediului”.
Față de prevederile OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, pârâta a menționat că se poate observa că taxa de poluare, nu reprezintă un impozit suplimentar, perceput de statul roman, ca urmare a primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României, ci a fost instituită în vederea constituirii și colectării de fonduri pentru protejarea mediului și a aerului, împotriva poluării acestuia.
Pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a precizat că este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
La data de 11.06.2012 Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilități acțiunii iar pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii .
A motivat în sensul că reclamantul a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede și Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman solicitând să i se restituie suma de 3343 lei, plătită cu titlu de taxă de poluare la înmatricularea autoturismul marca VOLKSWAGEN.
Cererea reclamantului întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare este inadmisibilă, a precizat pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede întrucât, pentru restituirea sumei nu s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Roșiori de Vede și Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman, în procedură prealabilă, procedură prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În condițiile în care Decizia nr. 3232/07.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiorii de Vede nu a fost contestată potrivit dispozițiilor legislației în vigoare, acțiunea în restituire întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare este inadmisibilă, a motivat pârâta Administrația Finanțelor Publice Teleorman.
Pârâta a arătat că temeiul juridic în baza căruia se solicită restituirea acestei taxe nu este art. 117 alin. 1 lit. d) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci prevederile OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Art. 117 alin. 1 lit. d) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare se referă la „Restituiri de sume", iar litera invocată de reclamant în susținerea cererii se referă la situația strict prevăzută de legiuitor cu privire la acele sume „plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale".
Ori, în cauza de față, nu se poate afirma și dovedi că suma încasată cu titlu de taxă de poluare a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a vreunei prevederi legale, atâta timp cât OUG nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, „stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumita in continuare taxa”, potrivit art. 1 și este un act normativ în vigoare atât la momentul plății taxei, cât și la momentul solicitării restituirii acesteia.
Pe fond a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar tribunalul a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman prin întâmpinare instanța reține că aceasta nu este întemeiată întrucât această pârâtă are calitatea de emitent al actului administrativ a cărui anulare se solicită respectiv decizia nr. 86/_ .
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta AFP Roșiori de Vede a arătat că cererea reclamantului întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare este inadmisibilă, întrucât, așa cum recunoaște în mod direct, pentru restituirea sumei nu s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Roșiorii de Vede și Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman, în procedură prealabilă, procedură prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul va respinge excepția invocată întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 24 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii procedura de contestare prev. de art. 7 din OUG nr. 50/2008, aprobată prin legea 140/2011, raportat la art. 205-218 Cod procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe disp. art. 117 alin. 1 lit. d din același cod, astfel că admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare nu este condiționată de respectarea procedurii prevăzute de art. 205 și urm. CPF fiind suficientă cererea de restituire a sumei.
Cererea privind introducerea în cauză a Administrației Fondului de Mediu în calitate de chemat în garanție va fi respinsă nefiind întocmită cu respectarea condițiilor art. 61 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei.
Reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, an de fabricație 2003, iar pentru a-l înmatricula a fost nevoit să plătească taxă de poluare, în suma de 3,343 lei.
A achitat această taxă în baza Chitanței ., nr._ .
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 20.09.2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România.
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu ), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90(1) din Tratat și pe cale de consecință a admis acțiunea formulată; a modificat decizia nr. 86/_ emisă de DGFP Teleorman în sensul admiterii contestației formulate de reclamantul S. M. C. împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 3.232/_ ; a anulat decizia nr. 3.232_ emisă de Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede cu obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 3.343 lei reprezentând c/v taxă de poluare achitată cu chitanța nr._ . 3B cu dobânda legală la data plății efective.
Impotriva sentintei civile mai sus indicate au formulat recurs DGFP Teleorman si AFP Rosiorii de Vede.
DGPF Teleorman ciritca gresita respingere a exceptiei lipsei calitatii sale procesuale pasive. Pe fond, apreciaza eronat rationamentul primei instantei in privinta interpretarii si aplicarii dreptului comunitar, recurenta apreciind legal datorata taxe pe poluare. In privinta dobanzii legale apreciaza ca nu se aplica prevederile OG nr. 9/2000.
Recurenta AFP Rosiorii de Vede arata ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata fără temei legal si cu incalcarea si aplicarea gresita a legii recurenta apreciind legal datorata taxa pe poluare.
Nu s-a depus intampinare.
Asupra recursurilor formulate, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Fața de continutul motivelor celor doua cereri de recurs, Curtea urmeaza sa le analizele in mod cumulat.
Referitor la recursul DGPF Teleorman, Curtea urmeaza sa admita recursul DGFP Teleorman, sa modifice sentinta recurata in sensul ca va respinge capatul de cerere avand ca obiect restituire taxa poluare in contradictoriu cu aceasta recurenta ca fiind formulat impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Curtea retine, faptul că art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 50/2008 prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru auto vehicule, denumită in continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. " De asemenea, dispozițiile art. 5 alin. (4) din același act normativ au următorul conținut: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu. "
Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecații si, pe de alta parte, existenta unei identități intre persoana paratului si cel obligat in același raport juridic.
In procesele in materia contenciosului administrativ, chiar dispozițiile art. 1 al Legii nr. 554/2004 fixează cadrul procesual, in sensul ca litigiul se poarta intre persoana care se considera vătămata . interes legitim printr-un act administrativ al unei autorități publice sau datorita refuzului nejustificat de a i se răspunde, si autoritatea publica in cauza, eventual impreuna cu beneficiarul actului administrativ emis de autoritatea publica.
Pornind de la acest concept si prin raportare la acțiunea dedusa judecații, este evident ca in speta nu se realizează identitatea ceruta de lege intre cel care sta in judecata in calitate de parat (Directia G. a Finantelor Publice) si cel care poate fi obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Astfel, in cauza, raporturile juridice – strict privind chestiunea incasarii taxei pe poluare - nu s-au creat intre reclamant si Directia G. a Finantelor Publice, conform art. 1 si 8 din Legea nr 554/2004. De asemenea, DGFP nu a emis nici un act a cărui anulare sa se solicite, iar contravaloarea taxei nu a fost incasata de aceasta autoritate a administrației publice centrale, pentru ca ea sa poată sta in prezentul litigiu.
Mai trebuie reținute, in cauza, prevederile din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, care, la Capitolul 3 din Anexa 1 stabilesc autoritatea competenta pentru calculul taxei.
Astfel, art. 3 alin. (1) are următorul conținut: "Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă: În cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe; În cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal. "
Așa dupa cum rezulta din inscrisurile anexate cererii de chemare in judecata, chitanta pentru incasarea taxei a fost emisa de către AFP Rosiorii de Vede.
Prin urmare, parata DGFP Teleorman nu poate fi obligata la restiuirea taxei pe poluare și a dobanzii aferente astfel cum a dispus instanta de fond.
Avand in vedere aspectele retinute, Curtea constata ca nu se mai impune analiuza celorlalte motive de recurs invocate de aceasta recurenta.
În ceea ce priveste recursul AFP Rosiorii de Vede, acesta urmeaza a fi respins ca nefondat.
Astfel, pe fond, se retine ca, în mod corect prima instanta a admis actiunea reclamantului, aplicand cu prioritate dispozitiile dreptului comunitar incidente in spetă (art. 90 din Tratat, actualmente art. 110 din TFUE) cu referire la art. 148 din Constitutia Romaniei. Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat si că asupra incalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament intre produsele interne si cele importate din alte state ale UE, s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotararea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c.Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Acest raționament rezultă din însuși cuprinsul cauzei T. c. României (Cauza C‑402/09).
Astfel, Curtea Europeana de Justiție a reținut, în mod expres faptul că articolul 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, în cauza C‑263/10 N. c. României, Curtea Europeană de Justiție a reținut, între altele că (...) toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Altfel spus, considerentele Curții Europene de Justiție consacra ideea ca taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Aceasta situație de discriminare a existat încă de la data achitarii taxei pe poluare de catre reclamant iar efectele sale nu pot fi anihilate decât prin restituirea taxei, astfel dupa cum a dispus prima instanta.
În concluzie, in ceea ce priveste taxa pe poluare si in ceea ce priveste dobanda, in mod corect prima instanta a obligat parata AFP Rosiorii de Vede la plata acestora, dobanda legala fiscala fiind corect acordata in conformitate cu prevederile art. 120 Cod procedura fiscala, decizia in solutionarea restituirii nr._/16.05.2012 si decizia in solutionarea contestatiei nr. 86/10.04.2012 vizand o cerere ulterioara depusa la recurenta sub nr. 2002/21.02.2012, dupa . Legii nr. 9/2012, ceea ce nu poate conduce la concluzia ca dobanza se acorda de a data slutionarii acestei cereri.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa admita recursul DGFP Teleorman, sa modifice sentinta recurata in sensul ca va respinge capatul de cerere avand ca obiect restituire taxa poluare in contradictoriu cu aceasta recurenta ca fiind formulat impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, urmand a mentine in rest celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Va respinge recursul AFP Rosiorii de Vede ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN,, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, împotriva Sentinței Civile nr. 558/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman și modifică sentința recurată in sensul că:
Respinge capătul de cerere in contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN având ca obiect restituire taxă de poluare ca fiind formulat impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă .
Mentine, in rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul ADMINISTRAȚIEI FINAȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE, cu sediul în Roșiorii de Vede, .. 1, jud. Teleorman, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedintă publică astăzi, 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. C. B. H. V.
GREFIER,
P. C.
Red./tehnored. FCM
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Cetăţenie. Decizia nr. 5733/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
