Anulare act administrativ. Decizia nr. 1255/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1255/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 918/116/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1255
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul-reclamant M. C. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX", împotriva sentinței civile nr. 1006/2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ CĂLĂRAȘI.
Dezbaterile asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 07 martie 2013, la data de 14 martie 2013 și la data de 21 martie 2013, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 17.04.2012 sub nr._, reclamantul M. C., prin reprezentant legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex” a chemat în judecată pe pârâta Direcția Poliția Locală Călărași pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de imputare nr.47/12.03.2012 emisă de pârâtă până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile, anularea deciziei de imputare sus menționată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
P. sentința civilă nr.1006/05.06.2012, Tribunalul Călărași, Secția civilă, a admis acțiunea în parte, a respins capătul de cerere al acțiunii reclamantului privind suspendarea executării deciziei de imputare nr. 47/12.03.2012 emisă de pârâtă, a dispus anularea parțială a deciziei de imputare nr.47/12.03.2012 emisă de pârâtă, numai în ce privește suma imputată reclamantului cu titlu de spor de condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază încasată în perioada 03.05.2010-aprilie 2011 și a respins celelalte capete de cerere ale acțiunii reclamantului. Totodată, în baza art. 165 Cod proc.civilă a disjuns cererea formulată de reclamant referitoare la suspendarea executării și anularea deciziei de imputare nr.47/12.03.2012 emisă de pârâtă, prin care se impută reclamantului sumele reprezentând sporuri salariale și indemnizație de hrană încasate necuvenit în perioada martie_10 și a dispus formarea unui nou dosar care a fost înaintat Tribunalului Călărași Secția Civilă pentru repartizare aleatorie completelor de litigii de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, în ședința publică de la 05.06.2012, a pus în discuția părților necesitatea disjungerii cauzei urmând a se forma un nou dosar separat pe motiv că reclamantul M. C. a fost numit în funcția publică de agent comunitar începând cu data de 03.05.2010, anterior acestei perioade fiind angajat ca personal contractual în cadrul pârâtei.
Pe cale de consecință, în baza art. 165 cod proc.civilă, tribunalul a dispus disjungerea cererii formulate de reclamant referitoare la suspendarea executării și anularea deciziei de imputare nr. 47/12.03.2012 emisă de pârâtă, prin care se impută reclamantului suma de bani reprezentând sporuri salariale și indemnizație de hrană încasate necuvenit în perioada martie_10, urmând a se forma un nou dosar care va fi înaintat Tribunalului Călărași - Secția Civilă pentru repartizare aleatorie completelor de litigii de muncă și asigurări sociale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat instanței să se constate nelegalitatea dispoziției de imputare nr.47/12.03.2012, emisă de directorul executiv al D.P.L. Călărași pentru recuperarea sumei de 3456 lei acordate cu titlu de spor de dispozitiv, spor de confidențialitate și spor condiții vătămătoare, precum și indemnizația de hrană încasate necuvenit în perioada martie 2010 – aprilie 2011.
Prima instanță a reținut că reclamantul susține, pe de o parte, că decizia de imputare atacată este nelegală deoarece reclamantul nu a produs, cu vinovăție pagube în patrimoniul autorității și nu datorează sume care să-i fi fost acordate nelegal, iar, pe de altă parte, că decizia de imputare contestată este nulă absolut, deoarece lipsește titlul legal necesar pentru recuperarea sumei, deoarece angajatorul nu a făcut dovada titlului executoriu.
Față de aceste susțineri, tribunalul a constatat că statutul special stabilit pentru funcționarii publici prin Legea nr.188/1999 R se aplică cu prioritate, completându-se cu cele ale dreptului comun, în speță Legea nr. 53/2003 numai în situația în care nu există o reglementare specială.
În cazul funcționarilor publici, atunci când se pune în discuție obligația lor de restituire a sumelor achitate necuvenit de angajator, conducătorul instituției publice dispune recuperarea lor prin emiterea unei dispoziții de imputare în condițiile art. 85 cu aplicarea art. 84 lit.b din Lg. nr. 188/1999, care poate fi atacată de salariat direct la instanța de contencios administrativ competentă, conform dispozițiilor art. 85 al.2 din aceiași lege.
Așadar, din punct de vedere al procedurii de recuperare a sumelor încasate de reclamant, tribunalul a constatat că directorul executiv în mod corect a emis dispoziția de imputare supusă controlului judiciar în acest dosar, nefiind necesară existența unei hotărâri judecătorești irevocabile conform dispozițiilor art. 164 al.2 din Lg. nr. 53/2003.
Referitor la cuantumul sumei, s-a constatat că a fost stabilit de directorul executiv al pârâtei în urma unor verificări de specialitate efectuate de auditorii financiari ai Camerei de Conturi a Județului Călărași finalizat prin decizia depusă la dosar, prin care s-a constatat că sumele acordate salariaților cu titlu de indemnizație de dispozitiv, indemnizație de hrană, spor de confidențialitate și spor condiții vătămătoare pe perioada martie 2010 – aprilie 2011, s-au plătit în mod nelegal, fiind nerespectate dispozițiile legale aplicabile în materia salarizării funcționarilor publici.
Persoană răspunzătoare pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor de recuperare a prejudiciului a fost desemnat conducătorul instituției publice, respectiv conducătorul D.P.L. Călărași care a înțeles să conteste actele de control, apreciind că sunt nelegale și întrucât contestația a fost respinsă prin Încheierea nr. VI 350/20.09.2011 a Curții de Conturi a României și dat fiind natura executorie a măsurilor dispuse prin actul administrativ al Camerei de Conturi a Județului Călărași, s-a trecut la realizarea măsurilor și s-a dispus emiterea deciziei de imputare pentru recuperarea pagubei.
In raport de situația de fapt care a condus la emiterea dispoziției de imputare, tribunalul a constatat că reclamantul nu prezintă nici o critică de nelegalitate a măsurilor dispuse de directorul executiv prin dispoziția de imputare emisă în condițiile în care legalitatea actului administrativ se analizează prin prisma actelor preparatorii care au stat la baza emitere lui.
In cazul de față, aceste acte preparatorii sunt procesul verbal de constatare nr. 417/01.06. 2011 al Camerei de Conturi a Județului Călărași, decizia nr. 21/23.06.2011 al Camerei de Conturi a Județului Călărași și Încheierea nr. VI 350/20.09.2011 a Curții de Conturi a României iar reclamantul nu își face nici o apărare în legătură cu acestea, mai ales că nu îi sunt opozabile.
În concluzie, tribunalul a constatat că decizia de imputare sus arătată a fost emisă în executarea măsurilor dispuse de Camera de Conturi, iar reclamantul avea obligația să își formuleze apărările în legătură cu această situație de fapt, prin care trebuia să își prezinte punctul de vedere, referitor la natura juridică a dispoziției de imputare și măsura în care constatările din actele de control îi sunt opozabile.
Potrivit art. 16 al.1 din Legea nr.155/2010, legea poliției locale, raporturile de serviciu ale polițiștilor locali se stabilesc, se modifică, se suspendă și încetează în condițiile stabilite potrivit prevederilor prezentei legi și ale Legii nr. 188/99R.
Conform art. 34 din aceeași lege, drepturile salariale ale personalului poliției locale se stabilesc potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din aparatul de specialitate al primarului.
Drepturile salariale ale personalului din aparatul de specialitate al primarului sunt cele prevăzute în Lg. nr. 188/1999 R care reprezintă legea cadru ce reglementează statutul funcționarilor publici și în Lg. nr. 330/2009, Lg. nr. 284/2010 și Lg. nr. 285/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Aceste reglementări stabilesc și anumite categorii de sporuri și alte drepturi salariale cuvenite funcționarilor publici, printre care nu se regăsesc și indemnizația de dispozitiv, indemnizația de hrană și sporul de confidențialitate acordate reclamantului
Cum reclamantul nu poate beneficia decât de drepturile prevăzute de legislația specială ce îi este incidentă, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantului privind anularea deciziei de imputare nr.47/12.03.2012 emisă de directorul executiv al DPL Călărași pentru recuperarea sumelor acordate cu titlu de indemnizație de dispozitiv, indemnizație de hrană și spor de confidențialitate, este neîntemeiată, neîncadrându-se în categoria salariaților în considerarea căreia au fost reglementate aceste drepturi iar extinderea lor nu este posibilă decât prin voința legiuitorului.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi dorit să acorde aceste drepturi speciale și angajaților Poliției Locale, le-ar fi prevăzut în Legea nr. 155/2010 privind legea poliției locale.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 2523/2011 și nr. 2514/2011 ambele pronunțate de Tribunalul Călărași s-a respins solicitarea reclamantului de acordare a indemnizației de hrană și a indemnizației de dispozitiv.
A interpreta altfel dispozițiile legale care prevăd aceste drepturi, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil în condițiile în care instanța aplică legea în vigoare și nu are atribuții de a modifica/completa dispozițiile acesteia.
În mod constant, Curtea Constituțională a României a stabilit că instanțele de judecată nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu măsuri nou create pe cale judecătorească sau cu prevederile cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerându-le discriminatorii.
Acesta a și fost raționamentul adoptării unei legi privind sistemul unitar de salarizare pentru salariații din instituțiile bugetare, respectiv Legea nr.284/2010 și Legea nr. 285/2010.
Cât privește solicitarea reclamantului făcută prin acțiunea introductivă de instanță privind anularea deciziei de imputare sus arătate pentru recuperarea sumei acordate cu titlu de spor de condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, tribunalul a constatat că solicitarea este întemeiată în raport de dispozițiile art.9 al.1 din anexa III „Reglementările specifice funcționarilor publici” din Legea nr.330/2009 care stipulează că funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază.
Referitor la capătul de cerere al acțiunii reclamantului privind suspendarea executării deciziei de imputare nr. 47/12.03.2012 emisă de directorul executiv al pârâtei DPL Călărași, tribunalul a constat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 coroborate cu art.15 din Legea nr.554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. De asemenea, a constatat că nu se prezintă dovezi ale unui prejudiciu în sensul art. 14 din Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. C. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex", solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință anularea deciziei de imputare.
Recurentul-reclamant învederează că decizia contestată a rămas fără obiect, în cauză fiind aplicabile prevederile Legii nr.84/14.06.2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Față de împrejurarea că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Politiei Locale Călărași, fiind salarizat din fonduri publice, îi sunt aplicabile prevederile legii amnistiei fiscale, sens în care se impune anularea Decizia de imputare.
În ceea ce privește sentința recurată, instanța de fond a dat o interpretare greșită textelor legale invocate.
Instanța a reținut că decizia de imputare atacată a fost emisă în executarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, reținând în mod cu totul neîntemeiat că reclamantul trebuia să prezinte un punct de vedere, referitor la natura juridica a dispoziției de imputare și dacă constatările din actele de control îi sunt opozabile.
P. imputarea sporurilor și indemnizației de hrană sunt încălcate prevederile Contractului colectiv de Muncă aplicabil, act care în conformitate cu art.969 cod civil reprezintă legea parților.
În plus, drepturile acordate au fost reglementate și prin acte administrative cu caracter normativ emise de către autoritatea deliberativă.
Așadar, sumele imputate nu au fost acordate necuvenit ci își au izvorul într-un act juridic bilateral legal încheiat de către părți, atâta timp cât în domeniul raporturilor de muncă, contractele/acordurile colective de muncă constituie izvoare de drepturi și obligații recunoscute de lege.
Împrejurarea că, drepturile acordate nu erau prevăzute de Legea 155/2010, legea politiei locale, nu e de natură să conducă instanța la concluzia că aceste drepturi nu se cuveneau.
Mai mult chiar, actele administrative în baza cărora s-au acordat sumele imputate au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, drept pentru care, în temeiul art.1 alin.(6) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu mai putea fi revocată de emitent, ci doar anulată de către instanța competentă exclusiv de a decide atât asupra valabilității actului, cât și asupra efectelor juridice produse de acesta și a valabilității actelor juridice subsecvente.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește rămânerea fără obiect se observă că exonerarea de la plata unor datorii stabilite prin acte administrative nu echivalează cu lipsirea de obiect a respectivelor acte. Dimpotrivă, obiectul actului rămâne datoria stabilită prin respectivul act, datorie cu privire la care dispune și actul normativ de exonerare de la plată.
De asemenea, exonerarea, în baza unor dispoziții legale de la plata sumelor stabilite prin acte administrative nu echivalează cu nelegalitatea actului ci valabilitatea actului este independentă de dispozițiile legale ulterioare.
Cât privește aspectele de fond invocate în recurs, Curtea constată că în ceea ce privește drepturile reclamantului în calitate de funcționar public acestea nu pot fi influențate de contractele colective de muncă, aceste din urmă acte fiind aplicabile doar personalului contractual. În aceste condiții, în lipsa unor dispoziții legale care să reglementeze sporurile de care a beneficiat reclamantul în calitate de funcționar public, soluția primei instanțe de respingere în parte a acțiunii este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M. C. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO LEX", împotriva sentinței civile nr. 1006/2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ CĂLĂRAȘI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 Martie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red./ Tehnored. D.G.S.
2 ex.
…………………..
Tribunalul Călărași – Secția Civilă
Jud. I. M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2178/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2013/2013. Curtea de... → |
|---|
