Despăgubire. Sentința nr. 223/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 223/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 4736/2/2012
DOSAR NR_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 223
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. R. M.
GREFIER: M. LUCREȚIA
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect a acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. T., în contradictoriu cu pârâtele C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, având în vedere că i-a fost respinsă apărătorului ales al reclamantului cererea de amânare depusă la dosar, în temeiul dispozițiilor art. 156 alineat 2 C.pr.civ., a amânat pronunțarea la data de 14.01.2013 și la data de 21.01.2013, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei de față,
Prin cerere înregistrată la data de 12.06.2012, pe rolul acestei instanțe - Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal - sub nr. de mai sus reclamantul S. T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului nr._/CC/2011;
- obligarea acelorași instituții la plata daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligației; precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
La data de 10.09.2012 reclamantul a depus la dosar o Precizare a acțiunii, în cuprinsul căreia s-a menționat că, în redactarea cererii de chemare în judecată s-a strecurat o eroare materială, în ceea ce privește numărul dosarului de despăgubire, prin menționarea greșită a unei cifre, numărul corect fiind_/CC.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, in calitate de moștenitor al părinților săi S. Bernard si S. Ernestina, a formulat in baza Legii nr.10/2001 Notificările nr.516/24.07.2001 catre Consiliul Județean Ilfov si nr.517/12.09.2001 catre Serviciul R. de Informații, solicitând restituirea în natura a imobilului compus din teren in suprafața de 10.000 m.p. si construcție, situat in . nr. 33-35, Jud. Ilfov, imobil care a aparținut autorilor mei si care a fost preluat in mod abuziv de Statul roman, fiind deținut ulterior de către Serviciul R. de Informații (S.R.I.).
Prin Decizia nr. 26/13.10.2003, Notificarea adresata S.R.I. a fost soluționata in sensul respingerii solicitării de restituire a imobilului, soluție împotriva căreia a formulat, in termen, acțiune in justiție, la data de 8.12.2003.
Acțiunea a fost soluționata pe fond . ciclu procesual, prin Sentința civila nr.1210/o4.07.2008 pronunțata de Tribunalul București. Secția a-IV-a Civila, in dosarul nr._/3/2007, în sensul admiterii, in parte, a cererii si obligării paratei S.R.I. la emiterea unei dispoziții de restituire in echivalent pentru imobilul solicitat, hotărâre rămasa definitiva prin Decizia nr. 476 A/01.07.2010 pronunțata de Curtea de Apel București - Secția a-IV-a Civila si irevocabila prin Decizia nr. 798/03.02.2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția Civila si de Proprietate Intelectuala.
Ca urmare a soluționării in mod irevocabil a litigiului. S.R.I. a emis Decizia nr.52/01.03.2011 prin care au fost acordate despăgubiri in echivalent pentru imobilul revendicat.
Deci, dupa mai bine de 10 ani de la demararea procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare (S.R.I.) a emis decizia de restituire prin echivalent, ca urmare a punerii in executare a hotărârii judecătorești definitive si irevocabile amintite anterior.
Decizia nr.52/01.03.2011 emisa de S.R.I. prin care au fost acordate despăgubiri in echivalent a fost înaintata Secretariatului Comisiei Centrale, constituindu-se dosarul nr._/CC/2011.
Dispozițiile art.16 alin.5 si 7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 reglementează regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, iar potrivit acestora, paratelor le revenea obligația ca, după numirea unui evaluator autorizat care sa stabilească cuantumul despăgubirilor, sa emită titlul de despăgubire pe numele subsemnatului.
Insa, de la acea data si pana in prezent, C. C. nu a emis titlul de despăgubire in favoarea sa si nici nu a primit vreo comunicare in tot acest interval de timp, cu mențiunea ca s-a si prezentat la sediul paratelor prin intermediul apărătorului său.
Mai mult, susține reclamantul că, înainte de introducerea prezentei cerereri de chemare in judecata a adresat paratelor o Notificare in sensul urgentării soluționării procedurii, insa demersul său a ramas fara răspuns.
Rezulta deci ca atitudinea paratelor se concretizează . de îndeplinire a obligațiilor legale ce le revin, fiind depășit orice interval rezonabil de timp, fiind așadar vătămat ., iar singura modalitatate este de a se adresa instanței de judecata care prin hotărâre judecătoreasca pentru ca drepturile si interesele sale sa fie protejate.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, Legii nr.10/2001, Legii nr.247/2005.
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisurile de care s-a făcut vorbire în cuprinsul acesteia ( filele 1-13 dosar ).
A. publică pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare depusă la filele 16-19 dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de faptul că în raport de procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și obiectul dedus judecății, emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire este de competența Comisiei Centrale, iar nu a sa, așa încât, se impune respingerea acțiunii ca atare, în ceea ce o privește.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
A. publică pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare depusă la filele 21-28 dosar prin care a solicitat la rându-i respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că, în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Decizie nr. 52/01.03.2011, a fost transmis de către Serviciul Român de Informații, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că acesta trebuie completat cu documente/înscrisuri, a căror lipsă face imposibilă parcurgerea etapelor reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, în urma analizării înscrisurilor aferente Deciziei nr. 52/01.03.2011, prin care a fost soluționată notificarea reclamantului S. T., ce are ca obiect imobilul (teren și construcție), situat în comuna Voluntari, . nr. 33-35, județul Ilfov s-a constat că prin sentința civilă nr. 1210 pronunțată în ședința publică din data de 04 iulie 2008 de către secția a IV-a civilă a Tribunalului București, instanța a admis în parte acțiunea contestatorului S. T., și în consecință a anulat Decizia nr. 26/13.10.2003 emisă de Serviciul Român de Informații și dispune emiterea unei noi decizii de restituire în echivalent pentru terenul în suprafață de 950 mp și pentru construcția inițială edificată pe acest teren, având o suprafață totală parter de 180,61 mp și mansardă de 46,75 mp, evaluată ipotetic la suma de 580.000 lei. Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2008, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinței mai sus menționate privind suprafața terenului, în sensul că se va scrie corect "9500 mp în loc de 950 mp", cum din eroare s-a redactat.
Totodată, în considerentele sentinței civile amintite se precizează că „imobilul construcție situat în . nr. 33-35, localitatea Voluntari, și care nu mai există în prezent fiind demolat, a avut o suprafață totală la parter de 180,61 mp și mansardă de 46,75 mp și, fiind evaluată ipotetic, a rezultat suma de 580.000 lei."
În acest context, se susține de către autoritate că Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor stabilește că „ în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de acesta."
Or, atât în dispozitivul sentinței nr. 1210 /04 iulie 2008 cât și în considerentele acestei sentințe, Tribunalul București dispune emiterea unei noi decizii de restituire stabilind pentru construcție valoarea ipotetică de 580.000 lei.
Astfel, față de cele mai sus menționate, prin adresa nr._/CC/30.07.2012 (atașata în copie) s-a precizat atât entității notificate, cât și beneficiarului Deciziei 52/2011 emisă de S.R.I., în baza art. 2811 Cod procedură civilă să promoveze o acțiune având ca obiect o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței mai sus menționate în sensul de a se preciza dacă prin această sentință s-a constatat si întinderea dreptului reclamantului la măsuri reparatorii în sumă de 580.000 lei pentru construcție, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuată de T. Zoran, si totodată să se precizeze dacă această sumă se va actualiza precum si modalitatea de actualizare a acesteia.
Totodată, s-a solicitat completarea dosarului de despăgubire nr._/CC cu următoarele documente:
-acte din care să reiasă valoarea despăgubirilor stabilite pentru imobilul mai sus menționat, preluat de stat în baza Decretului nr. 186/1957;
-sentința civilă nr. 1210/04.07.2008, precum și decizia civilă nr. 476 A / 01.07.2010, în copii conform cu originalul (obținută de la grefa instanței);
copia actului de identitate ce aparține domnului S. T..
Totodată, s-a mai argumentat că, potrivit prevederilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005: „ Ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale...". Astfel prin Decizia nr.2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, emisă în baza dispozițiilor actului normativ mai sus menționat s-a stabilit faptul că soluționarea dosarelor de despăgubire (ce presupune transmiterea la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire) se va face cu respectarea ordinii de înregistrare a acestora. Așadar, legiuitorul neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Referitor la etapa evaluării, s-a arătat că, în prezent această etapă este suspendată, în condițiile O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În aceste condiții, s-a arătat că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
În privința solicitării reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 Ron pentru fiecare de întârziere, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, cu motivarea că potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face, or, în prezenta speță, faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G nr.4/2012, Legea nr. 117/04.07.2012, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În cauză a fost depus dosarul administrativ ( filele 32-79 ).
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de ANRP, și apoi asupra fondului cauzei reținând următoarele.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Curtea o apreciază întemeiată, urmând a o admite, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit procedurii administrative reglementată la Titlul VII, capitolul 5 din Legea nr. 247/2005, după analizarea dosarului înaintat de organul competent și efectuarea raportului de evaluare, C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor este structura administrativă care are competența legală să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire – art. 16 alineat 7.
Astfel fiind, rezultă că, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, care este o autoritate administrativă cu competențe distincte în cadrul procedurii administrative reglementată în Titlul VII capitolul 5 din Legea nr. 247/2005, și nu are atribuții în ceea ce privește emiterea actului administrativ pretins de reclamantă.
În concluzie, Curtea reține că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este subiect al raportului juridic dedus judecății – obligarea la emiterea deciziei – titlu de despăgubire – prevăzut la art. 16 alineat 7 din Titlul VII, capitolul 5 din Legea nr. 247/2005, astfel că, nu poate avea nici calitate procesuală pasivă în această privință.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele;
Într-adevăr, din actele dosarului, rezultă că, in calitate de moștenitor al părinților săi, reclamantul S. Bernard si S. Ernestina, a formulat in baza Legii nr.10/2001 Notificările nr.516/24.07.2001 catre Consiliul Județean Ilfov si nr.517/12.09.2001 catre Serviciul R. de Informații, solicitând restituirea în natura a imobilului compus din teren in suprafața de 10.000 m.p. si construcție, situat in Comuna Voluntari, . nr. 33-35, Jud. Ilfov, imobil care a aparținut autorilor săi si care a fost preluat in mod abuziv de Statul roman, fiind deținut ulterior de către Serviciul R. de Informații (S.R.I.).
Deși inițial, prin Decizia nr. 26/13.10.2003, notificarea adresata S.R.I. a fost soluționata in sensul respingerii solicitării de restituire a imobilului, prin contestarea în instanță a deciziei s-a dispus, prin Sentința civilă nr. 1210/04.07.2008 pronunțata de Tribunalul București. Secția a-IV-a Civila, in dosarul nr._/3/2007, admiterea, in parte, a cererii si obligarea paratei S.R.I. la emiterea unei dispoziții de restituire in echivalent pentru imobilul solicitat.
Hotărârea a rămas definitiva prin Decizia nr. 476 A/01.07.2010 pronunțata de Curtea de Apel București - Secția a-IV-a Civila si irevocabila prin Decizia nr. 798/03.02.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția Civila si de Proprietate Intelectuala.
Ca urmare a soluționării in mod irevocabil a litigiului. S.R.I. a emis Decizia nr.52/01.03.2011 prin care au fost acordate despăgubiri in echivalent pentru imobilul revendicat, compus din teren în suprafață de 9.500 mp și din construcția inițială edificată pe acest teren, având o suprafață totală la parter de 180,61 mp și mansardă de 46,75 mp, care nu poate fi restituit în natură.
Decizia nr.52/01.03.2011 emisa de S.R.I. prin care au fost acordate despăgubiri in echivalent a fost inaintata Secretariatului Comisiei Centrale, constituindu-se dosarul nr._/CC/2011, înregistrat în data de 10.05.2011 ( fila 32 dosar ).
Apărarea autorității publice pârâte potrivit căreia dosarul reclamantului nu ar fi complet, impunându-se adresarea unui acțiuni instanței de judecată pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1210-2008, cu referire la valoarea ipotetică a construcției, nu poate fi primită, fiind formulată pro causa, din moment ce, evaluarea imobilelor, imposibil de restituit în natură, ce au făcut obiectul notificării, și apoi al Deciziei SRI, urmează a fi evaluate de pârâtă cu ocazia parcurgerii etapei evaluării, instanța de judecată menționând în mod expres că este vorba de o evaluare ipotetică în considerarea procedurii prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și aceasta cu atât mai mult cu cât, adresa pârâtei de completare a dosarului administrativ a fost emisă în data de 30.07.2012, la o lună de la înregistrarea pe rolul instanței a prezentului litigiu ( filele 29-31 dosar ).
În consecință, Curtea reține că procedura administrativă a fost declanșată de mai bine de 10 ani ( având în vedere că notificările au fost formulate încă din anul 2001), dosarul privind Decizia nr.52/01.03.2011 a rămas în nelucrare la autoritatea pârâtă ( chiar dacă nu pe tot parcursul acestui interval de timp, la această pârâtă), iar nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr.4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012, s-a prevăzut ca:
„(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.
În privința acestor dispoziții, instanța reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art.725 din Codul de procedură civilă, ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care C. și le însușește:
- Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;
- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr.4/2012;
- Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;
- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
- Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;
- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr._/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;
- O.U.G. nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. A. și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr.247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.
În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va admite acțiunea formulată de reclamantul D. V. în sensul că, va obliga pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să finalizeze procedura administrativă cu emiterea titlului de despăgubire privind Decizia nr. 52/01.03.2011 emisă de Directorul SRI în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de suspendare prevăzut de OUG nr.4/2012 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 117/2012.
În ceea ce privește cererea de acordarea daunelor de 100 lei pe zi de întârziere, instanța observă că aceasta nu a fost motivată și nici dovedită, situație în care, va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R Ă Ș T E:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în .. 202 sector 1 și respinge acțiunea în contradictoriu cu această autoritate publică pârâtă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. T., cu domiciliul ales in București, ., . 1, etaj 5, . (Cabinet Avocatura „Negutu Adriean"), în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în .. 202 sector 1.
Obligă pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să finalizeze procedura administrativă cu emiterea titlului de despăgubire privind Decizia nr. 52/01.03.2011 emisă de Directorul SRI în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de suspendare prevăzut de OUG nr.4/2012 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 117/2012.
Respinge în rest acțiunea.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. R. M. M. LUCREȚIA
RED. CRM.
TEHNORE. M.L.
5 ex
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1689/2013. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3575/2013.... → |
|---|
