Anulare act administrativ. Decizia nr. 2266/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2266/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 18151/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2266
Ședința publică de la 24.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul reclamant E. C., împotriva sentinței civile nr. 272/23.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant, personal, care se legitimează cu C. I. . nr._, eliberată de SPCEP S 4 biroul 3 la data de 17.03.2008 și valabilă până la data de 20.02.2018, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a depus la dosar prin intermediul Serviciului registratură al secției, la data de 23.05.2013, întâmpinare de către intimata pârâtă, după care:
La interpelarea instanței, recurentul reclamant, învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemafiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul acestuia.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.272/23.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea privind pe reclamant E. C., în contradictoriu cu pârâta D.G.P.M.B. - B. DE POLITIE RUTIERA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Actul a cărui anulare a solicitat-o reclamantul pe motive de nelegalitate este dispozitia de ridicare din data de 20.08.2010, întocmita de parata D. – B. DE POLITIE RUTIERA.
Potrivit art.64 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz, iar contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.
Faptul că la momentul întocmirii notei de constatare și dispunerii măsurii ridicării vehiculului nu era întocmit procesul-verbal de sancționare a contravenientului nu determină nelegalitatea măsurii. Fapta contravențională a fost constatată prin însăși nota de constatare, care are conținutul unui proces-verbal de constatare a contravenției in rem, iar faptul că nu a fost încă identificat și sancționat cu o sancțiune principală făptuitorul nu împiedica eliberarea drumului public de vehiculul staționat neregulamentar. A admite că numai după identificarea făptuitorului se putea ridica vehiculul înseamnă a lipsi de eficiență juridică măsura ridicării, care nu s-ar mai putea dispune chiar la momentul la care era necesară pentru fluidizarea traficului.
Tribunalul consideră că nu pot fi primite pretențiile reclamantului în sensul de a fi anulată măsura ridicării vehiculului și de a fi obligată pîrîta la restituirea sumei achitate pentru recuperarea vehiculului, avînd în vedere că această măsură a fi dispusă în mod legal și temeinic.
Reclamantul nu a dovedit o altă situație de fapt decît cea descrisă de agentul pîrîtei.
Din planșele foto depuse la dosar de către pîrîtă – filele13-15 dosar JS4, rezultă în mod indubitabil că vehiculul era staționat în stația RATB, împiedicînd astfel accesul autobuzelor.
Astfel, măsura dispusă de pîrît era necesară pentru a îndepărta vehiculul care obstrucționa circulația mijloacelor de transport în comun. A constitui un obstacol nu înseamnă blocarea drumului public (faptă ce poate fi infracțiune), ci împiedicarea unei circulații normale. În condițiile în care autobuzele RATB nu puteau opri în stație este evident că pentru acestea autovehicului petentului constituia un obstacol, fiind necesară ridicarea acestuia pentru fluidizarea traficului.
Nu prezintă relevanță nici împrejurarea că reclamantul nu a găsit un loc de parcare în apropiere.
Prin urmare, măsura ridicării a fost dispusă în mod legal și temeinic, iar reclamantul este obligat să suporte cheltuielile privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar, deci acțiunea cu judecarea căreia a fost sesizată instanța de contencios administrativ este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență următoarele: la data de 20.08.2010 a staționat cu autoturismul personal_ în stația de autobuz Piața Progresul de pe șoseaua Giurgiului din București, sector 4, iar autoturismul a fost ridicat de către . și depozitat în bulevardul Metalurgiei, pentru recuperarea căruia a achitat suma de 496 lei.
În conformitate cu prevederile art. 6 pct. 23 din O.U.G. nr. nr. 195/2002, partea carosabilă este definită ca fiind porțiunea din platforma drumului destinată circulației vehiculelor, drumul poate cuprinde mai multe părți carosabile complet separate una de cealaltă.
Era staționat în alveola stației și aceasta nu face parte din partea carosabilă și nu este destinată circulației.
În drept, recursul nu a fost întemeiat.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând în esență următoarele:
În fapt, la data de 20.08.2010, petentul a staționat cu auto_ pe șoseaua Giurgiului în zona stației de autobuz Piața Progresul, în zona de acțiune a indicatorului rutier "Oprirea interzisă" și astfel a îngreunat desfășurarea normală a traficului rutier în zona respectivă, încălcând dispozițiile art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului României nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. Potrivit prevederilor art. 143 lit. a) raportat la cele ale art. 142 lit. g) din RA OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă ".
Consecința neconformării conduitei la exigența normei juridice a condus la dispunerea măsurii ridicării autovehiculului staționat neregulamentar și a încheierii procesului verbal de constatare . nr._/23.08.2010, prin care petentul a fost sancționat contravențional.
Actul constatator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând mențiunile prevăzute de lege.
Procesul verbal mai sus-menționat a fost încheiat de către agentul de poliție rutieră conform prevederilor art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, contravenția fiind constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Prin modalitatea în care a staționat autovehiculul, petentul a îngreunat desfășurarea normală a traficului rutier în zona respectivă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1169 si art. 1171 Cod Civil, precum si art. 143 lit. a) rap. la art. 142 lit. g) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformiatate cu prevederilea rt. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
În fapt, la data de 20.08.2010, recurentul a staționat cu auto_ pe șoseaua Giurgiului în zona stației de autobuz Piața Progresul, în zona de acțiune a indicatorului rutier "Oprirea interzisă" și astfel a îngreunat desfășurarea normală a traficului rutier în zona respectivă, încălcând dispozițiile art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului României nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. Potrivit prevederilor art. 143 lit. a) raportat la cele ale art. 142 lit. g) din RA OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea interzisă".
Consecința neconformării conduitei la exigența normei juridice a condus la dispunerea măsurii ridicării autovehiculului staționat neregulamentar și a încheierii procesului verbal de constatare . nr._/23.08.2010, prin care petentul a fost sancționat contravențional.
Actul constatator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând mențiunile prevăzute de lege.
Procesul verbal mai sus-menționat a fost încheiat de către agentul de poliție rutieră conform prevederilor art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, contravenția fiind constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Prin modalitatea în care a staționat autovehiculul, recurentul a îngreunat desfășurarea normală a traficului rutier în zona respectivă.
Curtea nu poate reține criticile recurentului, în speță, nefăcându-se dovada existenței unei alte situații de fapt, decât cea reținută de instanța de fond în mod corect.
Față de considerentele de fapt și de drept, învederate mai sus, instanța reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civ îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant E. C., împotriva sentinței civile nr. 272/23.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B. DE POLIȚIE RUTIERĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red. jud. VD. /2 ex.
Tribunalul București – S.9
Judecător fond: R. E. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2575/2013. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4214/2013.... → |
|---|
