Despăgubire. Decizia nr. 1480/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1480/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 1623/116/2012
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 1480
Ședința publică din data de 01.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. C. M.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: C. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți Z. C., T. Ș., Z. M. și Z. M., împotriva Sentinței Civile nr. 1466/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții, prin avocat Z. O. N., care depune delegație la dosar dar și delegație de substituire a avocatului E. S. C., lipsind intimata - pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, pune în discuția părții prezente incidența in cauză a prevederilor OUG nr. 10 /2013.
Recurenții- reclamanți, prin apărător, susțin că cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării in vigoare a ordonanței menționate de instanță motiv pentru care apreciază că nu se face aplicabil acest text de lege.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 din Codul de Procedură, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Recurenții – reclamanți, prin apărător ales, formulează concluzii de admitere a recursului în raport de susținerile din cererea de recurs așa cum aceasta a fost formulată.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru soluționare .
CURTEA
Deliberand, constata:
Prin sentinta civilă nr._.09.2012 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr._ s-au retinut si dispus urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamanții Z. C., T. Ș., Z. M. și Z. M., domiciliați în com. Perișoru, ., au chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Calea Floreasca,nr. 202, sector 1, București, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 42.468,556 lei, reprezentând cota de 40% din totalul despăgubirilor stabilite prin Decizia nr.183/01.03.2012 emisă de pârâtă, precum și să actualizeze această sumă începând cu data de 14.07.2008 și până la plata efectivă a despăgubirilor.
În fapt, reclamanții arată, în esență, că sunt moștenitorii defunctului Z. G., conform certificatului de moștenitor și, în această calitate, consideră că sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor bănești stabilite autorului lor, prin decizia sus indicată.
Mai arată reclamanții că s-au adresat pârâtei cu o cerere pentru efectuarea plății, însă nu au încasata suma cuvenită nici până la acest moment, sens în care apreciază că sunt îndeplinite condițiile art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, fiind vorba de un refuz al pârâtei de a le soluționa cererea formulată.
Reclamanții au invocat în beneficiul lor, practica judiciară națională și a CEDO, în raport de care susțin că este admisibilă acțiunea formulată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri în copie.
În drept, au invocat dispozițiile art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, Legii nr.9/1998, HG nr.753/1998.
Au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C...
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, în raport de susținerile reclamanților, tribunalul reține că reclamanții sunt moștenitorii defunctului autor Z. G., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.57/13.04.2010, depus în copie la fila 9 din dosar.
În această calitate, arată că s-au adresat pârâtei cu o cerere pentru a ale efectua plata despăgubirilor bănești care li se cuvin de pe urma autorului lor, stabilite prin Hotărârea nr.33/14.07.2008 emisă de Comisia Județului Călărași pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și validată prin Decizia pârâtei nr.183/01.03.2012.
Deși reclamanții susțin în acțiune că s-au adresat pârâtei cu o cerere de efectuare a plății despăgubirilor bănești și aceasta refuză să o soluționeze, tribunalul constată că la dosar nu a fost depusă de aceștia nici o dovadă în sensul celor arătate, conform art.1169 din vechiul Cod Civil, menținut în vigoare prin art.230 din Legea nr.71/_.
Referitor la obligația de plată a pârâtei pentru despăgubirile bănești solicitate de reclamanți, tribunalul reține că numai decizia nr.183/2012 reprezintă titlul executoriu în baza căruia se poate face plata, în condițiile stipulate la art.2 alin.1 din decizie, reglementate de art.38 alin.5 lit.c din HG nr.753/1998 modificată și completată, respectiv în două tranșe, ce se vor achita pe parcursul a doi ani calendaristici consecutivi.
Conform art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, plata despăgubirilor se face le nivelul celor validate de pârâtă, ceea ce conduce la concluzia că suma devine certă la data validării, iar exigibilă la data stipulată pentru efectuarea plății, mai ales că decizia nu a fost contestată de reclamanți, ceea ce prezumă că și-au însușit și modalitatea de plată stabilită de pârâtă.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, în condițiile în care tranșa de 40% devine exigibilă abia la data de 01.03.2013, conform dispozițiilor art.2 alin.1 din decizia nr.183/2012, motiv pentru care nu pot fi primite nici susținerile referitoare la refuzul de a le soluționa cererea de efectuare a plății, pe care nici nu au depus-o la dosar.
Pentru considerentele arătate și dispozițiile legale reținute, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții Z. C., T. Ș., Z. M. și Z. M. împotriva pârâtei A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva sentintei civile mai sus indicate au formulat recurs reclamantii cu motivarea, in esență, că în raport cu dispozițiile Deciziei nr. XXI/19.03.2007 pronuntate in solutionarea unui recurs in interesul legii, acțiunea formulata este temeinica, prin luarea in considerara a faptului ca parata a inatrziat cu 4 ani emiterea deciziei de validare. Arata ca este culpa paratei care nu a executat in termen obligatia care ii revenea potrivit legii. Prin urmare, arata ca nu poate fi primit punctul de vedere al instantei conform caruia data scadentei seimplineste la 1 an de la emiterea deciziei de validare, intrucat data reala a stabilirii compensatiilor este data emiterii hotararii Comisiei, iar decizia a fost emisa abia dupa 4 ani de la expirarea termenului legal.
Nu s-a depus intampinare.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Recursul formulat nu este întemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 (forma in vigoare la data sesizarii instantei de fond): În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi.
De asemenea, conform art. 38 din HG nr. 753/1998(forma in vigoare la data sesizarii instantei de fond):
(1) Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică.
(2) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare plății se află deja la dispoziția Autorității.
(3) Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă.
(4) La propunerea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, vicepreședintele dispune plata despăgubirilor pe baza documentelor prezentate, prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Ulterior, prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ Nr. 10 din 27 februarie 2013 s-au abrogat alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 9/1998, precum si alin. 5 și 6 din HG nr. 753/1998.
Prin urmare, analizand legalitatea hotatarii primei instate prin prisma dispozitiilor citate in vigoare la data sesizarii acesteia rezulta ca, . este prematura in conditiile in care transa de 40% din despagubirile stabilite conform deciziei nr. 183/2012 emise de parata a devenit exigibila la 01.03.2013, dupa pronuntarea primei instante. In atare conditii nu se mai impune analiza incidentei dispozitiilor OUG nr. 10/2013.
Cat priveste decizia in interesul legii nr. XXI/2007, Curtea remarca faptul ca aceasta nu isi gaseste aplicabilitate in speta. Astfel, din cuprinsul dispozitivului si al considerentelor deciziei in interesul legii rezulta ca problema de drept transata a fost urmatoarea „ În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc: Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998. Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor”. Prin urmare, decizia in cauza are in vedere actualizarea despagubirilor, iar nu plata efectiva a transelor, legiuitorul fiind expres si clar sub acest din urma aspect.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. Curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți Z. C., T. Ș., Z. M., și Z. M., toți cu domiciliul procesual în București, Bul. Unirii, nr. 33 ., ., Sector 3, în contradictoriu cu intimata – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, Sector 1, formulat împotriva Sentinței Civile nr. 1466/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată în sedintă publică astăzi, 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
F. C. M. C. B. H. V.
GREFIER,
P. C.
Red./tehnored. FCM
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4214/2013.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 83/2013. Curtea de... → |
|---|
