Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3131/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3131/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 16819/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3131
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 august 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: P. A.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: S. E.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă .>împotriva sentinței civile nr.3258/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât B. V. OTOPENI CĂLĂTORI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă .>, prin avocat P. V. I. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât B. V. Otopeni Călători.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cererii prealabile de formulat sau probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-reclamantă .>, prin reprezentant învederează faptul că la instanța de fond a fost introdusă în cauză Direcția Vamală care nu a fost citată, dar care a pus concluzii pentru B. V. și în nume propriu, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a contestat hotărârea instanței de fond. Pe de altă parte, referitor la cazul bine justificat apreciază că din actele depuse la dosar chiar de B. V., că . a fost decât un intermediar în această operațiune vamală și dacă ar trebui să plătească cineva vamă pentru produsele respective, acesta este Ministerul Apărării Naționale sau unitatea militară pentru care recurenta-reclamantă a făcut acest demers. De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul, apreciază că suma respectivă este o sumă destul de mare și având în vedere că societatea lucrează cu bani, .>, ar putea ajunge la faliment. Pentru aceste motive, chiar dacă a existat o negociere pentru emiterea unei scrisoare de garanție bancară și totuși s-a ajuns la poprire, iar în final cu demersuri au reușit să ridice această poprire, la oara actuală suspendarea fiind în vigoare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința admiterii cererii de suspendare până la soluționarea contestației.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
Prin actiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-sectia a IX-a la data de 26.04.2013 sub nr._ reclamanta . chemat în judecată pe pârâtul B. V. Otopeni Calatori, solicitând suspendarea deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.279/18.04.2013 și nr.20/18.04.2013 pana la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că astfel cum a menționat și în plângerea prealabila, pentru importul produselor aferente Acordului LOA RO-P-LAF linia 001 și 005 s-a obținut liberul de vama la data de 05.11.2012 (DVI nr.12ROBU1030I0943831 și nr.12ROBU1030I0943732) și conform solicitării din adresa paratului nr._/04.40.2013 a făcut demersurile în vedere obținerii autorizațiilor prevăzute de art.292 al.1 și 294 al.1 din Regulamentul CE nr.2454/93, depunând la DRAOVB cererile pentru utilizarea unui regim vamal cu destinație finala, la care nu a primit răspuns. Reclamanta a menționat ca paratul a întocmit instiitarile de plata nr._/18.04.2013 și nr._/18.04.2013, deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.279/18.04.2013 și nr.20/18.04.2013 și procesele-verbale de control nr.664/18.04.2013 și nr.665/18.04.2013 privind debite de 5139 lei și 91.188 lei. Reclamanta a precizat ca produsele în cauza sunt produse militare destinate MApN și primite ca donație din partea Guvernului SUA și pentru care reclamanta îndeplinește demersurile de import.
În drept au fost invocate prevederile art.10 al.1 și art.14 al.1 din Legea nr.554/2004.
Paratul nu a depus întimpinare.
DRAOVB pentru ANV a depus note scrise în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate
Reclamanta a depus la dosar în fotocopii înscrisuri.
Paratul a depus dosarul administrativ întocmit.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.3258/06.06.2013, tribunalul a respins ca neîntemeiata cererea de suspendare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.279/18.04.2013 și nr.280/18.04.2013 (filele 76 și 114) B. V. Otopeni Clătări a stabilit în sarcina reclamantei . vamale în cuantum de 5.139 lei și, respectiv, 91.188 lei. Deciziile au avut la baza procesele-verbale de control nr.664/18.04.2013 și nr.665/18.04.2013 (filele 78 și 116), DVI nr.12ROBU1030I0943831 și nr.12ROBU1030I0943732 (filele 81 și 119), facturile aferente mărfii (echipamente militare) și actele în temeiul cărora reclamanta a îndeplinit demersurile de import pentru MApN (certificate de echipamente militare, licențe globale de import pentru produse militare, contract subsecvent de achiziții publice de servicii nr.3/12.01.2012). În motivarea deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.279/18.04.2013 și nr.280/18.04.2013 se arata ca în urma controlului operațiunii aferente DVI nr.12ROBU1030I0943831 s-a constatat ca regimul vamal a fost cel de punere în libera circulație cu suspendarea drepturilor vamale și ivind în vedere ca mărfurile importate se supun condițiilor privind utilizarea finala, dar nu a fost prezentata autorizația de utilizare a unui regim vamal cu destinație finala, s-a procedat la recalcularea datoriei vamale și la încasarea sumelor datorate. În drept au fost avute în vedere dispozițiile Legii nr.86/2006, art.100 par.5 și 6 și art.78 pct.3 din Regulamentul CEE nr.2454/93, art.291-300 din Regulamentul CEE nr.2454/93 și Ordinul nr.7521/2006 privind controlul vamal ulterior.
Reclamanta a formulat plangere prealabila împotriva acestor decizii (fila 8), iar ulterior a formulat prezenta cerere de chemare în judecata.
Tribunalul are în vedere dispozițiile art.14 din Legea 554/2004 rep., conform cărora ,,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autoritarii publice care a emis actul sau a autoritarii ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.”
Așadar, textul de lege prevede întrunirea în mod cumulativ următoarelor cerințe: existența unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente și dovada declanșării procedurii prealabile.
Reclamanta s-a adresat organului emitent al actului contestat cu plângere administrativă prealabilă (fila 8), nesoluționata pana la data pronunțării prezentei sentințe.
În ceea ce privește celelalte două condiții de admitere a cererii de suspendare, tribunalul are în vedere dispozițiile art.2 alin.1 lit.ș și t din Legea 554/2004 rep. „Cazul bine justificat” este definit ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ. Așadar existența unui caz bine justificat poate fi reținută numai dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Având în vedere că suspendarea reprezintă o măsură de excepție, necesitatea acesteia trebuie raportată la probele administrate în cauză, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond, conținutul actului administrativ.
Din actele dosarului se constata ca nu exista o îndoiala suficient de serioasa în privința legalității deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.279/18.04.2013 și nr.280/18.04.2013. Reclamanta a invocat în susținerea cererii un singur argument în acest sens, respectiv ca potrivit solicitării din adresa paratului nr._/04.40.2013 a făcut demersurile în vedere obținerii autorizațiilor prevăzute de art.292 al.1 și 294 al.1 din Regumanetul CE nr.2454/93, depunând la DRAOVB cererile pentru utilizarea unui regim vamal cu destinație finala, la care nu a primit răspuns.
Tribunalul constata ca dispozițiile art.291 din Regulamentul CEE nr.2454/93 (de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului V. Comunitar) se refera la „1.Admiterea de mărfuri, în cazul punerii în liberă circulație beneficiind de un tratament tarifar favorabil datorită destinației lor finale, este condiționată de acordarea unei autorizații scrise persoanei care importă sau care dispune importul mărfurilor pentru a le pune în liberă circulație. 2. Această autorizație se eliberează la cererea scrisă a persoanei interesate de către autoritățile vamale ale statului membru în care mărfurile se declară pentru liberă circulație. 3. În cazul mărfurilor menționate în anexa 39, cererea trebuie să cuprindă în special următoarele informații: (a) o descriere sumară a unităților utilizate pentru tratamentul prevăzut; (b) natura tratamentului avut în vedere;(c) tipul și cantitatea de mărfuri care urmează a se folosi;(d) în cazul în care se aplică notele suplimentare 4 litera (n) și 5 de la capitolul 27 al Nomenclaturii Combinate, tipul și cantitatea mărfurilor obținute, precum și descrierea tarifară a acestora. 4. Persoana interesată trebuie să permită autorităților vamale urmărirea mărfurilor în locul sau locurile din întreprindere în care se desfășoară procesul tehnic de prelucrare, pe întreaga durată a acestuia”.
De asemenea, art.292 din Regulamentul CEE nr.2454/93 prevede ca „1. Autoritățile vamale pot limita perioada de valabilitate a autorizației menționate la articolul 291. 2. În cazul revocării autorizației, titularul plătește imediat suma drepturilor de import stabilită în conformitate cu dispozițiile articolului 208 din cod, pentru acele mărfuri a căror destinație finală nu a fost precizată”, iar art.294 al.1 din Regulamentul CEE nr.2454/93 menționează ca „Tuturor mărfurilor li se dă destinația finală precizată în termen de un an de la data acceptării declarației de punere în liberă circulatie de către autoritățile vamale”.
Având în vedere ca reclamanta a efectuat formalitățile necesare importului de mărfuri care în cazul punerii în liberă circulatie beneficiază de un tratament tarifar favorabil datorită destinației lor finale și ca acestea se supun condițiilor privind utilizarea finala, făcând obiectul supravegherii vamale pe motivul destinației finale, aceasta avea obligația de a obține autorizația de utilizare a unui regim vamal cu destinație finala.
Astfel cum a susținut și în cererea de chemare în judecata, reclamanta a inițiat procedurile de autorizare pentru mărfurile ce fac obiectul celor doua declarații vamale, depunând cererile de autorizare înregistrate sub nr._/12.04.2013, nr._/12.04.2013 și nr._/12.04.2013 (filele 15-16), dar nu a obținut autorizațiile prevăzute de Regulamentul CEE nr.2454/93.
De altfel, la termenul din 06.06.2013 aparitorul reclamantei a confirmat faptul ca nici în prezent societatea nu se afla în posesia autorizațiilor pentru utilizarea unui regim vamal cu impact economic/destinație finala, astfel ca nu se poate retine îndeplinirea obligației regulamentare imperative.
În consecința, în mod corect paratul a întocmit deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.279/18.04.2013 și nr.280/18.04.2013.
Așadar, susținerile reclamantei nu sunt de natura a crea o îndoiala serioasa în privința legalității actelor contestate, iar din înscrisurile depuse la dosar, analizate în mod aparent întrucât analiza îndeplinirii condiției „cazului bine justificat” presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, fara a fi prejudecat fondul litigiului, instanța retine ca nu exista o situație care sa poată fi calificata drept „caz bine justificat” pentru a se dispune anularea actului administrativ.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției ,,prevenirii unei pagube iminente”, instanța are în vedere dispozițiile art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004, conform cărora reprezintă ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autoritatea publice sau a unui serviciu public”. Tribunalul apreciază ca reclamanta nu a probat care este situația sa financiara actuala pentru a se putea evalua impactul pe care l-ar avea punerea în executare a deciziilor contestate, în condițiile în care paratul a emis instiintarile de plata nr._/18.04.2012 și nr._/18.04.2012 (filele 35 și 118) și somația nr._/15.05.2013 (fila 70).
Tribunalul retine ca ar 14 din Legea nr.554/2004 prevede îndeplinirea cumulativa a condițiilor cazului bine justificat și pagubei iminente. În cauză insa nu este îndeplinita nici una dintre aceste condiții pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, care reprezintă o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
RECURSUL
Reclamanta a introdus recurs împotriva sentinței civile de mai sus și a solicitat casarea acesteia ca netemeinică și nelegală, pentru urmatoarele motive:
Recurenta a afirmat că motivele de casare sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8. "când hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material."
Recurenta a afirmat ca a solicitat suspendarea executării Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal cu nr. 279 și 280 din 18.04.2013 emise de B. V. Otopeni Călători, motivat de faptul că produsele în cauză, pentru care s-au perceput taxe vamale, sunt: VEHICUL BLINDAT 6X6 MRAP COUGAR CAT II A2 și Piese de schimb, scule și echipamente testare specifice pentru vehicule blindate 6x6 tip MRAP Cougar, destinate Ministerului Apărării Naționale prin UM_ București, primite ca donație din partea SUA, pentru care noi nu am făcut decât demersurile de import și care (conform reglementărilor Comunității Europene) sunt suspendate de la plata taxelor vamale.
Recurenta a aratat ca a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat anularea acestor decizii și, urmare a faptului că nu a primit nici un răspuns în termenul legal de 30 de zile s-a adresat instanței de judecată fiind înregistrat pe rolul Secției de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului București Dosarul cu nr._/3/2013 având ca obiect contestație împotriva Deciziilor nr. 279 și 280/18.04.2013 emise de B. V. Otopeni Călători.
A cerut instanței de fond introducerea în cauză a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București care prin organele sale proprii de executare a comunicat somația nr._ din 15.05.2013.
Instanța de fond a respins această cerere, dar, în timpul ședinței de judecată un reprezentant al Serviciului Arhivă al Secției de C. Administrativ și Fiscal a înmânat Tribunalului NOTE SCRISE depuse chiar de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București.
Precizeaza faptul că la acea dată era în negocieri cu reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București pentru emiterea unei scrisori de garanție bancară la nivelul sumei pretinse, în vederea deblocării activităților vamale și a suspendării executării silite în baza dispozițiilor art. 148 ind.1 alin. (1) din Codul de procedură fiscală 2013.
Recurenta a a afirmat ca in aceste condiții, instanța de fond a analizat cauza numai sub aspectul prevederilor art. 10 alin. (1) și 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, fără a putea beneficia de dispozițiile art. 148 ind.1 alin. (1) din Codul de procedură fiscală 2013.
La data de 04.07.2013 a comunicat Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București Scrisoarea de garanție bancară, dar, cu toate acestea, în ziua de 09.07.2013 s-a înființat poprire asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare ale recurentei deschise la BCR - SUCURSALA SECTOR 2.
Având în vedere cele arătate mai sus, solicităm instanței de recurs admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 3258 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL la data de 06.06.2013 în Dosarul nr._, cu reținerea cauzei spre rejudecare.
In dovedirea recursului, recurenta a adepus la dosar, in copie xerox, scrisoarea de garanție bancară nr. 4 din 04.07.2013 și adresa de comunicare a acesteia înregistrată sub nr._/04.07.2013.
Intimata-parata nu a depus intampinare.
CURTEA
Recurenta a criticat solutia primei instante pentru neanalizarea cererii sale de suspendare din perspectiva art.148 ind.1 C.pr.fiscala, fara a critica dezlegarea data criticilor intemeiate pe art.14 din Lega nr.554/2004.
In ceea ce priveste art.148 ind.1 C.pr.fiscala, instanta retine ca potrivit alineatului 1 al acestui articol, „in cazul contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creante fiscale, executarea silita se suspenda sau nu incepe pentru obligatiile fiscale contestate daca contribuabilul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garantie bancara la nivelul obligatiilor fiscale contestate”.
Se observa insa ca acest motiv de suspendare si, implicit, acest text legal, nu au fost invocate in fata instantei de fond, nici in cererea de chemare in judecata, nici pe parcursul judecatii, prima instanta nefiind practic investita cu analizarea cererii de suspendare din perspectiva art.148 ind.1 C.pr.fiscala, acest motiv fiind unul nou invocat direct in recurs.
Or, motivul de recurs prevazut de art.488, alin.8 C.pr.civila, presupune ca hotararea atacata sa fi fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Nefiind investita cu analizarea unei norme de drept material, prima instanta nu o putea incalca sau aplica gresit.
Ca atare, sentinta atacata nu contine nicio greseala de aplicare sau intepretare a vreunei norme legale, motiv pentru care va fi mentinuta, cu consecinta respingerii recursului ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă . cu sediul în sector 2, București, . împotriva sentinței civile nr.3258/06.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât B. V. OTOPENI CĂLĂTORI, cu sediul în Otopeni, Calea Bucureștilor, nr. 224E, județ Ilfov, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.08.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V.P. A.J. A.
GREFIER
S. E.
Red. jud. J.A.
Tehnored. S.E./4ex.
Jud. fond I. S., TB – Secția a IX-a
.>
| ← Pretentii. Decizia nr. 4838/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2575/2013. Curtea de... → |
|---|
