Anulare act administrativ. Decizia nr. 3009/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3009/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 4105/87/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 3009
Ședința publică din 27.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței nr.923/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata-chemată în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ - rejudecare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat T. C. R., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatei-reclamante depune la dosar înscrisuri, în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond cu obligarea recurentelor la restituirea taxei de poluare. Depune concluzii scrise.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr. 4105/87 din 30.08.2011 pe rolul Tribunalului Teleorman - SCMASCAF, reclamanta . A. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., Direcția G. a Finanțelor Publice A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei nr. 142 din 10.06.2011 ca nelegală și netemeinică ; restituirea sumei de 12.791 lei și plata dobânzii legale de la data achitării taxei și până la data plății efective .
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat înmatricularea unui autoturism marca BMW tip X5, categoria – auto M1, norma de poluare E3, . wbafb 710201x_, număr de omologare acbm 151 m 11c781, an fabricație 2004, data primei înmatriculări -14 decembrie 2004, dar nu i-a fost admisă cererea de înmatriculare cu motivația că nu a plătit taxa de poluare, pe care ulterior a achitat-o.
Prevederile legii privind taxa de poluare nu sunt în temeiul dreptului european și a tratatelor la care România a aderat .
Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare ( alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Taxa de poluare achitată pentru reînmatricularea autovehiculului în cuantum de 12.791 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 par. 1 al Tratatului CE .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 și urm. Cod procedură civilă, Tratatul CE (art. 90), Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, legea de ratificare a acestui tratat – Legea nr. 157/2005 - art. 1084 cod civil rap. la art. 1082 cod civil, Constituția României .
Prin întâmpinarea formulată la data de_ ,pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a solicitat respingerea acțiunii invocând ,pe cale de excepție, tardivitatea pe considerentul că de la momentul emiterii decizie de calcul a taxei de poluare și până la momentul contestării acesteia au trecut mai mult de 30 zile iar în condițiile în care acest termen este expres prevăzut de lege ca termen de decădere din dreptul contribuabilului de formula orice fel de cerere împotriva acestuia, cererea se impune a fi respinsă ca fiind tardivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că reclamantul nu se află în vreun caz expres prevăzut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto astfel cu prevăd dispoz. art. 3 din OUG nr. 50/2008.
Și pârâta – DGFP Teleorman a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în termenul legal de 30 zile de zile.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, învederând că:
Restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe plătite, în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, conform capitolului VI din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului numărul 50/2008, acțiunea reclamantului neîncadrându-se în niciuna din situațiile legale.
Față de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului numărul 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se poate observa că taxa de poluare, nu reprezintă un impozit suplimentar, perceput de statul român, ca urmare a primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României, ci a fost instituită în vederea constituirii și colectării de fonduri pentru protejarea mediului și a aerului, împotriva poluării acestuia.
Prin instituirea taxei de poluare, prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 50/2008, nu sunt încălcate prevederile din Tratatul Comunităților Europene (modificat și numerotat cu articolul 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), întrucât aceasta nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece taxe de poluare este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene, rezultă că Tratatul Uniunii Europene nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa de poluare intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Cererea de plată a dobânzii se apreciază ca fiind nelegală de către pârâtă, deoarece aceasta nu poate fi considerată obligație neexecutată a DGFP Teleorman către reclamant, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod civil .
A solicitat, totodată, introducerea în cauză în calitate de chemat în garanție a Ministerului M. și Pădurilor – Administrația Fondului de Mediu pentru ca, în situația admiterii cererii reclamantul să fie obligat alături de DGFP Teleorman la executarea hotărârii, invocând prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008.
Prin sentința nr. 887 din 14.10.2011 Tribunalul Teleorman a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 1706 din 26.04.2012 Curtea de Apel București a admis recursul declarat, casând sentința cu trimitere spre rejudecare pentru analizare fondului cauzei .
Astfel, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Cu ocazia rejudecării cauzei, prin încheierea din 07.09.212 s-a dispus conceptarea și citarea în cauză a Ministerului M. și Pădurilor Administrația Fondului de Mediu în calitate de chemat în garanție .
Prin sentința nr. 923/17.10.2012, Tribunalul Teleorman – SCMASCAF a Iuat act că reclamanta renunță la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 142 din 10.06.2011 emisă de D.G.F.P. Teleorman, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 12.791 lei reprezentând taxă poluare cu dobânda fiscală de la data achitării taxei și până la data plății efective, a respins cererea de chemare în garanție și a obligat pârâtele la plata sumei de 1793,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta . achiziționat autoturismul marca BMW TipX5 ce a fost înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru UE, la data de 14 decembrie 2004.
În vederea efectuării primei înmatriculări în România, i s-a calculat o taxă de poluare în sumă de 12.791 lei, conform deciziei de calcul al taxei pe poluare numărul_ din data de 04.11.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice A., achitată conform ordinului de plată nr. 56 din data de 17.11.2008.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepea, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru UE, dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România, fiind exceptate autoturismele, care au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 paragraful 1 din TCE (art. 110 TFUE) „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, în scopul de a se asigura libera circulație a mărfurilor”.
În jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene (cauza T., cauza N.) a statuat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
A stabilit CJUE că o taxă precum cea de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 constituie un impozit intern ce intră sub incidența art. 110 TFUE, astfel că argumentul în sensul că taxa în discuție, fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului, nu poate fi asimilată impozitelor interne, este lipsit de orice fundament și nu poate fi primit.
CJUE a reamintit scopul art. 110 TFUE, acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, garantând astfel neutralitatea deplină a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Se reține astfel că, reglementarea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 avea caracter indirect discriminatoriu, favorizând piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul celor importate, și încălca din acest motiv art. 110 TFUE.
Având în vedere principiul preeminenței și supremației dreptului comunitar se va admite acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să restituie reclamantei suma de 12.791 lei reprezentând taxă poluare cu dobânda fiscală de la data achitării taxei și până la data plății efective potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, numai în acest mod realizându-se acoperirea efectivă și integrală a prejudiciului cauzat reclamantei. .
Cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu urmează a fi respinsă ca nefondată în bază art. 60 Cod procedură civilă, întrucât temeiul unei astfel de cereri îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului, condiție care nu se regăsește în cauza de față .
Fiind dovedită culpa procesuală a pârâtei, în baza articolului 274 din Codul de Procedură Civilă, va fi obligată să-i plătească reclamantei suma de 1793, 30 lei cheltuieli de judecată.
În baza art. 246 Cod procedură civilă se va lua act că, reclamanta renunță la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 142 din 10.06.2011 emisă de DGFP Teleorman.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AFP A., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„1 .Sentința criticata este pronunțata după data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte pe Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Consideram ca din acest motiv instanța pe fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a dispus restituirea taxei fără a tine cont ca reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei si restituirea diferenței de bani.
2. Atât acțiunea formulata ce reclamant, cat si sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a)Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a JOS. sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata In temeiul O.U.G. nr. o0/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, institutul Național ai Magistraturii s-ar fi pronunțat farm in aplicarea corecta a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc ia București, în data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2006, soluția pronunțată „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul „art.110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C- 402/09,T.) centru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția „daca",ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
3. Practica instanței de fond este aproape unitara si in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului. Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 beneficiază de recalcularea taxei si restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totala de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătorească să aibă efecte peste prevederile legale in materie.
In loc sa lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor ce calcul al taxei pe poluare, desi din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat si nu aplicat in sensul admiterii acțiunilor, in special in aceasta speța in care reclamantul nu a respectat legea noua in materie solicitând restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 9/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2CC5:,,Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga stai membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând in același timp autorităților naționale competente în ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeana, prin jurisprudența sa, a statuat in mod constant ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual s; starea generala standard reprezentând reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
În drept, art. 304 pct.9 Cod procedura civila.”
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâta DGFP Teleorman, solicitând, de asemenea, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac s-au arătat următoarele:
„I. în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 110 din Tratatul Comunității Europene instanța a anulat Decizia emisa de AFP A., având în vedere, pe de o parte, motivarea organului de soluționare a contestației, iar pe de altă parte, reglementările în vigoare în materie.
Taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (menționăm că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului."
În mod greșit instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de intimatul reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și faptul că, începând cu data de 01.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, apreciind acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
În conformitate cu art. I- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Arătăm în continuare că, potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene „Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, învederăm instanței de recurs că taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: „Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
Solicităm instanței de recurs să observe că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 deoarece aceasta este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
De asemenea, solicităm să aveți în vedere și următoarele aspecte:
La apărarea pe fond am solicitat instanței sa introducă in calitate de chemat in garantie Administrația Fondului de Mediu din cadrul Ministerului M. si Pădurilor, cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr.294, Corp A, Sect.6 intrucat taxa de poluare, nu este venit la Bugetul General Consolidat al Statului ci este o taxa ce este încasata si administrata de Administrația Fondului de Mediu.
DGFP Teleorman nu face decât oficiul de încasare a sumelor, deoarece Administrația Fondului de Mediu nu are o structura in acest sens.Sumele urmează a se restitui din contul Administrației Fondului de Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul DGFP Teleorman.
Acest aspect este intarit de dispozițiile prevăzute de Hot.686/2008, Secțiunea a 3-a.
Prin urmare, Administrația Fondului de Mediu trebuie, conform legii, sa stea in instanța in calitate de chemat in garanție.
- O.U.G. 50/2008 stabilește, așa cum am mai arătat că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest fond este gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu;
- Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România.
Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare, și anume: „Atunci cand un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2)".
Este adevărat că aceasta taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu."
Întrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește" și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația Fondului de Mediu.
In drept, prevederile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.”
Recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește considerentele acesteia.
Curtea reține că, așa cum a constatat și instanța de fond, art. 110 (fost art. 90) TFUE se opune instituirii unei taxe de poluare precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, opinie ce a fost confirmată de jurisprudența CJUE, prin hotărârile pronunțate în cauzele T. (hotărârea din 07.04.2011 în cauza C-402/09) și N. (hotărârea din 07.07.2011 în cauza C-263/10). Prin urmare, conform unei jurisprudențe constante a CJUE, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului comunitar și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. În raport de această împrejurare, sunt vădit neîntemeiate susținerile recurentelor referitoare la concordanța legislației naționale cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Nu sunt întemeiate motivele de recurs susținute de pârâta AFP A., în condițiile în care, în mod evident, jurisprudența CJUE are caracter general obligatoriu (și nu numai la speță, așa cum susține recurenta), dat fiind că aceasta face parte integrantă din dreptul comunitar a cărui respectare este obligatorie potrivit prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituție.
Curtea apreciază drept nerelevante aserțiunile recurentei AFP A. cu privire la lipsa unei pronunțări ferme a INM cu privire la aplicarea corectă a legii – această instituție nu are atribuții în domeniul interpretării și aplicării legii, iar dezbaterile organizate sub egida sa nu constituie în nici un caz izvor de drept.
De asemenea, este neîntemeiat și motivul de recurs prin care se susține omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr. 9/2012, având în vedere că reclamanta nu a învestit instanța de fond cu o cerere de restituire întemeiată pe dispozițiile acestei din urmă legi, ci acesta a invocat în mod direct prevederile dreptului comunitar.
În privința respingerii cererii de chemare în garanție, Curtea constată că recurenta DGFP Teleorman își exprimă în cuprinsul cererii de recurs nemulțumirea față de această soluție, fără a aduce însă critici concrete argumentelor ce au întemeiat-o.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurentele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței nr.923/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata-chemată în garanție M. M. ȘI PĂDURILOR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. VDC/Tehnored. CE/2 ex
Tribunalul Teleorman, SCMASCAF
Jud. fond, V. V.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 908/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
