Pretentii. Decizia nr. 3426/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3426/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 21465/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3426
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2064/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. M., intimatul-pârât Administrația F. pentru Mediu și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant E. M. prin avocat E. M. - G. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013, Curtea constată că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București s-a subrogat în drepturile și obligațiile legale ale Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București și, în consecință, dispune rectificarea, inclusiv în sistem Ecris, cu privire la denumirea corectă a acestei instituții. De asemenea, dispune rectificarea în sistem Ecris a denumirii corecte și în ceea ce privește Administrația Finanțelor Publice Sector 1 în Administrația S. 1 a Finanțelor Publice.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat în faza recursului, Curtea acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică. Precizează că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, motivat de faptul că raportul juridic s-a născut între recurentă și intimat, iar recurenta este cea care a stabilit și încasat taxa de poluare. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2064/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 1, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul E. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 4084 lei, reprezentând taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală de la 10.03.2010 la data restituirii efective, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu, iar cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 1, că aceasta este autoritatea care a stabilit suma de bani plătită de reclamant, este parte a raportului juridic fiscal, deci are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand din Uniunea Europeană, iar în România a plătit o taxă pe poluare în cuantum de 4.084 lei. De asemenea, a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior în Uniunea Europeană contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei AFM întrucât această autoritate nu este parte a raportului de drept fiscal, nu a prejudiciat reclamantul, neîncasând suma de bani plătită. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generează o obligație de garanție a AFM.
De asemenea, Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu întrucât singura autoritate care a prejudiciat reclamantul este AFP Sector 1, independent de faptul că suma încasată de aceasta are ca destinație fondul de mediu. Prejudiciul a fost cauzat la data încasării necuvenite a sumei și nu ulterior prin virarea acesteia către Fondul pentru Mediu. De altfel, în contenciosul administrativ, instanța verifică prejudiciul creat de autoritatea aflată în raport direct cu persoana prejudiciată, neavând relevanță în acest caz destinația dată ulterior sumei încasate. Faptul că taxa încasată are ca destinație fondul de mediu nu generează o obligație de garanție a AFM, raporturile între autorități urmând a fi reglate prin mecanisme bugetare, iar nu prin acțiuni în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București prin DGFPMB, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1 și a cererii de chemare în garanție, cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la plata sumei de 4.084 lei către reclamantul E. M., reprezentând taxă pe poluare.
În motivare, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 2 în condițiile în care obligația administrării și gestionării bugetului constituit din colectarea taxelor pe poluare revine Administrației F. pentru Mediu. În acest sens, s-a mai arătat că din interpretarea art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 rezultă fără dubiu că, prin plata taxei pe poluare, se naște un raport juridic direct între plătitorul taxei și Administrația F. pentru Mediu, și nu între acesta și AFP Sector 1, nici această instituție și nici bugetul general consolidat al statului nefiind titular al contului deschis la Trezoreria Statului.
De asemenea, recurenta a critica soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat în esență că textele legale care reglementează taxa pe poluare nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar argumentele prezentate în susținerea caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România. S-a menționat că în cazul acelorași specificații tehnice taxa de înmatriculare în România are același cuantum, indiferent dacă este vorba despre autovehicule din producția internă sau cele produse în spațiul comunitar.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii conform art. 124 din OG nr. 92/2003, recurenta a arătat că această cerere ar fi trebuit respinsa ca neîntemeiata întrucât, prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a solicitat dobânda legala, ce se aplica în raporturile civile, nu dobânda fiscala în temeiul art. 124 din OG nr. 92/2003. Mai mult, calculul privind acordarea acestei dobânzi este eronat, instanța de fond trebuia sa circumstanțieze corect data de la care se impune restituirea, respectiv data de la care petentul a primit un răspuns nefavorabil cererii sale de restituire - 28.02.2011, pentru ca numai în aceasta condiției se poate spune ca este vorba de un refuz nejustificat.
În plus, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală întrucât calculul dobânzii putea începe după expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire a taxei, conform 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 C.pr.civ., OUG nr. 50/2008, HG nr. 686/2008, Legii nr. 554/2004, OMFP nr. 1899/2004, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Intimatul-reclamant și intimata-chemată în garanție, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica formulată de recurentă referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, Curtea constată că este neîntemeiată în condițiile în care raporturile administrativ-fiscale s-au stabilit între intimatul-reclamant și recurenta-pârâtă, aceasta fiind autoritatea care a emis decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. De asemenea, Curtea reține că nu prezintă relevanță sub acest aspect destinatarul final al sumelor colectate cu titlu de taxă pe poluare, ci autoritatea publică care a perceput taxa, în cauza de față Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București.
Analizând motivele invocate pe fondul cauzei, reținând în esență problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul OUG nr. 218/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională, precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
Este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr. 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial „asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale”.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG nr. 50/2008 s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a OUG nr. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nicio modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa pe poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG 0 46>OOOOOOOOOOOOOOOOOO nr. 50/2008”. . întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încălcă prev. art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Dar, în raport de susținerile părților, Curtea mai are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. Finanțelor și Economiei, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și M. M..
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa pe poluare a fost percepută reclamantei, iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr ‑ o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei pe poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că recursul este fondat sub aspectul capătului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și ce privind cererea de chemare în garanție a Administrație F. pentru Mediu formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București .
Astfel, instanța observă că reclamantul, partea care stabilește limitele investirii instanței sub aspectul obiectului conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, nu a investit instanța de judecată și cu un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Prin urmare, având în vedere obligația stabilită de art. 129 alin. 6 C .pr.civ., text potrivit căruia „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.”, precum și limitele investirii instanței de fond, ce a fost sesizată doar cu cererea de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 4.084 lei, reprezentând taxa pe poluare, Curtea observă că instanța de fond a acordat mai mult decât sa cerut, fiind așadar incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C .pr.civ.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 „ Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. ”, iar art. 5 alin. 1 din același act normativ prevede că „ (1) Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.”, alin. 4 stabilind că „Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu. ”
De asemenea, art. 3 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 „(1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă: a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe; b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal. (5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Prin urmare, Curtea observă că destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare este bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București având doar competența de a calcula cuantumul taxei, plata fiind efectuată la unitățile Trezoreriei Statului direct pe numele Administrației F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, iar Administrația F. pentru Mediu obligată la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a sumei de 4 . 084 lei reprezentând taxa p e poluare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C .pr.civ. Curtea va admite recursul recurentei-pârâte Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, va modifica în parte sentința recurată în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina recurentei-pârâte de a plăti dobânda legală, va admite cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București și va obliga Administrația F. pentru Mediu la plata către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a sumei de 4 . 084 lei reprezentând taxa p e poluare și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE prin reprezentant Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, .. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2064/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a - C. a dministrativ și f iscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant E. M., cu domiciliul în București, .. 327, ., ., intimatul-pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Modifică în parte sentința recurată în sensul înlăturării obligației stabilită în sarcina recurentei pârâte de a plăti dobânda legală.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrația F. p entru Mediu formulată de pârâta Administrația S. 1 a Finanțelor Publice .
Obligă chemata în garanție a Administrația F. p entru Mediu la plata către pârâtă a taxei pe poluare în cuantum de 4.084 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțat ă în ședință publică azi, 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTO R JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red./thred. MD – 2 ex. /27 .0 9 .2013
Jud. fond Trib București – R. E. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1888/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
