Excepţie nelegalitate act administrativ. Hotărâre din 18-04-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 2617/98/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1744
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.04.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 3477/F din data de 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă S.C. A&S I. 2000 S.R.L., în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. L., intimata – pârâtă Agenția D. Statului și intimatele – interveniente C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Stelnica și C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Reviga.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 15.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, a amânat pronunțarea la data de 18.04.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3477 din 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a art. 1 din Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița nr. 222 din 05.07.2006 și a pct. III din Anexa la aceeași hotărâre, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la preluarea terenurilor agricole de stat de pe raza localității Strehaia, județul Ialomița, excepție invocată de reclamanta . 2000 SRL în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. L., intimata – pârâtă Agenția D. Statului și intimatele – interveniente C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Stelnica și C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Reviga.
În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității invocată de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.
Tribunalul constată că hotărârea nr. 222 din 05.07.2006 a fost adoptată de comisia județeană având la bază prevederile legilor fondului funciar și ale H.G. nr. 890/2005, cu modificările ulterioare, în materie de fond funciar fiind prevăzută o altă procedură judiciară, cu caracter special, derogatorie de la normele procedurii civile și de contencios administrativ.
De asemenea, tribunalul observă că art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, - prin care se prevede modalitatea de soluționare a plângerilor și contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-jurisdicționale - cât și art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, reglementează această procedură specială, hotărârea comisiei județene nefiind un administrativ în sensul celor prevăzute de art. 2 alin (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În această situație, tribunalul conchide că nu se poate invoca nelegalitatea Hotărârii nr. 222 din 05.07.2006 pe calea exceptiei de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004, cata vreme exista o procedura speciala de verificare a legalitatii acesteia, procedura ce se aplica cu prioritate.
Pentru aceste considerente Tribunalul a respins excepția de nelegalitate a art. 1 din Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița nr. 222 din 5.07.2006 și a pct. III din Anexa de la aceeași hotărâre, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la preluarea terenurilor agricole de la stat de pe raza localității Stelnica, județul Ialomița.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . 2000 SRL solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea soluționării fondului excepției de nelegalitate, iar, în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii excepției de nelegalitate.
În cuprinsul recursului, reclamanta arată că soluția instanței de fond este greșită, întrucât Hotărârea Comisiei Județene Ialomița nr. 222/2006 este un act administrativ în sensul celor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 și, deși vizează aspecte de drept funciar, este emis de o autoritate publică în vederea organizării în concret a legii, stabilind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe raza comunei Strelnica.
De asemenea, arată că atât contestația cât și plângerea, reglementate de art. 53-54 din Legea 18/1991 vizează strict aspecte ce țin de constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate și, nicidecum aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, ce sunt analizate pe calea excepției de nelegalitate. Cu alte cuvinte, sunt avute în vedere chestiuni ce vizează fondul dreptului de proprietate – dacă sunt întrunite condițiile privind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate - și nu alte elemente.
Recurenta-reclamantă invocă și faptul că art. 53-54 din Legea 18/1991 prevăd desființarea/anularea actului administrativ, în timp ce în urma admiterii excepției de nelegalitate, actul nu este anulat, ci doar nu va mai fi luat în considerare în litigiul de fond, precum și că anularea/desființarea conform Legii 18/1991 se face conform regulilor de drept comun, pe când excepția de nelegalitate se soluționează conform procedurii de urgență reglementată de art. 4 alin. 2 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinările depuse de intimatele C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Reviga, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița și R. L. s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Prin notele de ședință depuse de intimata Agenția D. Statului s-a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă . 2000 SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 ale Legii 554/2004 „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Din norma legală de mai sus rezultă că pentru ca un act administrativ să fie exceptat contenciosului administrativ, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție, este necesară existența unei dispoziții speciale dintr-o lege organică, care să prevadă o altă procedură judiciară pentru modificarea sau desființarea actului.
Instanța de fond reține că o astfel de procedură judiciară este prevăzută de art. 53 și 54 din legea 18/1991 și de art. III din Legea 167/1997.
Dispozițiile de mai sus au următorul conținut:
Art. 53 din Legea 18/1991:
„1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Art. 54 din legea 18/1991:
„1) Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.
2) Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.
ART. III din Legea 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;
d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;
f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;
g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
(1^1) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
(2^1) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată și în litigiile în curs.
(2^2) Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la . prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.
(2^3) Foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunță în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.
(2^4) În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
(3) În situația în care, pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat construcții de orice fel, sunt aplicabile dispozițiile art. 494 din Codul civil”.
Curtea apreciază că în niciunul dintre cazurile enumerate de dispozițiile legale de mai sus nu se încadrează și hotărârea nr. 222/05.07.2006 emisă de C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, hotărâre contestată prin intermediul excepției de nelegalitate invocate de reclamanta S.C. A&S I. 2000 S.R.L.
Astfel, obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă art. 1 din hotărârea 222/2006 și art. III din anexa hotărârii, prin care s-a dispus arondarea comisiilor locale ale mai multor localități care nu au teren agricol disponibil pentru punerea în posesie a foștilor proprietari, pentru preluarea terenurilor agricole de la stat de pe raza localității Stelnica.
Această hotărâre nu este dată asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 53 din Legea 18/1991, și nici nu reprezintă un act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 54 din Legea 18/1991.
De asemenea, hotărârea cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate nu poate fi încadrată nici în vreuna din categoriile de acte enumerate art. III din legea 169/1997.
În aceste condiții, Curtea reține că instanța de fond a reținut în mod greșit că exista o altă procedură judiciară pentru contestarea Hotărârii nr. 222/05.07.2006 emisă de C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, motiv pentru care soluția privind admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate, este dată cu aplicarea greșită a legii.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. 1-3 și 5 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurenta – reclamantă S.C. A&S I. 2000 S.R.L., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite declarat împotriva Sentinței civile nr. 3477/F din data de 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă S.C. A&S I. 2000 S.R.L., în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. L., intimata – pârâtă Agenția D. Statului și intimatele – interveniente C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ialomița, C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Stelnica și C. Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Reviga.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. C.I.G./2 ex./
Tribunalul Ialomița – jud. fond I. T.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 246/2013. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 3961/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
