Pretentii. Decizia nr. 908/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 43094/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 908/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recursul formulat de recurenta-pârâtă D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr. 2718/14.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă a solicitat cauzei în lipsă.
Reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.05.2011 pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamanta . cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 a solicitat obligarea acesteia să-i restituie suma de 2282 lei, achitată cu titlu de taxă specială, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2718/14.06.2012, Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta AFP Sector 2, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta AFP Sector 2 la restituirea către reclamant a sumei de 2282 lei achitată cu chitanța . nr._/10.12.2010 și a dobânzii calculată de la data formulării cererii de restituire și până la data restituirii efective, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat-o pe chemata în garanție la plata către pârâta AFP Sector 2 a sumei de 2310 lei achitată cu chitanța . nr._/25.11.2008, a dobânzii calculată de la data formulării cererii de restituire și până la data restituirii efective și a sumei de 39,3 lei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Sector 2, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, reținând că între pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și reclamant există raporturi juridice fiscale urmare a încasării de către pârâtă a taxei pe poluare, în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 50/2008.
Cu privire la excepția inadmisibilității, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată deoarece reclamantul nu a solicitat instanței anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, situație în care era necesară parcurgerea procedurii prevăzută de art. 205 și urm. C.pr.fiscală ci a solicitat restituirea de către organul fiscal a unei sume în temeiul art. 117 C.pr.fiscală.
Pentru a hotărî astfel, pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
Reclamanta a achiziționat în anul 2008 un autoturism second hand marca Mercedes Benz an de fabricație 2005, ce fusese înmatriculat prima dată în Germania în data de 06.04.2005, astfel cum rezultă din decizia de calcul al taxei, fila 9 și din factura de la fila 16, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit la Administrația Finanțelor Publice Sector 2, taxa pe poluare în cuantum de 2282 lei conform chitanței . nr._/26.11.2008, fila 8.
Ulterior, reclamanta s-a adresat pârâtei AFP Sector 2 cu cerere de restituire a taxei, însă aceasta i-a comunicat că taxa a fost legal achitată, fapt pe care îl consideră ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale conform art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004.
Având în vedere situația de fapt reținută, prima instanță a reținut atitudinea pârâtei AFP Sector 2 ca fiind un refuz nejustificat de a restitui taxa.
Tribunalul a constatat că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozițiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
În reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare și din analiza acestor dispoziții a rezultat că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să reducă introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind astfel orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule deja înmatriculate în România, iar aceasta tendință este cu atât mai evidentă cu cât, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa pe poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm3, fiind cunoscut faptul că în România se fabrică autoturisme cu aceste caracteristici, dacă acestea se înmatriculează aici pentru prima dată în perioada 15.12._09, protejându-se astfel producția internă de automobile.
Totodată, tribunalul a constatat că în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare” și că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect care rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Din prevederile constituționale (art. 11 alin.1, 2 și art.148 alin.2,4) și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, s-a constatat că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice.
S-a menționat și că asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament între produsele interne și cele importate din alte state ale UE, s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995 cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a, c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen( discriminarea între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotărârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta-pârâtă arată că hotărârea este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuală pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 2, arată că instanța de fond a respins-o în mod nelegal având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare și H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului. Articolul 1 din acest text de lege arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasată, instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular, fiind Administrația F. pentru Mediu.
Totodată, art.3 alin.5-8 din HG nr.668/2008 prevede modalitatea în care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu.
Prin urmare, între instituția recurentă și intimata-reclamantă, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicită admiterea acestui motiv de recurs și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
2.În ceea ce privește fondul cauzei, arată că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea.
Învederează astfel că art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar art. 4 prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Motivarea instanței de fond în sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o încălcare a Tratatului de aderare a României este nefondată întrucât analizându-se compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, în opinia sa, în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogându-se art.21411- 21413 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor în locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale invocate de instanța de fond precizează că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, însa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene reținute de instanța de fond, apreciază ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare urmează a fi plătita, conform art. 4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodată, intimatul-reclamant nu se încadrează nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, și ca atare, obligația de plata a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorată.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 după consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
De asemenea, principiul" poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
În ceea ce privește susținerea instanței de fond că taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, învederează din interpretarea Curții, că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamant. Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in România, fie romanești, fie străine.
3.În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, reiterează că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 Iit. a) - h) din actul normativ menționat.
4.În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, arată că potrivit O.G. nr.13/2011, ordonanța ce a abrogat O.G. nr.9/2000, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
5. Referitor la obligarea instituției sale la plata cheltuielilor de judecata, se arată că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 C.proc.civ.
În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Intimata-reclamantă . și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinări în cauză.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei de poluare și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Cât privește cheltuielile de judecată Curtea constată că recurenta este emitenta actului vătămător astfel încât culpa pentru declanșarea prezentului litigiu aparține acesteia. În aceste condiții, soluția de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este în deplin acord cu dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă D. G. A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr. 2718/14.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 Februarie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. /Jud. D.S.
Tehnored. D.S. / ………
2 ex. /
…………………………………..
Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător: D. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3009/2013. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 246/2013. Curtea... → |
|---|
