Pretenţii. Sentința nr. 3402/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3402/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 9909/299/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3402
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ formulată de reclamanta H. C. L., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „ acțiune în constatare refuz legea 554/2004”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată după declinarea competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sectorului 1 București iar procedura de citare este legal îndeplinită.
De asemenea învederează că reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
În verificarea competenței de soluționare a cauzei conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea pune în discuție excepția de necompetență materială și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19.02.2013 sub nr._, reclamanta H. C. L. a chemat în judecată pe pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a efectua plata sumei de 343.818,87 lei ce i-a fost acordată cu titlu de despăgubiri, să fie obligată pârâta la plata dobânzii medii bancare aferentă sumei totale datorate și neachitate conform art.24 alin.2 teza ultimă din Legea nr.554/2004, pentru daunele provocate de neexecutarea la timp a titlului executoriu, să se dispună învestirea cu formulă executorie a hotărârii nr.690/22.10.2009 emisă de Comisia Mun. București pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Prefecturii Mun. București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr. 690/22.10.2009 emisă de Comisia Mun. București pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Prefecturii Mun. București, i-a fost aprobată cererea pentru acordarea de despăgubiri în cuantum de 343.818,87 lei, pentru bunurile de care au fost deposedați autorii săi C. C. și V. ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la data de 10.02.1947.
A susținut reclamanta că s-a conformat celor solicitate prin comunicarea nr.MC/3040/6214/31.01.2007/P/28.10.2009, depunând actele solicitate la ANRP cu dosarul de înregistrare_/02.12.2009, însă nu i s-a plătit suma datorată până în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1073-1075 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul de judecată din 05.09.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, și analizând cu prioritate această excepție, potrivit art.137 C.proc.civ, a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.690/22.10.2009 emisă de Comisia Mun. București pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Prefecturii Mun. București, i-a fost aprobată cererea pentru acordarea de despăgubiri în cuantum de 343.818,87 lei, pentru bunurile de care au fost deposedați autorii săi C. C. și V. ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la data de 10.02.1947.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a efectua plata sumei de 343.818,87 lei, acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri prin hotărârea menționată și obligarea pârâtei la plata dobânzii medii bancare aferentă sumei totale datorate și neachitate, conform art.24 alin.2 teza ultimă din Legea nr.554/2004, pentru daunele provocate de neexecutarea la timp a titlului executoriu.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. De asemenea, art.2 alin.2 din același act normativ prevede că „se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
În același sens, instanța a reținut și prevederile art.8 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.(1) lit.h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Prin urmare, legea specială stabilește o normă de competență materială pentru cererile prin care se solicită sancționarea atitudinii pasive a unei autorități publice, competență care, potrivit art.159 pct.2 C.proc.civ. este de ordine publică, astfel încât, având în vedere dispozițiile legale citate mai sus, precum și cele ale art.3 pct.1 C.proc.civ. și art.1 alin.1 din HG nr.361/2005 privind înființarea și funcționarea A.N.R.P., instanța a reținut că instanța competentă pentru soluționarea cererii de față este Curtea de Apel București.
Pe rolul Curții de Apel București cauză a fost înregistrată la data de 30.09.2013, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 05.11.2013, în verificarea competenței de soluționare a cauzei conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea a pus în discuție excepția de necompetență materială.
Analizând actele dosarului prin prisma excepției invocate, Curtea reține că cererea reclamantei urmărește realizarea unei creanțe izvorâte dintr-o hotărâre a Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Conform art. 8 alin. 5 și 6 din Legea nr. 290/2003, controlul legalității hotărârilor emise de comisiile de specialitate intră în competența tribunalelor, prin secțiile specializate în contencios administrativ. Așa fiind, Curtea apreciază că, pentru identitate de rațiune, aspectele legate de punerea în executare a acestor hotărârii urmează regula de competență stabilită prin legea specială. Prin urmare, va admite excepția invocată și pe cale de consecință își va declina competența în favoarea Tribunalului București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta H. C. L., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în favoarea Tribunalului București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 Noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
I. RADUMARIANA D.
Red. /Tehnored. I.R.
4 ex.
. ……………………..
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2879/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
