Pretentii. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 56033/3/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia Civilă nr. 910
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1452/05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX - a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. CASEI DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar și intimata-reclamantă, prin apărător ales, care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata-reclamantă, prin apărător, depune la dosar întâmpinare, comunicând și părții adverse un exemplar.
La interpelarea instanței intimata-reclamantă, prin apărător, arată că prin întâmpinare nu a invocat chestiuni noi față de judecata din fond.
Curtea acordă părților prezente cuvântul, în formulare de noi cereri.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu au cereri de formulat.
Curtea acordă părților prezente cuvântul în formulare de probe.
Părțile, prin reprezentanți,având pe rând cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Deliberând, Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, conform motivelor detaliate în cuprinsul cererii, modificarea sentinței civile atacată având în vedere că instituția recurentă a respectat prevederile Legii 500/2002 privind finanțele publice. Solicită să se constate că sub aspectul prevederilor legislative aplicabile instituțiilor bugetare, instituția recurentă nu dispune de alte surse proprii de finanțare decât cele ce se repartizează din Fondul Național unic al Asigurărilor de Sănătate.
Potrivit fondurilor alocate de buget s-a plătit parțial prima de vacanță aferenta anului 2010, în procent de 49,5%, iar pentru restul de 50,5% nu au fost virate fonduri destinate plății acestui drept prevăzut de legislație.
Intimata-reclamanta, prin apărător, solicită respingerea cererii de recurs și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Prima de vacanță a fost acordata conform art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public. Cei 188 membri ai sindicatului, funcționari în cadrul recurentei pârâte au depus anterior introducerii cererii de chemare în judecată, plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ. Solicită să se constate că recurenta nu a contestat dreptul membrilor de sindicat de a primi banii ci s-a aparat arătând că nu există fonduri pentru plată acestor drepturi și consideră intimata –reclamanta că acesta nu poate constitui un temei legal pentru admiterea recursului.
Funcționarii au prestat munca și au primit parțial prima de vacanță astfel că sunt îndreptățiți să li se plătească diferența de primă de vacanță.
Din actele de la dosar, rezultă că au precizat cererea de chemare în judecată privitor la sumele datorate.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța privind onorariul de avocat.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX-a C. la data de 04.08.2011 sub nr._ reclamanta U. C.A.S.M.B.-organizație sindicală în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a solicitat obligarea acesteia la plata primei de vacanță aferentă anului 2010, acordată în baza art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, respectiv a sumelor restante conform precizării actualizate cu indicele de inflație plus dobânda legală la plata plății efective cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat, în motivarea acțiunii, că o parte a membrilor de sindicat (conform tabelului atașat) au calitate de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, care, începând cu anul 2010 și până la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, nu le-a achitat drepturile bănești cuvenite din prima de vacanța la nivelul anului 2010 în baza art. 35 alin. 2 din legea nr. 188/1999, statutul funcționarului public, care stabilește că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Arată reclamanta că deși s-au realizat demersuri în vederea îndeplinirii obligațiilor legale, pârâta nu a achitat sumele de bani, situație față de care solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, urmând ca aceasta să fie obligată la toate cele solicitate, inclusiv cheltuieli de judecată.
Precizează că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a formulat plângere prealabilă, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ, care însă nu a rezolvat situația invocată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 188/1999.
Legal citată, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a depus la data de 23.02.2012 o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a Casei Naționale de A. de Sănătate conf prevederilor art. 266 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora C. Națională de A. de Sănătate, are calitate de instituție publică, autonomă, de interes național, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate și are calitate de ordonator principal de credite, având în subordine casele de asigurări de sănătate județene și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București- pârâta în speță.
Menționează că referitor la solicitarea Uniunii C., privind în principal obligarea Casei de A. de Sănătate a Municipiului București la plata drepturilor bănești pentru membrii de sindicat, constând în acordarea primei de vacanță pentru perioada anului 2010, conform art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public solicită respingerea cererii dat fiind că la fel ca orice altă instituție publică, în conformitate cu prevederile legii contabilității, nu poate angaja plăți decât în limita prevederilor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite, cu această destinație. Situația alocării de fonduri de către ordonatorul principal de credite pentru plata primei de vacanță solicitată se prezintă inițial conform filei de buget nr._/29.12.2009, s-a repartizat bugetul pentru capitolul-cheltuieli de personal- cuprinzând numai suma necesară plății trim I/2010. La alin – primă de vacanță- s-a alocat strict suma necesară plății diferențelor restante din anul 2009. Mai arată că pentru anul 2010, sume reprezentând drepturi de natura celor solicitate în cauză au fost plătite numai în procent de 49,5% din cauza lipsei fondurilor. Menționează că cum unitatea nu dispune de alte surse proprii de finanțare decât cele care se repartizează din Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate nu poate fi acuzată de rea credință pentru neplata drepturilor salariale pentru care nu au existat alocații bugetare pentru perioada cuprinsă în acțiunea de față.
La data de 04.04.2012 Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București formulează cerere, fila 68 dosar, prin care a solicitat a se lua act de renunțare la solicitarea de a fi introdusă în cauză C. Națională de A. de Sănătate cu sediul în Calea Călărașilor nr.248, . 3 București.
În ședința publică din data de azi, s-a depus de către reclamantă, fila 70, cerere precizatoare prin care au fost indicați toți membrii de sindicat, precum și sumele de bani pe care înțeleg să le solicite. Precizează, de asemenea, că înțelege să lărgească cadrul procesual cu încă doi membri de sindicat, respectiv P. C. L. și V. E., cu motivarea că membrii, conform tabelului anexat au calitate de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, care, începând cu anul 2010 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu au fost achitate de către aceștia drepturile bănești enumerate în petitul acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1452/05.04.2012, Tribunalul București secția a IX-a C. a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către membrii reclamantei, nominalizați în tabelul anexă, a sumelor reprezentând diferența de 50,5 % din prima de vacanță pentru anul 2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, precum și a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public ” (2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat ”
Membrii de sindicat ai reclamantei, nominalizați în tabelul de la filele 81-88, emis de pârâtă, au calitatea de funcționari publici în cadrul acesteia, astfel că sunt îndreptății la plata primei de vacanță în anul 2010, primă care nu a fost acordată decât în procent de 49,5 %, după cum susține reclamanta și confirmă pârâta. Împrejurarea că pârâtei nu i s-au acordat fonduri pentru plata diferenței de 50,5 % din prima de vacanță pentru anul 2010, nu o exonerează pe aceasta de obligația de plată către funcționarii săi-membri de sindicat, iar din probele administrate nu rezultă că s-ar fi efectuat vreun demers către ordonatorul superior de credite pentru obținerea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrala a muncii prestate, având in vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile in care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate in sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în legea nr. 188/1999.
Prin urmare, cum membrii de sindicat ai reclamantei au prestat activitate în anul 2010 în calitate de funcționari publici și la plecarea în concediu nu au primit în totalitate prima de vacanță ce li se cuvine, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, tribunalul apreciind că este întemeiată, va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către membrii reclamantei, nominalizați în tabelul anexă, aflat la filele 81-88, a sumelor reprezentând diferența de 50,5 % din prima de vacanță pentru anul 2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, impunându-se repararea integrală și echitabilă a prejudiciului suferit de către membrii reclamantei.
Față de dispozițiile art. 274 C.pr.civ., tribunalul va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, în motivarea căii de atac arătându-se următoarele:
În conformitate cu prevederile art.35 alin 2 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public,
1) funcționarii publici au dreptul, În condițiile legii ,Ia concediu de odihnă, la concedii medicale și alte concedii.
2) funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării În concediu ,care se impozitează separat.
C., ca orice altă instituție publică, în conformitate cu prevederile legii contabilității, nu poate angaja plăți decât în limita prevederilor bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite ,cu această destinație.
Situația alocării de fonduri de către ordonatorul principal de credite pentru plata primei de vacanță solicitată prin prezenta acțiune se prezintă astfel
- inițial conform filei de buget nr._/29.12.2009,s-a repartizat bugetul pentru capitolul-cheltuieli de personal-cuprinzând numai suma necesară plății trimestrul 1/2010.
La alineatul - primă de vacanță - s-a alocat strict suma necesară plății diferențelor de plată restante din anul 2009.
Filele următoare de buget nr. 9392/2010 și_/11.06.2010 nu cuprind sume destinate plății primei de vacanță decât parțial ,fond ce urma să fie utilizat În trimestrul IV /2010.
Prin fila de buget nr._/12.08.2010, s-a diminuat fondul destinat plății primei de vacanță până la nivelul execuției trimestrul 1/2010, deci la nivelul plătit ca restanțe ale anului 2009.
Prin fila de buget nr. 42.131/07 .12.2010,se alocă fonduri pentru plata parțială a primei de vacanță.
Potrivit fondurilor alocate, la nivelul C., pentru anul 2010 ,s-a efectuat plata parțială a primei de vacanță în procent de 49,5%.
Pentru procentul de 50,5% nu au mai fost virate fonduri destinate plății acestui drept prevăzut de legislație.
În concluzie, pentru anul 2010,sume reprezentând drepturi de natura celor solicitate prin cerere de chemare în judecată au fost plătite numai în procent de 49,5% din cauza lipsei fondurilor.
Instanța de fond nu a ținut seama de cele de mai sus, a admis cererea reclamanțior, și a obligat C., la plata sumelor ce reprezintă diferența de 50,5% din prima de vacanta pentru anul 2010, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective.
Este criticabilă soluția instanței de fond cel puțin sub doua aspecte majore și anume - sub aspectul prevederilor legislative aplicabile instituțiilor bugetare, recurenta nu dispune de alte surse proprii de finanțare, decât cele care se repartizează din Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate, fond special ce face parte din bugetul consolidat al statului, și aprobat de Parlamentul României; - sub aspectul respectării prevederilor art .14 din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care prevede în legătură cu cheltuielile bugetare că nici o cheltuială nu poate fi angajată sau efectuată din acest buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Prin urmare, instanța de fond a ignorat apărarea recurentei, nu a ținut seama de faptul că neîncadrarea în prevederile bugetare ,reprezintă încălcării flagrante ale legii.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că recurenta respectă legislația muncii În materia drepturilor salariale și nu poate fi acuzată de rea credință pentru neplata primei de vacanta pentru care nu au existat alocații bugetare.
Se solicită, pe cale de consecință modificarea dispozițiilor sentinței civile nr._,pronunțată de Tribunalul București.
În drept, dispozițiile art. 304 Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește integral considerentele acesteia.
Nu este relevantă susținerea recurentei referitoare la faptul că nu dispune de surse proprii de finanțare, în condițiile în care, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, din probele administrate nu rezultă că aceasta ar fi efectuat vreun demers către ordonatorul de credite de rang superior pentru obținerea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care se susține încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2002, dat fiind că baza legală a cheltuielilor necesare pentru plata integrală a primei de vacanță aferentă anului 2010 o constituie dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 alin. 1 c.p.c. va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat achitat de aceasta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1452/05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX - a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. CASEI DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Obligă recurenta la plată sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 Februarie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. V.D./Tehnored. M.D. /2 ex.
Tribunalul București –Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
Judecător D. S.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3402/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1488/2013. Curtea de... → |
|---|
