Anulare act administrativ. Sentința nr. 1488/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1488/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1688/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1488
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta L. E., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect contestație împotriva raportului de evaluare din data de 13.02.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta Agenția Națională de Integritate reprezentată de consilier juridic L. I. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind reclamanta L. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că reclamanta a depus cerere de suspendarea cauzei în temeiul art.407 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, având în vedere că pe rolul Curții de Apel București - Comisia de Cercetare a Averilor se află în curs de soluționare dosarul nr._ format ca urmare a sesizării făcute de către Agenția Națională de Integritate cu privire la raportul de evaluare din data de 13.02.2013 asupra numitei L. E. ce face obiectul prezentului dosar.
La întrebarea Curții dacă poate depune copia raportului de evaluare contestat, reprezentantul pârâtei arată că nu îl are dar își ia obligația să îl transmită prin fax în cursul zilei de azi. Arată că acest raport vizează propunerea de confiscare a unei cote părți din averea reclamantei, care e transmisă Comisiei pentru verificarea averilor.
În ce privește cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamantă, consideră că nu este admisibilă și solicită respingerea cererii.
Pe excepția inadmisibilității formulării contestației, menționează că instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța în această fază în legătură cu raportul de evaluare privind averea reclamantului, fiind de competența Comisiei de cercetare a averilor faptul de a dispune o soluție, prin ordonanță motivată, în conformitate cu dispozițiile art.104 din Legea nr.115/1996. Comisia dispune trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, prin ordonanță motivată. Apărările formulate de reclamant prin prezenta acțiune sunt apărări specifice verificării efectuată de Comisia de cercetare a averilor. De asemenea, raportul de evaluare nu este un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, întrucât nu produce efecte juridice prin el însuși, nu creează, nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice fiind un act de sesizare a Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea declanșării prevăzute de Legea nr.115/1996. Un alt motiv în susținerea excepției inadmisibilității contestației îl conferă considerentele Deciziei nr.415/14.04.2010 pronunțată de Curtea Constituțională, unde se face referire că A.N.I. nu poate solicita direct confiscarea directă a averii.
Pentru motivele arătate și cele expuse în întâmpinare solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare pe excepția inadmisibilității contestației invocată de pârâtă.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 4.03.2013, reclamanta L. E. a chemat in judecata pe parata Agenția Națională de Integritate, solicitand anularea raportului de evaluare din data de 13.02.2013 întocmit de inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.
In motivare, reclamanta a aratat ca nu este o persoană incompatibilă în sensul prevederilor art. 17 alin. 6 din Legea nr. 176/2010.
Agenția Națională de Integritate a declanșat procedura de evaluare a reclamantei, în temeiul legii nr.176/2010.
Acest raport de evaluare este urmarea înregistrării la Agenția Națională de Integritate a unei sesizări formulate de Serviciul Teritorial Oradea al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, din care rezultă că reclamanta nu a menționat în declarația de avere depusă la data de 07.01.2011, autoturismul Mercedes - Benz achiziționat la data de 29.11.2010.
La data de 10.10.2012 L. E. a fost informată de către Agenția Națională de Integritate, prin intermediul unor scrisori recomandate, cu privire la declanșarea activității de evaluare a averii sale în perioada exercitării funcției publice.
La data de 17.01.2013 aceasta a fost informată de inspectorul de integritate despre faptul că din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative în sensul prevederilor artl8 din Legea nr. 178/2010.
La data de 26.01.2013 aceasta s-a prezentat la sediul Agenției Naționale de Integritate pentru a prezenta un punct de vedere scris, încheindu-se de către Agenția Națională de Integritate și un proces-verbal cu întrebări referitoare la situația patrimonială.
La data de 30.01.2013 aceasta a depus răspunsuri la întrebările formulate prin procesul-verbal din data de 26.01.2013 și totodată s-a conformat cerinței de a pune la dispoziția Agenției Naționale de Integritate acte doveditoare a situației patrimoniale.
Totodată la data de 04.02.2013 aceasta a depus o completare a punctului de vedere depus anterior.
Întrucât raportul întocmit conține date ce nu reflectă situația reală a patrimoniului reclamantei, în sensul că avizul negativ dat de ANI se fundamentează pe diferențe între declarația de avere și cele constatate de ANI în mod eronat, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art.18 din Legea nr. 176/2010.
In drept Legea nr. 176/2010 și art. 189 din NCPC.
În dovedire, solicită administrarea probei cu înscrisuri și dispunerea efectuării unei expertize de specialitate precum și ale probe pe care instanța le va considera utile prezentei cauze.
La 27.03.2013, parata a depus intampinare, solicitand respingerea contestației raportului de evaluare nr. 7320/G/II/13.02.2013 emis de către Agenția Națională de Integritate la data de 13.02.2013.
In prealabil, parata invocă excepția inadmisibilității contestației, în raport de dispozițiile legale care guvernează materia controlului averilor.
Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative reglementează o procedură specială privind activitatea de evaluare a averii desfășurată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.
Astfel, procedura este prevăzută de Secțiunea a 2-a din actul normativ amintit.
În speța de față, Agenția Națională de Integritate a emis la data de 13.02.2013 un raport de evaluare în lucrarea nr. 7320/G/II/13.02.2013, în conformitate cu art.10 literele d) și f) și art.17 alin.(4) din Legea nr. 176/2010.
Potrivit dispozițiilor art.10 litera d), inspectorii de integritate au competența legală să evalueze diferențele semnificative, în sensul prevederilor art. 18, dintre modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă, iar potrivit literei f, sunt împuterniciți prin lege să întocmească rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii.
Articolul 18 din actul normativ amintit definește diferențele semnificative, ca reprezentând diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.
În conformitate cu dispozițiile art.17 alin.(4) din Legea nr. 176/2010 „raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare (...) comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege"
Potrivit art.10 din Legea nr.115/1996, cu modificările și completările ulterioare „pe lângă fiecare curte de apel va funcționa o comisie de cercetare a averilor" iar în conformitate cu dispozițiile art.101 din același act normativ „Comisia de cercetare va începe acțiunea de control de îndată ce este sesizată de Agenția Națională de Integritate cu raportul de evaluare".
Prin urmare, raportul de evaluare este supus controlului Comisiei pentru verificarea averilor. De altfel, pe rolul Comisiei se află în prezent, în cursul de control, sesizarea Agenției Naționale de Integritate materializată prin raportul de evaluare ce face obiectul prezentei cauze.
Prin raportul de evaluare întocmit, inspectorul de integritate a stabilit potrivit competențelor legale „sesizarea Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control și constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deținută de dl. N. F. și comunicarea Raportului de Evaluare reclamantului, potrivit legii, având în vedere faptul că din analiza efectuată a rezultat că între modificările intervenite în averea reclamantului în timpul exercitării mandatului de primar în perioada 2008-2010, și veniturile realizate în aceeași perioadă, există o diferență semnificativă în sensul art. 18 din Legea nr.176/2010.
Din momentul sesizării Comisiei, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, raportul de evaluare a averii reclamantului este exceptat căilor de atac prevăzute de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, procedura fiind una specială, reglementată de Legea nr.115/1996.
Rezultă deci ca pentru admisibilitatea unei contestații împotriva unui raport de evaluare este necesar ca prin raportul de evaluare să se fi constatat un conflict de interese sau o stare de incompatibilitate ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, având în vedere că prin raportul de evaluare contestat nu s-a constatat o stare de incompatibilitate,ci doar a fost sesizată Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea începerii acțiunii de control, constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr.176/2010.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța în această fază în legătură cu raportul de evaluare privind averea reclamantului, fiind de competența Comisiei de cercetare a averilor faptul de a dispune o soluție, prin ordonanță motivată, în conformitate cu dispozițiile art. 104 din Legea nr.115/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în situația în care Comisia de cerectare a averilor constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat, dispune trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului.
Cităm art. 104 din Legea nr. 115/1996, cu modificările și completările ulterioare:
„(1) Comisia de cercetare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:
a)trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat;
b)clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor este justificată;
c)suspendarea controlului și trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni.
(2)Ordonanța de clasare se comunică părților și parchetului de pe lângă curtea de apel în raza căreia funcționează comisia de cercetare sau, după caz, parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ori organelor fiscale.
(3)Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:
a)după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluție contrară;
b)organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), nu sesizează instanța penală."
În concluzie, apărările formulate de reclamant prin prezenta acțiune sunt apărări specifice verificării efectuată de Comisiei de cercetare a averilor.
Un argument suplimentar în susținerea excepției inadmisibilității contestației formulate împotriva raportului de evaluare prin care este sesizată comisia de cercetare a averilor îl oferă considerentele Deciziei nr.415/14.04.2010, pronunțată de Curtea Constituțională (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I "Dispoziții generale" (art. 1 - 9), ale art. 11 lit. e), f) și g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) si f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) si h), ale art. 42 alin. (2), (3) si (4), ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese si a incompatibilităților" (art. 45 - 50) și ale art. 57 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate).
Astfel, în materia confiscării averii, s-a apreciat că Agenția Națională de Integritate nu poate sesiza direct instanța de judecată, soluția juridică impusă de Legea nr.176/2010 fiind aceea de înființare, la nivelul fiecărei curți de apel, a unei comisii de cercetare a averii. Comisiile îndeplinesc atribuțiile prevăzute de Legea nr.115/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru identitate de rațiune, având în vedere procedura instituită de lege, orice acțiune prin care se solicită anularea unui raport de evaluare având ca obiect confiscarea averii, promovată înaintea pronunțării Comisiei de cercetare a averilor, este inadmisibilă.
In prezent, pe rolul Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București se află în procedură de cercetare sesizarea Agenției Naționale de Integritate privind pe reclamanta din prezenta cauză (dosar nr._ ), cu termen la data de 6 martie 2013.
În concluzie, apărările formulate de reclamant prin prezenta acțiune sunt apărări specifice procedurii de cercetare desfășurată, conform competențelor, de Comisiei de cercetare a averilor.
De asemenea, consideră faptul că raportul de evaluare nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin 1 lit. c din Legea nr.554/2004, întrucât nu produce efecte juridice prin el însuși, nu creează, nu modifică si nici nu stinge raporturi juridice fiind un act de sesizare a Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea declanșării procedurii prevăzute de Legea nr.115/1996 pentru declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.
De altfel, potrivit dispozițiilor art.2 litera c) din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speța de față nu ne aflăm în fața unui act care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice și, din această perspectivă, acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Pentru toate aceste motive consideră că raportul de evaluare contestat, nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ în conformitate cu dispozițiile Legii nr.176/2010, apărările formulate de reclamantă prin prezenta acțiune fiind apărări specifice verificării efectuată de Comisiei de cercetare a averilor.
Cu privire la cererea de suspendare, Curtea observa ca potrivit art. 407 alin. 1 pct. 1 din Noul C. proc. civ., se poate dispune suspendarea judecatii cand solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept ce foemeaza obiectul unei alte judecati.
Curtea apreciaza ca solutionarea prezentei cauze nu depinde, nici in tot, nici in parte, de de solutionarea dosarului nr._, Curtea de Apel București - Comisia de cercetare a averilor dosar format ca urmare a sesizarii paratei, in urma intocmirii raportului de evaluare a carui anulare se solicita in prezenta cauza.
Din aceste motive, in baza art. 407 alin. 1 pct. 1 din Noul C. proc. civ., Curtea va respinge cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii, Curtea observa ca Agenția Națională de Integritate a emis la data de 13.02.2013 un raport de evaluare în lucrarea nr. 7320/G/II/13.02.2013, în conformitate cu art.10 literele d) și f) și art.17 alin.(4) din Legea nr. 176/2010.
Potrivit dispozițiilor art.10 litera d), inspectorii de integritate au competența legală să evalueze diferențele semnificative, în sensul prevederilor art. 18, dintre modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă, iar potrivit literei f, sunt împuterniciți prin lege să întocmească rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii.
Articolul 18 din actul normativ amintit definește diferențele semnificative, ca reprezentând diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.
În conformitate cu dispozițiile art.17 alin.(4) din Legea nr. 176/2010 „raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare (...) comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege"
Potrivit art.10 din Legea nr.115/1996, cu modificările și completările ulterioare „pe lângă fiecare curte de apel va funcționa o comisie de cercetare a averilor" iar în conformitate cu dispozițiile art.101 din același act normativ „Comisia de cercetare va începe acțiunea de control de îndată ce este sesizată de Agenția Națională de Integritate cu raportul de evaluare".
Prin urmare, raportul de evaluare este supus controlului Comisiei pentru verificarea averilor. Pe rolul Comisiei se află în prezent, în cursul de control, sesizarea Agenției Naționale de Integritate materializată prin raportul de evaluare ce face obiectul prezentei cauze.
Din momentul sesizării Comisiei, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, raportul de evaluare a averii reclamantului este exceptat căilor de atac prevăzute de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, procedura fiind una specială, reglementată de Legea nr.115/1996.
Pentru admisibilitatea unei contestații împotriva unui raport de evaluare este necesar ca prin raportul de evaluare să se fi constatat un conflict de interese sau o stare de incompatibilitate ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, având în vedere că prin raportul de evaluare contestat nu s-a constatat o stare de incompatibilitate, ci doar a fost sesizată Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea începerii acțiunii de control, constatării diferenței semnificative potrivit art. 18 din Legea nr.176/2010.
Pe de alta parte, potrivit art.2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004, actul administrativ este definit ca actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Raportul de evaluare intocmit in cauza nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin 1 lit. c din Legea nr.554/2004, întrucât nu produce efecte juridice, nu creează, nu modifică si nici nu stinge raporturi juridice fiind un act de sesizare a Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București în vederea declanșării procedurii prevăzute de Legea nr.115/1996 pentru declararea și controlul averilor demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, Curtea va admite excepția inadmisibilității si va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea formulată de reclamanta L. E., cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr.230, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, cu sediul în București,..15, sector 1, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehnred. jud. V.B./4 ex./7.05.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 910/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3984/2013. Curtea de... → |
|---|
