Anulare act administrativ. Sentința nr. 1259/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1259/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 8815/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1259
Ședința publică de la 08.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta P. M. L., în contradictoriu cu pârâta U. Națională a Barourilor din România, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat C. D., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta prin avocat R. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 19.03.2013, reclamanta a depus un set de înscrisuri.
Se înmânează pârâtei copia înscrisurilor depuse de reclamantă.
Pârâta, prin avocat, nu solicită amânarea cauzei arătând că are cunoștință despre conținutul înscrisurilor depuse de reclamantă.
Părțile, prin reprezentanți, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei de obiect invocată prin întâmpinare.
Pârâta, prin avocat, solicită admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere că decizia din care face parte articolul contestat de reclamantă este abrogat, nefiind vorba de neretroactivitate.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției ca nefondată, având în vedere obiectul acțiunii care este clar determinat, față de efectele nulității sau efectele abrogării actelor administrative, iar pârâta a emis acte administrative și a respins contestația tot în baza articolului din decizie ce se susține că ar fi abrogat.
Curtea, în temeiul art.137 alin.2 C.pr.civ. unește soluționarea excepției astfel invocate cu fondul cauzei, fiind necesară administrarea unor probe comune atât pentru soluționarea excepției, cât și pentru soluționarea fondului cauzei, urmând a fi reluată discuția asupra excepției în măsura în care există și alte argumente nesusținute oral de către părți.
Părțile, prin reprezentanți, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au de formulat alte cereri, excepții sau probe de administrat în afara celor deja depuse la dosar.
Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu acte, în temeiul art.167 C.pr.civ. și constată administrată această probă.
Părțile, prin reprezentanți, având cuvântul pe rând, arată că nu au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea pe fond și pe excepția invocată în măsura în care există argumente noi față de cele expuse oral anterior.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere că actul administrativ contestat are caracter normativ care retroactivează și care aparține legislației secundare. Precizează că dobândirea calității de avocat a avut loc la momentul promovării examenului din 2002, actul normativ nefiind emis în baza normelor, considerând că excluderea din barou excede cadrul prevăzut de art.24 din Regulamentul Cadru aprobat prin Legea nr.268/2007. Depune la dosar concluzii scrise.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile de înscriere în Tabloul Avocaților, aceasta având doar vocația de avocat, ceea ce nu a fost contestat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, reclamanta, prin avocat, invocă decizia de numire a reclamantei în profesia de avocat nr.1823/2002, dobândind necondiționat dreptul de a profesa avocatura, la momentul respectiv neexistând prevăzut un termen de decădere.
Pârâta, prin avocat, arată că prin Regulamentul Cadru din 2007 s-a prevăzut termenul de decădere.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare atât pe excepție cât și pe fondul cauzei.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta P. M.-L., în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 1, art. 7, art 11 pct. 4 din Legea nr.554/2004, a solicitat în contradictoriu cu pârâta U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA anularea parțială a Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv, respectiv a articolului 24 din Regulamentul adoptat Decizia nr. 268/22 septembrie 2007, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
MOTIVELE CERERII
I. Pentru a justifica interesul său legitim și actual pentru care a formulat prezenta cerere, a prezentat succint situația sa.
A absolvit Facultatea de D. din cadrul Universității București în anul 2001 și a promovat examenul de primire în profesia de avocat în luna aprilie 2002, în urma căruia a fost Decizia nr. 8823/14.06.2002 a Consiliului Uniunii Avocaților din România, ce i-a fost comunicată în data de 05.07.2002, însa până în acest moment nu a fost înscrisă în cadrul tabloului avocaților al vreunui barou.
În anul 2003 a promovat examenul de admitere organizat de Institutul Național al Magistraturii, instituție de învățământ pe care a absolvit-o în anul 2005. A susținut și promovat examenul de definitivat în funcția de judecător în anul 2007. A fost judecător stagiar la Judecătoria Ploiești în perioada septembrie 2005 - ianuarie 2008, apoi judecător definitiv la Judecătoria Câmpina până în aprilie 2008, iar din aprilie 2008 până la data de 20.01.2012 a fost judecător la Judecătoria Sectorului 3 București. A fost eliberată din funcție prin Decretul nr. 33/16.01.2012, publicat în Monitorul Oficial din 20.01.2012, în urma cererii acesteia de eliberare din funcție prin demisie.
Prin urmare, are o vechime de 8 ani în funcția de judecător, incluzând în aceasta perioadă și pe cea în care a fost auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, conform art. 17 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 ("Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.").
Așadar, consideră că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi înscrisă în tabloul avocaților definitivi fără a susține din nou examenul de primire.
Cu toate acestea, Consiliul Baroului București, întrunit în ședința din data de 14.02.2012, a luat decizia de a respinge cererea sa, principalul temei de drept invocat de membrii Consiliului Baroului București a fost art. 24 alin. 2 din Regulamentul adoptat de Consiliul UNBR in data de 22.09.2007.
Regulamentul a fost adoptat de Consiliul UNBR prin Decizia nr. 268 din data de 22.09.2007, care a fost abrogată prin Hotărârea nr. 04/2011 a Consiliul UNBR.
Având în vedere că respingerea cererii reclamantei de înscriere în tabloul avocaților definitivi a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. 2 din Regulamentul adoptat de Consiliul UNBR, argumentând că normele contestate au produs efecte juridice între data adoptării și data abrogării lor, apreciază că justifică în continuare un interes în atacarea Deciziei nr. 268 din data de 22.09.2007 chiar dacă aceasta a fost abrogată prin Hotărârea 04/2011 a Consiliul UNBR.
II. Recursul grațios și lipsa răspunsului Consiliului UNBR
La data de 12.10.2011 a formulat plângere prealabilă împotriva Regulamentului sus-menționat, pe care a introdus-o la organul emitent, respectiv la Consiliul U.N.B.R, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind înregistrată U.N.B.R. sub nr. 1756/12.10.2011. Potrivit articolului menționat Consiliului U.N.B.R trebuia să soluționeze cererea în termen de 30 de zile de la înregistrare, însă răspunsul nu a fost comunicat până la momentul formulării prezentei cereri.
Art. 2 alin. 1 din Legea nr.554/2004 definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, se asimilează refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
III. Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 este neconstituțional și nelegal și cuprinde dispoziții contrare principiului neretroactivității legii civile tempus regit actum prevăzut de art. 6 NCC.
Prin Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007 a fost adoptat în baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) și (4), art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I,nr.ll3 din 6 martie 2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.559 din 23 iunie 2004, și art 33 -36, art. 291 - 295 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 13 ianuarie 2005 astfel cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 10 din 29 iunie 2007 a Congresului avocaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 31 iulie 2007, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, REGUIAMENTUL-CADRU privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv.
Prin Hotărârea nr. 04/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor a fost abrogată în mod expres Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007 în întregul său.
1.1. Dispozițiile art. 24 din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 sunt nelegale și contravin principiului neretroactivității legii civile.
Norma juridică invocată mai sus este următoarea:
„(1) Neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou". (2) Pentru candidații declarați admiși în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. 1 va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Dispozițiile art. 24 din Regulament impun pentru titularii deciziilor de primire în profesie eliberate în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare regulamentului adoptat in data de 22.09.2007 obligația de a se înscrie într-un barou în termen de 2 ani, perioadă care începea să curgă la data intrării în vigoare a regulamentului sus-menționat, deci în 2007. Consideră că, dispoziția sus-menționată are un caracter retroactiv având în vedere următoarele considerente:
La data când a fost primită în profesie (iunie 2002), aceasta dispoziție nu exista. Ca urmare, a acționat în consecință și, știind că nu pierde niciun drept în acest mod, a intrat în profesia de magistrat în anul 2003.
Dacă în anul 2007 ar fi dat curs acestei dispoziții abuzive din Regulament și s-ar fi înscris într-un barou, ar fi intrat sub incidența art. 24 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 (în vigoare la data adoptării Regulamentului), care prevedea: „în cazurile în care exista incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei". Această rezolvare ar fi presupus însă, demisia din magistratură, numai în scopul de a se înscrie într-un barou. Așa cum a arătat, la data când a intrat în profesie, nu exista niciun fel de termen în care să se înscrie în barou și nu pierdea nimic dacă nu o făcea, astfel încât legislația de atunci îi permitea să intre în magistratură fără a renunța la niciun drept. A apărut apoi acea dispoziție din regulament, nelegală, după cum a arătat, care i-a impus un termen ce nu exista anterior și o alegere pe care nu trebuia să o facă în 2002, când m fost admisă în profesia de avocat.
Datorită faptului că nu a fost notificată pentru a i se aduce la cunoștință intenția UNBR de a o decădea din dreptul de a solicita înscrierea în Barou, nu a putut lua în considerare aceasta alternativă, și ar putut lua decizia de a demisiona din funcția de magistrat. Având în vedere că Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 a Consiliul UNBR nu a fost publicată în Monitorul Oficial, UNBR ar fi trebuit să notifice toate persoanele aflate în situația respectivă.
Dispozițiile art. 24 din Regulament încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp, prevăzut de art. 6 Cod civ., potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, adică pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la . și până la ieșirea sa din vigoare, nu faptelor petrecute anterior intrării ei în vigoare.
Dispozițiile art. 24 din Regulamentul adoptat de Consiliul UNBR în data de 22.09.2007 nu pun în aplicare niciuna din excepțiile prevăzute de lege, în care funcționează retroactivitatea legii, cum ar fi:
- situația când legea prevede expres ca se aplică unor fapte petrecute anterior, dar fără ca prin aceasta să se îngrădească drepturile fundamentale garantate prin Constituție;
- în cazul când este necesară înlăturarea unor situații care frânează procesul transformărilor sociale;
- în cazul legilor interpretative prin care se clarifică înțelesul unor norme juridice care se aplică de la datele intrării în vigoare a normei interpretate, acestora în cazul în care apar ulterior;
- în cazul legii penale mai favorabile, care se aplică unor fapte săvârșite în trecut și care, potrivit vechii legi sub imperiul cărora s-au săvârșit, ar fi fost mai aspru pedepsite, conform art. 15 alin. 2 din Constituție.
Astfel, regula este ca din momentul intrării sale în vigoare norma juridică să fie activă și să acționeze numai pentru viitor, fără a fi permisă retroactivitatea sau ultraactivitatea sa. Excepțiile de la principiul neretroactivității legii sunt limitate, printre ele numărându-se și retroactivitatea expresă. Această formă de retroactivitate rezultă chiar din textul normei juridice, dar fără ca prin aceasta să se îngrădească drepturile fundamentale garantate prin Constituție.
Dreptul său de a intra în profesia de avocat a fost obținut prin promovarea examenului de primire în profesia de avocat în luna aprilie 2002, drept constatat prin Decizia nr. 8823/14.06.2002 a Consiliului Uniunii Avocaților din România, ce i-a fost comunicată în data de 05.07.2002. Examenul de primire în profesia de avocat odată promovat naște în patrimoniul persoanei respective dreptul personal nepatrimonial de a deține calitatea de avocat, iar pierderea acestui drept nu intervine decât în situațiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 51/1995.
Cu alte cuvinte, persoana care a reușit promovarea examenului de admitere în profesie devine avocat, iar această calitate nu poate înceta decât în cazurile prevăzute limitativ de lege. Această interpretare este soluția adoptată de legiuitor, iar prin adoptarea acestui Regulament, care face parte din legislația secundară, adoptat de Consiliul UNBR, cu atât mai mult nu se pot prevedea alte cazuri de încetare a calității de avocat sau de excludere din profesia de avocat, nereglementate prin lege.
Calitatea de avocat se dobândește odată cu promovarea examenului de admitere în profesia de avocat și nu este condiționată de înscrierea persoanei respective, care a promovat examenul de înscrierea într-un barou de avocați. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția să impună înscrierea într-un barou ca o condiție ad validitatem pentru dobândirea calității de avocat, ar fi prevăzut-o expres în legea cadru care guvernează profesia de avocat. Or, legiuitorul a prevăzut condiția înscrierii în baroul de avocați doar pentru exercitarea profesiei de avocat, nu pentru admiterea în profesia de avocat. Cu alte cuvinte, o persoană care a dobândit calitatea de avocat nu poate profesa, nu își poate exercita profesia decât dacă este înscris într-un barou de avocați de pe teritoriul țării, dar își poate păstra această calitate dobândită în urma promovării unui examen atât timp cât nu se încadrează în nici unul din cazurile de încetarea calității de avocat sau de excludere din profesie.
Din formularea redacțională a textului criticat rezultă că acesta urmează a-și găsi aplicare cu privire la situațiile de intrare în profesia de avocat ce au fost obținute prin promovarea examenului de primire în profesia de avocat, deja operate anterior, așadar pentru trecut, extinzându-și domeniul temporal de incidență asupra unor situații juridice finalizate anterior intrării sale în vigoare, făcând parte din categoria așa numitelor facta praeterita.
Intenția Consiliul UNBR de a acționa asupra trecutului rezultă, a fortiori, din conținutul normei criticate prin prezenta acțiune: „Pentru candidații declarați admiși în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. 1 va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament", respectiv asupra situațiilor juridice născute în baza regulamentelor anterioare, operând asemănător instituției nulității, care, prin definiție, intervine pentru încălcarea unor condiții legale imperative ale încheierii actului juridic și operează retroactiv, lipsind de eficiență respectivul act, chiar de la data încheierii sale, ca și cum nu ar fi fost încheiat niciodată.
Or, în măsura în care o atare condiție și anume: „neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou " nu fusese prevăzută de legislația în vigoare la data promovării examenului de admitere în Barou, instituirea sa post factum, printr-o normă ulterioară, constituie o evidentă încălcare a principiului tempus regit actum, confirmând caracterul retroactiv și, prin aceasta, neconstituțional al reglementării în cauză.
De altfel, intenția organului emitent, Consiliul UNBR, de a conferi eficiență retroactivă respectivei reglementări rezultă și din finalitatea urmărită. In condițiile în care, prin neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatelor examenului, a candidaților declarați admiși atrage decăderea acestora din dreptul de a solicita înscrierea în Barou, decăderea operând, astfel, ca o veritabilă purga, cu consecințe prejudiciabile ireversibile în ceea ce-i privește.
Așadar, prin reglementarea adoptată, s-a intenționat o repunere a părților în situația anterioară, încălcând dreptul personal nepatrimonial de a deține calitatea de avocat obținut prin promovarea examenului de primire în profesia de avocat.
1.2. Dispozițiile art. 24 din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 sunt nelegale și contravin dispozițiilor la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România prin Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007 a adoptat Regulamentul - CADRU privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv în baza art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) și (4), art. 63 lit. h) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și art. 33-36, art. 291 -295 din Statutul profesiei de avocat cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 10 din 29 iunie 2007 a Congresului avocaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 31 iulie 2007.
Prin dispozițiile art. 24 din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 se impune titularilor deciziilor de primire în profesie eliberate în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare obligația de a se înscrie într-un barou în termen de 2 ani, perioadă care începea să curgă la data intrării în vigoare a regulamentului sus-menționat, deci în 2007, neînscrierea atrăgând decăderea acestora din dreptul de a solicita înscrierea în Barou.
Dispozițiile art. 24 din Regulamentul adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 sunt nelegale și contravin dispozițiilor la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 se prevede că „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. "
Deciziile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale profesiei cu putere executivă, ele se adoptă pentru organizarea executării Legii nr. 51/1995 și nu pot contraveni principiilor și dispozițiilor cuprinse lege. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecință a principiului supremației legii și se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât privește actele administrative normative, acestea fiind acte de executare a legii, condiția de conformitate este indiscutabilă.
Întrucât Deciziile Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România se adoptă în baza legii și urmărește organizarea și executarea în concret a legii, acestea nu pot institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază. De aceea, atunci când o Decizie a Consiliului adaugă la lege, ea poate fi anulată.
Consideră că o prevedere din cadrul legislației secundare, cum este cazul Deciziilor emise de UNBR nu poate să aducă situații noi de limitare a drepturilor față de prevederile legii pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
De asemenea, consideră că printr-o reglementare din legislația secundară nu se poate impune drept condiție pentru prezervarea unui drept renunțarea la alte drepturi dobândite în mod legal. în cazul de față nu se poate da o altă interpretare soluției alese de Consiliul Baroului București, având în vedere că respingerea cererii de înscriere pe tabloul avocaților a fost motivată de "nevalorificarea drepturilor rezultate din admiterea în profesia de avocat.
În situația în care se primește interpretarea contrară, conform căreia art. 24 din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 operează în situația tuturor deciziilor de admitere în profesie, indiferent de situația juridică a persoanelor care au beneficiat de efectele acestora, atunci consideră că acest act administrativ cu caracter normativ este, în privința dispozițiilor art. 24, nelegal, deoarece completează dispozițiile legale cu privire la încetarea calității de avocat, adăugând o nouă modalitate de încetare a calității de avocat pe lângă cele prevăzute în art. 26 Legea nr. 51/1995 R.
Dispozițiile menționate mai sus nu se regăsesc printre dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, și dispozițiile art. 58 din Statutul profesiei de avocat cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 10 din 29 iunie 2007 în vigoare la data adoptării Deciziei.
Textul art. 26 din Legea nr. 51/1995 enumera modalitățile de încetare a calității de avocat, respectiv: "a) prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei; b) prin deces; c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.
De asemenea, potrivit art. 58. din statut, în varianta în vigoare la data emiterii regulamentului, respectiv în septembrie 2007 încetarea calității de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului și are drept consecință radierea celui în cauză din Tabloul avocaților.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere printre cazurile de încetare a calității de avocat și neînscrierea în Barou, în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare, ar fi prevăzut expres acest lucru prin Lege. Prin urmare, Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 prin art. 24 adaugă la lege în sensul că statuează contrar dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 51/1995 o nouă modalitate de încetare a calității de avocat.
După promovarea examenul de primire în profesie din luna aprilie 2002 i-a fost a fost emisă Decizia nr. 8823/14.06.2j002 a Consiliului Uniunii Avocaților din România, ce i-a fost comunicată în data de 05.07.2002 și care nu a fost anulată sau revocată până în prezent prin nicio altă Decizie a Consiliului Baroului.
În conformitate cu art. 57 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și art. 1 alin. (6), art. 2 lit. b), art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora deciziile de primire în profesia de avocat sunt acte administrative care nu pot fi revocate de către autoritatea emitentă deoarece au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, sau anulate având în vedere că în cuprinsul deciziei nu s-a menționat expres că nicio ipoteză în care decizia devine nulă.
Cererea de înscriere în tabloul avocaților definitivi i-a fost respinsă în baza art. 24 din Regulamentul adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007, act administrativ normativ anulabil pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 având în vedere că adaugă la lege, respectiv la art. 26 din Legea nr. 51/1995 și art. 58 din statut, în varianta în vigoare la data emiterii regulamentului.
Chiar și în ipoteza aplicării dispozițiilor art. 24 din Regulament, constatarea încetării de drept a calității de avocat poate opera numai în situația neridicării (necomunicării) deciziilor de primire în profesie emise de Consiliul UAR (U. Avocaților din România) de la secretariatul UAR (în prezent secretariatul U.N.B.R.), astfel cum a fost adoptată Hotărârea nr. 619 din 10 octombrie 2009 a Consiliului Uniunii Avocaților din România, aceste decizii putând fi revocate.
Persoanelor vizate de art. 24 din Regulament, a căror decizii de primire în profesie au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, fără să fie anulate, nu li se poate respinge cererea de înscriere în tabloul avocaților definitivi. Aceștia au fost primiți în profesie, nu le-a încetat calitatea de avocat prin niciuna din modalitățile prevăzute de 26 din Legea nr. 51/1995, iar potrivit art. 58. din statut, în varianta în vigoare la data emiterii regulamentului, nu le-a fost constată încetarea calității de avocat prin Decizie a Consiliului Baroului.
Astfel, prin analiza logico-sistematică a prevederilor art. 24 din Regulamentul cadru adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 și a Legii nr. 51/1995, actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis actul administrativ normativ dedus judecății, rezultă că acesta nu este în concordanță cu actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis, instituind prin el însuși o modalitate nouă, nelegală, de încetare a calității de avocat.
Deși, Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 a fost abrogată prin Hotărârea nr. 04/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor, anularea acestui act este justificată în continuare, întrucât abrogarea produce efecte de Ia data intrării în vigoare a Hotărârea nr. 04/2011, iar nulitatea are efecte retroactive, respectiv de la data adoptării Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 până la data intrării în vigoare a Hotărârea nr. 04/2011, perioadă în care actul a cărui anulare se solicită a produs efecte juridice, fiind afectate astfel drepturile celor vizați. în acest sens, depune jurisprudența, respectiv sentința civilă nr. 114/2011 a Curții de Apel Cluj.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea prezentei acțiune, și, pe cale de consecință, anularea parțială a Regulamentului cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007, respectiv articolul 24 .
În drept: art. 2 alin. 1, art. 7, art 11 pct. 4 din Legea nr.554/2004, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 51/1995R, Statutul profesiei de avocat, adoptat de U.N.B.R. prin Hotărârea nr.64 din 03.12.2011, Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007.
În dovedire au fost atașate înscrisurile menționate în cuprinsul motivării acțiunii introductive(filele nr. 11-22, 30-37, 64-86).
Pârâta U. NAȚIONALA A BAROURILOR DIN ROMÂNIA (denumită în continuare "UNBR") a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca lipsită de obiect și în subsidiar respingerea ca nefondată.
Actul administrativ atacat și cadrul legislativ specific acțiunii formulate:
- reclamanta M.-L. P. a sesizat instanța de contencios administrativ solicitând anularea art. 24 din „Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv" - în cele ce urmează denumit „Regulamentul" - Anexa nr. 1;
Regulamentul a fost adoptat prin Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 268/22 septembrie 2007 și ulterior abrogat prin Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului UNBR;
Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului UNBR a adoptat „Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților - INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice" - Anexa nr. 2;
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1996, care prevede: „Profesia de avocat se exercita numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte...";
Legea nr. 554/2004 - sub aspectul competenței.
Instanța de contencios administrativ nu poate dispune anularea unei prevederi legale abrogate, așa cum solicită petenta în prezenta cauză. In ipoteza admiterii unei astfel de cereri, instanța de judecată ar fi în ipoteza de a lipsi de efecte un act administrativ cu caracter normativ deja lipsit de efecte prin abrogarea sa explicită.
Abrogarea, ca măsură de tehnică legislativă, are ca efect constatarea inexistenței, din punct de vedere juridic, a unui act normativ, adică lipsirea acestuia de orice efecte juridice.
Iar aceasta este exact ipoteza prezentei cauze pe rolul instanței de contencios, acțiunea având ca obiect un act administrativ inexistent, petenta solicitând constatarea nulității art. 24 din Regulamentul adoptat prin Decizia nr. 268 și ulterior abrogat explicit prin Hotărârea nr. 4/2011, Regulament care și-a epuizat efectele juridice, prin abrogare, fiind înlocuit în integralitatea sa, de un nou act administrativ (Hotărârea nr. 4/2011).
Sub aspectul tezei încălcării principiului neretroactivității legii civile, invocată de petenta, aceasta nu poate fi reținută pentru următoarele considerente:
Astfel art. 24 al Regulamentului nu retroactivează, întrucât actele administrative, iar în speța concretă Regulamentul, pot modifica fie efectele pentru viitor ale unei situații juridice născute sub imperiul lor, fie născute sub imperiul legii vechi (născute anterior) - situația petentei: „..Pentru candidații declarați admiși în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut la alin. 1 va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament" - art. 24 alin. 2;
Este respectat întrutotul și principiul aplicării imediate a legii - a Regulamentului adoptat prin Decizia nr. 268 - pentru perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestuia :;
Ipoteza retroactivității ar reprezenta-o situația în care termenul de 2 ani s-ar fi calculat de la data promovării de către petenta a examenului de primire in profesie, constat prin Decizia nr. 8823/14.06.2002, or alin. 2 al art. 24 pre-citat a urmărit exact acoperirea acestui tip de situații juridice, cu respectarea principiilor aplicării legii civile.
Acțiunea reclamantei este nefondată în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 51/1996, „Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte...".
Promovarea examenului de admitere în profesia de avocat creează în persoana candidatului admis vocația de a fi înscris pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare, adică exercitarea in concreto a profesiei, în forma de exercitare pentru care respectivul solicitant optează.
Deciziile de validare a examenelor de admitere sunt altfel spus acte administrative emise sub condiție.
Pentru exercitarea concretă a profesiei de avocat, solicitantul, cu vocație de exercitare (examen de admitere promovat) trebuie să: (a) opteze pentru o formă de exercitare; (b) facă dovada încetării oricărui caz de incompatibilitate; (c) facă dovada asigurării profesionale; (d) depună jurământul, etc.
Introducerea oricăror limitări temporale a îndeplinirii condițiilor actului administrativ apare ca o sancțiune în vederea realizării finalității respectivei decizii. Este, altfel spus, o măsură firească de protecție a eficienței actului administrativ în contra beneficiarului acestuia care, fie a dat dovadă de neglijență, fie a acționat cu rea-credință neexercitându-și dreptul în termenul fixat de lege.
Nu în ultimul rând, sancțiunea decăderii dovedește intenția reală a legiuitorului de a înlătura, într-un termen fixat de lege, situațiile juridice incerte. Iar că aceasta este și în continuare intenția legiuitorului, după abrogarea expresă a Regulamentului, se dovedește și prin prevederile care au înlocuit Regulamentul, Hotărârea nr. 4/2011: „art. 41": Neînscrierea în barou, în termen de cel mult 2 ani de la data validării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de solicita înscrierea în barou."
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca lipsită de obiect și în subsidiar ca nefondată.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri-documentația care a stat la baza emiterii actului atacat(filele nr. 42-60).
Deliberând asupra excepției lipsei de obiect, cât și asupra fondului cauzei, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de obiect întemeiată pe împrejurarea că art. 24 din Anexa Deciziei nr. 268/2007 a fost abrogat prin Hotărârea Consiliului pârâtului nr. 4/2011, prin urmare anterior introducerii prezentei acțiuni, Curtea reține că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere că deși actul administrativ atacat are caracter normativ, totuși abrogarea acestuia de către emitentul său produce efecte juridice începând cu data emiterii actului de abrogare, iar nu de la data emiterii actului atacat.
Din această perspectivă se constată că în perioada anterioară abrogării actului administrativ cu caracter normativ, acesta din urmă a produs efecte juridice, fiind invocat de către pârâtă în soluționarea unei cereri formulată de către reclamantă în vederea înscrierii în profesia de avocat, în sensul respingerii unei astfel de cereri întemeiată pe Hotărârea nr. 619/10.10.2009 a Consiliului pârâtei de revocare a tuturor deciziilor de primire în această profesie emise de la înființarea pârâtului și până la modificarea legii nr. 51/1995 pri legea nr. 255/2004, decizii aflate în arhiva pârâtului și neridicate de către beneficiarii acestora.
În conținutul acestei hotărâri, pârâtul a menționat disp. art. 24 alin. 1 din regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional de avocat definitiv adoptat prin Decizia nr. 268/22.09.2007, astfel încât se constată că față de obiectul acțiunii există inclusiv interesul direct și practic al reclamantei de a solicita desființarea(prin anulare)a acestui act administrativ cu caracter normativ în mod retroactiv, încă de la data emiterii acestuia, iar nu numai de la data abrogării sale, considerente care coroborate conduc la înlăturarea ca neîntemeiate a argumentelor invocate de către pârât în susținerea excepției astfel invocate și respingerea ca atare în consecință a acestei excepții.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că acțiunea este întemeiată și va fi admisă în limitele și pentru considerentele care urmează:
Astfel în fapt prin art. 24 din regulamentul-cadru adoptat prin decizia nr. 268/22.09.2007 emisă de către pârât, acesta din urmă a stabilit următoarele:
„Neînscrierea în Barou în termen de cel mult 2 ani de la data afișării rezultatelor examenului, a candidatului declarat admis atrage decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou.
Pentru candidații declarați admiși în urma examenelor organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament termenul de decădere prevăzut de alineatul 1-sus-citat- va fi calculat de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.”
Din analizarea dispozițiilor textului atacat și expus anterior, precum și față de chiar recunoașterea pârâtului din întâmpinarea depusă în prezenta cauză, Curtea reține că prin această dispoziție pârâtul a avut în vedere tocmai introducerea unor limitări temporale a îndeplinirii condițiilor actului administrativ, limitare care apare astfel ca o sancțiune în vederea realizării finalității respectivei decizii, termenul constituind de altfel și o măsură de protecție a eficienței actului administrativ în contra beneficiarului acestuia care, fie a dat dovadă de neglijență, fie a acționat cu rea-credință neexercitându-și dreptul în termenul fixat de lege.
Din această perspectivă Curtea constată că prin introducerea unui astfel de termen de decădere cu consecința ca în cazul nerespectării sale să intervină sancțiunea decăderii din dreptul candidatului de a solicita înscrierea în Barou și în final cu refuzul practic de a exercita în mod efectiv această profesie, deși anterior a promovat examenul de admitere în cadrul profesiei, pârâtul a instituit un nou caz de încetare a calității de avocat, în afara acelora prevăzute de legea de organizare și funcționare, respectiv nr. 51/1995, precum și de Statutul acestei profesii.
Astfel potrivit disp. art. 26 din legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data emiteri actului administrativ atacat în prezenta cauză, calitatea de avocat încetează: a) prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei;b) prin deces;c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.
Pe de altă parte, potrivit Statutului profesiei avocat, în forma în vigoare la aceeași dată, art. 58:” (1) Calitatea de avocat încetează:a)prin renunțare scrisă la exercițiul profesiei;b) prin deces;c) prin excluderea din profesie, ca sancțiune disciplinară;d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.
(2) Încetarea calității de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului și are drept consecință radierea celui în cauză din Tabloul avocaților.”
În plus, din analiza dispozițiilor legii nr. 51/1995, precum și ale Statutului profesiei de avocat, în aceeași formă, Curtea reține că nu este instituită o procedură similară celei reglementată prin regulamentul adoptat în sensul stabilirii unui termen de decădere pentru înscrierea în profesie în raport de data validării rezultatelor examenului de admitere în profesie.
Din această perspectivă Curtea constată că dispozițiile regulamentare criticate prin prezenta acțiune sunt adoptate în mod nelegal, respectiv cu nerespectarea principiului legalității, consacrat atât prin disp. art. 1 alin. 5 din Constituția României, cât și prin disp. art. 4 alin. 3 și art. 76-77 din legea nr. 24/2000, acestea din urmă consacrând principiul forței juridice obligatorii a actelor normative avute în vedere la adoptarea actului administrativ prin care a fost instituită o nouă situație, neprevăzută de dispozițiile legale, în care se ajunge la situația imposibilității exercitării profesiei de avocat prin efectul decăderii persoanelor care au obținut decizii de primire în profesie din dreptul de a solicita efectiv înscrierea în Tabloul Avocaților cu drept de exercitare a profesiei și implicit un nou caz de încetare a calității de avocat.
În plus Curtea reține că instituirea unei astfel de decăderi cu titlu de sancțiune nu putea fi stabilită în afara dispozițiilor legale și prin prisma principiului proporționalității stabilit prin art. 53 alin. 1 din Constituția României, cu referire specială la condiția ca o astfel de restrângere a dreptului prevăzut de lege pentru a solicita înscrierea în profesie fără a fi stabilită însă o limită temporală în acest scop, de a fi prevăzută de lege, în sensul art. 73 din Constituția României și art. 4 alin. 2 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, instituirea sancțiunii decăderii și a termenului în care urmează ca o astfel de sancțiune să intervină fiind efectuată printr-un act administrativ subordonat dispozițiilor legii nr. 51/1995, care a stat la baza emiterii acestuia.
Din aceeași perspectivă Curtea reține că dispozițiile art. 16 alin. 1, art. 17 alin. 1 și 4, art. 63 lit. h din legea nr. 51/1995, respectiv art. 36, art. 291-295 din Statutul profesiei de avocat, menționate în preambulul actului administrativ atacat în prezenta cauză nu conduc la concluzia că instituirea unei astfel de decăderi și a termenului aferente intervenției acestei sancțiuni a fost prevăzută prin lege sau statut, iar dispozițiile în cauză nu puteau sta la baza unei astfel de sancțiuni.
Prin urmare, Curtea reține că scopul avut în vedere de către pârât la stabilirea unei asemenea sancțiuni și a termenului aferent nu poate constitui singur temeiul legal al acestora, ci reglementarea, cel puțin la nivel de principiu prin actele normative cu forță juridică superioară regulamentului atacat, în acest sens reținându-se lipsa competenței autorității pârâte de a reglementa în afara domeniului rezervat exclusiv dispozițiilor legale, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004, republicată la admiterea acțiunii în sensul anulării disp. art. 24 din Anexa deciziei nr. 268/22.09.2007, anexă care conține regulamentul cadru menționat anterior.
Curtea va înlătura ca neîntemeiate argumentele de nelegalitate invocate de către reclamantă cu privire la pretinsul caracter retroactiv al dispozițiilor regulamentare atacate, având în vedere că prin art. 24 alin. 2 s-a stabilit ca termenul de 2 ani să curgă începând cu data intrării în vigoare a acestui regulament, iar nu la o dată anterioară acestui moment.
Pe de altă parte se reține și faptul că deși termenul de decădere și sancțiunea specifică nerespectării acestui termen au vizat și situația persoanelor cărora le-a fost emisă decizia de primire în profesie anterior intrării în vigoare a regulamentului, totuși nu au caracter retroactiv având în vedere că nu reglementează o efectele produse ale unei situații juridice anterior finalizată, ci exclusiv efectele determinate de aceste situații trecute care urmau însă a se produce ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect.
Admite acțiunea formulată reclamanta P. M. L., cu domiciliul ales la SCA „D. și Asociații” din București, ..9, ., în contradictoriu cu pârâta U. Națională a Barourilor din România cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.5, sect.5.
Anulează art.24 din anexa Deciziei nr.268/22.09.2007.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex./24.04.2013
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Suspendare executare act administrativ. Încheierea nr. 25/2013.... → |
|---|
