Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4734/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4734/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 22739/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4734
Ședința publică din 04.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. P.
JUDECĂTOR - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. C. I.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurenții – reclamanți B. SV. I.-S., L. (B.) M., C. (P.) C-T. A.-M., J. (D.) C. A.-C., O. (M.) N. L. M., B. (M.) M. M., O. T. G., F. (R.) I. M., T. M. M. R., C. C. (V.) G., împotriva Sentinței civile nr. 4983/06.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cauza având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei de ședință, s-a prezentat intimata – pârâtă U. S. Haret București, prin avocat N. S. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, la fila 40, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenții – reclamanți au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, astfel cum li s-a pus în vedere prin citația emisă pentru acest termen de judecată (fila 22 dosar), de asemenea, au depus concluzii scrise și înscrisuri, într-un singur exemplar, la data de 21.03.2013, prin serviciul registratură, intimata – pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare și înscrisuri, în 3 exemplare, și că, prin fax, prin serviciul registratură, intimatul – chemat în garanție M. Educației Naționale a depus întâmpinare, într-un singur exemplar, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat Curtea acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Intimata – pârâtă, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile noi, anexate întâmpinării.
Curtea, în temeiul art. 305 din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile noi depuse de intimata-pârâtă în recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimata – pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, precum și a cererii de chemare în garanție. Precizează că din înscrisurile depuse la acest termen de judecată reiese că intimatul – chemat în garanție recunoaște forma de învățământ urmată de recurenții - reclamanți întrucât pentru alți colegi de facultate ai acestora M. a aprobat eliberarea diplomei de licență fără să mai folosească calea de atac a recursului.
Învederează că universitatea a funcționat într-un cadru legal, în mod public, ca persoană juridică de utilitate publică, iar recurenții – reclamanți au parcurs toate etapele de studiu prevăzute de Legea nr. 84/1995. În consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4983/06.12.2012, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B. Sv. I.-S., L. (B.) M., C. (P.) C-tin A.-M., J. (D.) C. A.-C., O. (M.) N. L. M., B. (M.) M. M., O. T. G., F. (R.) I. M., T. M. M. R. și C. (V.) C. G. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București. De asemenea, a respins excepția lipsei de obiect invocată de chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a respins cererea de chemare în garanție a acestuia, formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții s-au înscris în anul 2006 la Facultatea de Sociologie-Psihologie din cadrul Universității Spirul Haret, specializarea psihologie, forma de învățământ –învățământ la distanță (ID).
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanții au obținut titlul de licențiat în psihologie, promovând examenul de licență din luna iulie 2009/2010.
Tribunalul a constatat că, nici la momentul înscrierii reclamanților în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, pârâta U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea psihologie, forma de învățământ ID.
A arătat în acest sens că forma de învățămînt ID pentru specializarea psihologie nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată în niciuna dintre hotărârile de guvern în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, respectiv HG nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, HG nr. 916/2005, anexa 1 lit. B pct. 6, HG nr. 676/2007, anexa 3 pct. 6, HG nr. 635/2008, anexa 3 pct. 6, HG nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30, HG nr. 966/2011, anexa 3 pct. 6.
Conform actelor normative enunțate, pentru Facultatea de Sociologie-Psihologie din cadrul Universității S. Haret, specializarea psihologie, era acreditată doar forma de învățământ zi, fără a fi prevăzută forma de învățământ ID.
Tribunalul a înlăturat susținerile pârâtei în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate întrucât universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat, arătând că deși art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 prevedea că formele de învățământ FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi, însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățământ ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr. 3306/08.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățământului.
De asemenea, prin Legea nr. 443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art. 3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. La art. 2 din legea de înființare a Universității S. Haret nu se prevede, printre facultățile și specializările acreditate de la înființare, Facultatea de Sociologie-Psihologie. Reclamanții au urmat studiile la forma de învățământ la distanță ID, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea psihologie din cadrul Facultății de Sociologie-Psihologie a Universității S. Haret.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că reclamanții nu au dovedit că este nejustificat refuzul pârâtei de eliberare a diplomei de licență cu suplimentul aferent după aprobarea tipizatului, nefiind așadar întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a obliga pârâta la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamanților de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată, astfel că a fost respinsă. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție, în temeiul art. 60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în garanție, invocată de chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, deoarece nu s-a dovedit că ar fi fost aprobat tot necesarul de formulare tipizate cerute de către pârâta U. S. Haret.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, reclamanții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ. și solicitând, în principal, constatarea nulității hotărârii atacate, iar pe fond, modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a celei de chemare în garanție.
În motivare, au arătat că sentința recurată nu este semnată de judecător și grefier, contrar dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., fiind lovită de nulitate.
În ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, de respingere a acțiunii, au susținut că aceasta este nelegală și netemeinică, învederând că în mod eronat a reținut Tribunalul că U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată pentru cursuri specializarea psihologie forma de învățământ ID.
În acest sens, au arătat că U. S. Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie a fost și este acreditată să organizeze activitate didactică la zi, în specializările Psihologie, respectiv Sociologie-Psihologie, astfel că, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și art. 2 din Ordinul nr. 3404/2006, putea organiza și învățământ la distanță și cu frecvență redusă în specializările respective.
Au subliniat că nu a fost contestat dreptul reclamanților de a obține diplomele de licență pentru absolvirea unei forme de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele de acreditare/autorizare provizorie, iar chematul în garanție nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamanților.
De asemenea, specializarea urmată de către reclamanți la forma de învățământ ID a fost confirmată de Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, când a refuzat eliberarea diplomelor, contrar conduitei anterioare, astfel că absolvenții din anii precedenți, aflați într-o situație similară cu reclamanții, sunt beneficiarii eliberării diplomelor, în timp ce absolvenților anului 2009 li se crează o situație discriminatorie.
Recurenții-reclamanți au invocat în sprijinul soluției de admitere a acțiunii jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în spețe similare, menționând totodată că, în cazul unei eventuale nereguli în activitatea de școlarizare, culpa este comună, aparținând atât unității de învățământ, cât și ministerului de resort, care avea responsabilitatea să își exercite prerogativele legale de a lua toate măsurile pentru a constrânge pârâta să intre în legalitate, măsuri la care nu s-a apelat însă până la finalizarea studiilor reclamanților, ceea ce presupune că programul de studii urmat a fost în deplin acord cu legislația în vigoare.
Cât privește decizia civila nr. 3306/2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de Tribunal, au arătat că aceasta este străină de natura litigiului, fiind pronunțată într-o cauză cu un alt obiect, în care instanța a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță, și nu cu o cerere privind eliberarea diplomelor.
S-a mai invocat faptul că pârâta a recunoscut dreptul reclamanților la eliberarea diplomelor, apreciindu-se și că nu se pot ignora efectele juridice ale adeverințelor care certifică absolvirea unor instituții de învățământ superior.
Recurenții au susținut că hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul respingerii cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare a avocatului, fiind încălcate prevederile art. 156 C.pr.civ. și dreptul de apărare, deși imposibilitatea de prezentare a apărătorului a fost dovedită cu înscrisuri, solicitându-se și comunicarea întâmpinării formulate de minister în cauză.
Intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat în esență că refuzul ministerului de a aproba eliberarea tipizatelor de diplomă de licență nu este nejustificat, întrucât U. S. Haret a derulat nelegal programul de învățămând urmat de recurenții-reclamanți, nefiind acreditată sau autorizată provizoriu pentru a organiza studii la forma de învățămând ID la specializările respective. Cât privește practica judiciară invocată de recurenți, a susținut că aceasta nu constituie izvor de drept, invocând, la rândul său, practică judiciară în sensul respingerii acțiunii. Referitor la adeverințele eliberate de univesitate, a susținut că valabilitatea acestora este limitată în timp și că nu angajează decât răspunderea pârâtei, neputând fi opuse altor subiecte de drept, apreciind totodată că un fapt ilicit, respectiv organizarea unor cursuri în afara cadrului legal, nu poate produce efecte licite, și anume recunoașterea unor adeverințe de studii ca valabile.
Intimata-pârâtă U. S. Haret a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat, în cazul admiterii recursului, să se admită și cererea de chemare în garanție.
În motivare, a susținut, în esență, că programul de studii urmat de recurenți a fost organizat cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanță fiind aceea ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ la zi. A arătat totodată că, obligația universității de a elibera diplomele de licență către recurenți este subsidiară și indisolubil legată de acordul chematului în garanție în vederea tipăririi formularelor. A invocat și practica instanței supreme.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Referitor la susținerile privind nulitatea sentinței pentru nesemnarea acesteia de către judecător și grefier, acestea nu pot fi primite, exemplarul depus la dosarul de fond neprezentând vicii de natura celor invocate.
Neîntemeiate sunt și criticile formulate cu privire la respingerea cererii de amânare a judecății, în condițiile în care apărătorul reclamanților a fost în imposibilitate de prezentare din propria culpă, întrucât a acceptat angajamente într-o altă cauză, deși la momentul respectiv cunoștea termenul fixat în dosarul de față.
Cât privește fondul cauzei, acțiunea soluționată prin sentința recurată are ca obiect obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă către recurenții-reclamanți, precum și obligarea chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți, în vederea eliberării acestora.
Curtea reține că U. S. Haret din București a fost înființată prin Legea nr. 43/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin HG nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care recurenții-reclamanți au urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U. S. Haret se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor acestei legi a fost emis Ordinul ministrului educației nr. 3404/2006, prin care s-a prevăzut că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate, cu precizarea că, la art. 8 se prevedea în mod expres faptul că „Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate.”
Independent de împrejurarea dacă specializarea urmată de recurenții-reclamanți, forma de învățământ ID, a fost acreditată sau autorizată provizoriu, Curtea reține că aceasta a fost confirmată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin eliberarea formularelor de diplomă de licență până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora, creându-se astfel o situație discriminatorie pentru absolvenții anului 2009 și ai anilor ulteriori, raportat la absolvenții anilor precedenți, aflați în aceeași situație, fără nicio justificare rezonabilă.
Este important de subliniat faptul că factorii de decizie din sistemul de învățământ nu au sesizat existența vreunor nereguli semnificative în organizarea și desfășurarea activității educaționale la nivelul Universității S. Haret, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că universitatea a acționat în afara cadrului legal, deși, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a acestei instituții de învățământ superior.
Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.”
Este relevantă și împrejurarea că recurenților-reclamanți le-a fost eliberată adeverința care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat, adeverință care a intrat în circuitul civil, nefiind revocată sau anulată de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă și, în consecință, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate, deși valabilitatea acesteia este limitată în timp.
Pe de altă parte, Curtea reține că, și în ipoteza în care specializarea urmată de recurenții-reclamanți nu ar fi fost recunoscută, aceștia au fost de bună-credință, necunoscând acest aspect, pasivitatea autorităților cu competențe în materie cultivând imaginea unui program de studii derulat în deplin acord cu legislația în vigoare la momentul respectiv.
În consecință, Curtea constată că, în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a recurenților-reclamanți, aceștia au dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licență.
Prin urmare, se impune admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă către reclamanți.
Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea constată că există un raport juridic născut din refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență.
Curtea constată că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, în perioada 2005-2009, M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a Universității S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată recurenților-reclamanți, care au acționat cu bună-credință.
Trimiterile intimatului-chemat în garanție la hotărârile de Guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru forme de învățământ neacreditate nu sunt relevante în speță, instanța nefiind învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Având în vedere soluția de admitere a cererii având ca obiect eliberarea diplomelor de licență și constatând că pârâta U. S. Haret este în imposibilitate de a elibera recurenților-reclamanți aceste diplome fără concursul efectiv al intimatului-chemat în garanție care, în calitate de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în raport de dispozițiile art. 60-63 C.pr.civ., Curtea constă că se impune admiterea și a cererii de chemare în garanție, în sensul obligării Ministerului Educației Naționale, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru recurenții-reclamanți. În ce privește solicitarea de instituire a acestei obligații sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere, Curtea o găsește neîntemeiată, în absența oricăror indicii că autoritatea chemată în garanție intenționează să se sustragă de la îndeplinirea obligației, astfel încât să fie necesare mijloace mai ferme de constrângere pentru a se conforma.
Se cuvine menționată și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție, astfel că soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. împotriva României).
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și, în parte, a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenții – reclamanți B. SV. I.-S., L. (B.) M., C. (P.) C-T. A.-M., J. (D.) C. A.-C., O. (M.) N. L. M., B. (M.) M. M., O. T. G., F. (R.) I. M., T. M. M. R. și C. C. (V.) G., toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. - V. D. din Râmnicu V., ., ., ., județul V., împotriva Sentinței civile nr. 4983/06.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 3, și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, NAȚIONALR, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentul de diplomă conform studiilor absolvite și examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009, respectiv iulie 2010.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER,
M. - C. I.
Red.jud.M.B./09.12.2013
Jud. fond: D. S., Tribunalul București Secția a IX-a
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2480/2013.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
