Anulare act administrativ. Sentința nr. 37/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 8046/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 37/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. G. R.
GREFIER: M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. C. N., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ și I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ "CODRII VLĂSIEI" AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect „anulare act administrativ DISJUNS DIN_/2/2011”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, prin apărător ales N. Ș., cu împuternicire avocațială aflată în dosarul nr._/2/2011 și pârâtul I. G. pentru Situații de Urgență, prin consilier juridic L. V., care depune delegație la dosar, lipsă fiind pârâții M. Administrației și Internelor și I. G. pentru Situații de Urgență „Codrii Vlasiei” al Județului Ilfov.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au avut termen în cunoștință pentru această dată.
Curtea acordă părților prezente cuvântul asupra excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.
Reclamantul, prin apărător, depune la dosar o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit competența exclusiva a Curții de Apel București pentru cauzele nedisjunse.
Având cuvântul asupra excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Solicită să se constate că în cauză este vorba de două acte administrative individuale și nu normative, care se adresează personalului Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență.
Din cele 28 de structuri ale M. Administrației și Internelor, cele două acte administrative individuale se adresează doar personalului I. G. pentru Situații de Urgență.
Reclamantul, prin apărător, învederează că există o nelămurire pentru că în întâmpinarea depusă de pârât se arată că aceste acte sunt acte administrative normative. Consideră că trebuie lămurită natură actelor administrative. Aceste calificări ale părților vor să înlăture obligația lor, fie de publicare, fie de comunicare.
Nu se face dovada de către pârât a publicării sau comunicării actelor administrative.
De asemenea învederează că actele contestate au caracter secret și consideră că este o secretizare excesivă, care i-a vătămat în drepturile lor. Învederează că au depus plângere prealabila la momentul potrivit, în termen legal și au contestat toate actele administrative, la 15.06.2011.
Reclamantul, prin apărător, arată că actele administrative contestate sunt Ordinul J658 și_ al Inspectorului G. al Inspectoratului pentru Situații de Urgență.
Apreciază că, față de susținerile pârâtului, în sensul că există inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, sunt în termen să depună plângerea formulată pentru că aceste ordine au caracter secret și nu pot fi cunoscute pentru că nu au certificat ORNISS.
Reclamantul, învederează că există un Ordin, Ordinul nr. J658, care este nesecret însă cu anexe secrete. În acest Ordin există un articol care definește numărul de cadre militare, ofițeri, subofițeri și salariați civili însă nu se știe dacă acest număr este la nivel central sau la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență.
Având în vedere că aceste acte nu au fost comunicate și această comunicare nu le poate fi imputată, solicită respingerea excepției, iar Curtea de Apel București să retina cauza în competentă soluționare.
Pârâtul I. G. pentru Situații de Urgență, prin consilier juridic, învederează că cele două acte contestate sunt acte administrative individuale. Sunt acte clasificate și nu ar fi putut fi comunicate reclamantului pentru că au fost depuse la C. privind informațiile clasificate din cadrul Curții de Apel București pe 21.03.2012. solicită să se constate că reclamantul a avut cunoștință de aceste acte întrucât în cererea completatoare formulată reclamantul a arătat că are cunoștință de aceste acte și a solicitat constatarea nulității acestora.
Solicită să se aibă în vedere dispozițiile Legii 24/2011 care în art. 11 prevede că actele clasificate nu pot fi publicate în Monitorul Oficial.
Reclamantul, prin apărător, învederează că aceste acte nu au fost comunicate, nu a aflat decât numărul acestor acte.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită să se aibă în vedere Hotărârea nr. 1120/2008 a Curții Constituționale.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepție invocată de pârâtul I. G. pentru Situații de Urgență.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 14.12.2011, sub nr._/2/2011, reclamantul A. C. N. a chemat în judecată pârâții M. ADMINISTRAȚIEI SI INTERNELOR, I. G. P. SITUAȚII DE URGENTA si I. P. SITUAȚII DE URGENTA „CODRII VLĂSIEI”, AL JUDEȚULUI ILFOV, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:
-nulitatea măsurii punerii la dispoziție a reclamantului începând cu data de 15.06.2011;
-nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii reclamantului în rezervă, respectiv examinarea orală denumită „interviu " în vederea accesării funcțiilor vacante ;
-nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă nr._ /14.09.2011 .
pe cale de consecință, să se dispună repunerea sa in situația anterioara emiterii Ordinului de trecere in rezerva nr._/14.09.2011, atât în ceea ce privește repunerea in funcția deținuta anterior, respectiv subofițer operativ principal, dar si drepturilor materiale restante si efective, cuprinzând diferența norma de hrana, norma de echipare, solda de grad si funcție, diferența de solda de 25% reținuta pe perioadă determinată, care ulterior a fost reținută pe perioadă nedeterminată, de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea sa efectivă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost încadrat la I. pentru Situații de Urgenta ,, Codrii Vlăsiei”, Ilfov, Detașamentul Otopeni, în funcția de subofițer tehnic principal, specialitatea radiotelefonist.
A fost pus la dispoziție si ulterior trecut in rezerva in temeiul dispozițiilor art. 85 alin 1 lit. e ) din Legea nr. 80 / 1995 privind Statutul Cadrelor Militare prin Ordinul INSPECTORULUI SEFAL INSPECTORATULUI P. SITUAȚII DE URGENT „CODRII VLASIEI,, AL JUDEȚULUI ILFOV Nr._/14.09.2011 .
Arată reclamantul că a formulat atât contestație, dar si plângere prealabila in conformitate cu dispozițiile legii nr.554/2004. După parcurgerea acestei proceduri a primit un răspuns la plângerea prealabila (adresa nr._/P/14.11.2011) prin care i s-a comunicat ca se apreciază ca fiind neîntemeiata plângerea prealabila, iar in acest sens nu se impune revocarea ordinului de trecere in rezerva.
Toate competentele in vederea trecerii in rezerva a personalului disponibilizat (cadre militare ) din cadrul M.A.I au fost delegate către conducerea structurilor vizate, respectiv comandanților unităților (O M.A.I nr 600/2005).
Apreciază reclamantul că a fost nedreptățit si vătămat in drepturile sale atat prin emiterea Ordinului de trecere in rezerva mai sus menționat, cat si prin modul de organizare si susținere a examinării in vederea departajării si ocupării funcțiilor declarate vacante din structura I. pentru Situații de Urgenta.
Astfel, reclamantul a fost împiedicat sa participe la prima examinare (interviu) din 15.07.2011și a solicitat sa i se precizeze temeiul legal in baza căruia i-a fost ingradit acest drept, printr-un ordin verbal, răspunsul fiind in sensul ca au respectate dispozițiile din Ordinul Inspectorului G. Nr 7104/21.06.2011. Acest Ordin nu i-a fost adus la cunoștință, nu a fost afișat, nu s-a făcut referire la aceasta metodologie la data organizării examinării si chiar daca ar fi fost asa, aceasta dispoziție este nelegala.
Desi masurile de reducere a personalului vizau reforma in cadrul întregului Minister al Administrației si Internelor, a constatat reclamantul că au fost vizate numai Jandarmeria Română și I. pentru Situații de Urgență, respectiv cadrele militare. Astfel, la data de 15.06.2011, reclamantul și colegii săi au fost anunțați ca o parte dintre subofițeri au fost pusi la dispoziție, urmare a faptului ca un număr de funcții urmează a fi desființate. P. ocuparea acestor funcții vacante s-a organizat o examinare orală, denumită interviu, care inca de la început s-a dovedit a fi o măsura cel puțin deficitară. Astfel, nu s-au anunțat criteriile si motivele care au condus la vacantarea si desființarea doar a unor funcții, fara sa fie afectate alte categorii sau funcții ( a se vedea șoferii). S-a preferat ca denumirea examinării sa fie aceea de interviu, avandu-se in vedere faptul ca la aceasta proba nu se poate face contestație.
In fapt a fost un veritabil examen oral, pentru care tematica si bibliografia nu au fost puse la dispoziție în totalitate sau a fost insuficient alocată. Potrivit dispozițiilor legale in vigoare invocate în răspuns de către I.S.U Ilfov, era necesara organizarea unui concurs de departajare care sa cuprindă toate probele prevăzute de art.34 din Ordinul M. nr .665/2008 .
In vederea stabilirii legalității masurilor de trecere în rezervă, este necesar a se cunoaște care era structura organigramei la data punerii la dispoziție, la data susținerii examinării și la data emiterii ordinului de trecere în rezervă. Numai in acest mod se poate constata daca exista garanția obiectivității masurilor luate și dacă această măsură viza o reducere efectivă a numărului și felului funcțiilor desființate.
Totodată, arată reclamantul că nu există prevedere legală care să impună ca pentru trecerea în rezervă în temeiul disp. art. 85 alin. 1 lit. „e" din Legea nr. 80/1995 -Statutul cadrelor militare să fie necesar să se organizeze și să se susțină examene și cu atat mai puțin interviuri. Din acest punct de vedere punerea la dispoziție, examinarea sub formă de interviu și ordinul de trecere în rezervă sunt lovite de nulitate absolută, deoarece exced prevederilor art. 85 alin. l lit. e) din Legea nr. 80/1995.
Potrivit dispozițiilor Statutului Cadrelor Militare (L.nr.80/1995), precum si in temeiul dispozițiilor Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cadrele militare disponibilizate au dreptul la măsuri compensatorii; aceste drepturi nu au fost respectate și nu au fost acordate.
S-a încercat în acest mod transformarea cadrelor militare trecute în rezervă în salariați, deși cadrele militare au raporturi de subordonare, în timp ce salariații prestează activitate în cadrul unor raporturi de muncă. In aceste condiții, este necesară revocarea ordinului de trecere în rezervă a reclamantului, deoarece emitentul acestui act administrativ unilateral nu a respectat prevederile legale în materie .
De asemenea, la data trecerii în rezervă, emitentul ordinului nu a achitat reclamantului drepturile restante și anume:
-norma de echipare pentru anii 2009-2010, 2010-2011 ;
-diferența de norma de hrană restantă ;
-diferența de 25% din solda lunară reținută inițial pe perioadă determinată, de 6 luni, care între timp a devenit perioadă nedeterminată.
Mai arată reclamantul că în adresa de răspuns i s-a comunicat faptul că "personalul disponibilizat va beneficia de drepturile prevăzute de art. 63 alin 1 si art .64 alin 1 din L. nr. 284/2010 si OUG nr.54/2011”, însă a omis să precizeze când va beneficia concret de aceste drepturi legal recunoscute. Rezultă faptul că și din acest punct de vedere ordinul de trecere în rezervă este lovit de ineficacitate și pe cale de consecință este nul absolut.
De asemenea, desi prin efectul ordinului de trecere în rezervă reclamantul ar trebui să beneficieze de dispozițiile OUG nr.54/2011 de la data trecerii in rezerva (15.09.2011) și pe perioadă nedeterminată, acesta, în calitate de cadru militar in rezerva disponibilizat nu beneficiază de asigurare medicală, vechime în vederea pensionării sau de alte drepturi ce decurg din această calitate.
In ceea ce privește ordinele cu caracter secret incluse în tematică și în bibliografie, acestea nu au putut fi studiate decât în foarte mică măsură, deoarece accesul in perioada de pregătire la aceste documente a fost limitat ( documentele cu caracter secret se pot studia numai în incinta unității, în perioadă determinată, cu aprobare specială).
In ceea ce privește înregistrările audio video de la data interviului, apreciază că nu s-au făcut cu obiectivitate, deoarece au fost înregistrate imaginile numai cu candidați nu și imaginea de ansamblu, inclusiv comisia de examinare.
De asemenea, arată reclamantul că la data trecerii sale în rezervă mai existau posturi vacante. Din acest motiv, consideră încă o data că ordinul de trecere in rezervă este neconstitutional, nelegal si intempestiv, aduce atingere drepturilor personale și patrimoniale recunoscute de lege, interesului său legitim, aduce atingere inclusiv demnității sale ca cetățean și cadru militar.
Prin modul de desfășurare a activităților premergătoare examinării, precum si a interviului contestat, reclamantul a fost discriminat pe motivul nerespectarii șanselor egale ( neexistând garanția că secretul întrebărilor si răspunsurilor nu erau împartășite între candidați după ieșirea acestora din sală) fapt interzis prin legea fundamentală a României, dar și prin dispozițiile legale în materie, atat de drept intern, dar si cuprinse în convențiile internaționale la care România a aderat și la care este parte.
Mai mult, personalul disponibilizat din cadrul M. Administrației si Internelor beneficiază de masuri de protecție sociala in conformitate cu O.U.G nr. 100 /1999. Ordinul de trecere in rezerva contestat nu cuprinde referiri la drepturile cuvenite reclamantului, în calitate de cadru militar disponibilizat, în conformitate cu dispozițiile O.U.G nr. 100/1999. Acesta constituie un alt motiv de nelegalitate al ordinului și încă o măsură care duce la vătămarea acestuia în drepturile recunoscute de lege.
In drept, au fost invocate prevederile Constituției României, Legea nr. 80 1995 privind Statutul Cadrelor Militare, modificata si completată, O.U.G nr. 100 /1999, OUG nr.54/2011, coroborte cu dispozițiile Legi nr 554/2004 a conteciosului administrativ, Ordinul M.I.R.A nr . 665/2008, Legea 284/2010.
Pârâtul I. G. pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare, invocând excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență (neavând calitatea de emitent al actului contestat), respingerea pretenției formulate de reclamant privind anularea „Ordinului de trecere în rezervă nr._/14._ emis de conducerea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „ Codrii Vlăsiei" al județului Ilfov, măsurii punerii la dispoziție începând cu data de 15.06.2011 " ca fiind inadmisibilă pentru tardivitatea plângerii prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii avându-se în vedere precizările cu privire la natura juridică a actelor atacate în instanță, pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 21.03.2012, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a Ordinului O.M.A.I nr. 1/ 658/10.06.2011, nesecret și nepublicat și a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/11.06.2011, secret, nepublicat.
În motivare, s-a arătat în esență, că potrivit disp. OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 15/2008, structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor se aprobăprin hotărâre a guvernului.
În acest sens a fost emisă HGR nr. 416/2007 privind structura organizatorică a Ministerului Internelor și Re formei Administrative, cu anexe cuprinzândnumărulde posturi pe timp de pace și mobilizare.
HGR nr. 1490/2004 reglementează pentru I. G. pentru Situații de Urgență organigrama, precum și regulamentul de organizare și Funcționare.
Reclamantul a fost trecut în rezervă deoarece la nivelul Ministerului Administrației și Internelor s-a dispus diponibilizarea unui număr important de persoane, inclusiv câteva mii de cadre militare.
Această disponibilizare, fiind de natură să modifice în mod substanțial structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor trebuia dispusă numai prin act normativde aceeași putere, respectiv numai prin hotărâre a guvernului României.
În mod cu totul nelegal, a fost emis O.M.A.I nr. 1/658/10.06.2011, ordin nesecret și nepublicat, prin care se procedează la modificarea -în fapt- a HGR nr. 416/2007, dar și a HGR nr. 1490/2004, care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare. Mai mult, în aplicarea acestui OMAJ nr._, este emis OISU nr._/11.06.2011, care vine să reglementeze structura organizatorică, efectivele, numărul de posturi pe timp de pace și mobilizare pentru I. G. pentru Situații de Urgență.
Acest ordin al Inspectorului G. al IGSU este cu caracter secret, nepublicat și prin intermediul său au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGSU si repartizate pe unități posturile aprobate.
Ambele ordine au aplicabilitate de la data de 15.06.2011, însă la nivelul unităților operative au fost comunicate și au intrat în vigoare prin OZU ( ordin de zi pc unitate ) la data de 16.06.2011.
Rezultă faptul că, în disprețul legii, un act normativ superior (hotărâre a guvernului României ) a fost înfrânt prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului și respectiv Ordin al Inspectorului G. al IGSU.
Pe de altă parte, prin aceste două acte normative emise de autoritățile publice centrale subordonate guvernului României, s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, deoarece punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege (inventarea de motive de trecere în rezervă, precum simulacrul de concurs/examen/interviu ), dar și prin nerespectarea în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă (plata unor sume reprezentând ajutoare și plăți compensatorii t calitatea de asiguratîn sistemulmedicalde statetc.),
Ambele ordine au fost emise prin exces de putere. În același timp, se poate observa cu ușurință că au fost încălcate și alte două acte normative, respectiv Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, prin care se dispune obligativitatea publicării actelor administrative ale autorității publice centrale în Monitorul Oficial al României, dar și dispozițiile Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus o secretizare în mod excesiv a acestor acte normative și nepublicarea acestor acte în executarea legii.
Nepublicarea acestor ordine atrage ineficienta lor, inexistența practic din punct de vederejuridic.
Pe de altă parte, rezultă că atât M. Administrației și Internelor-prin ministrul Administrației și Internelor, dar și I. G. pentru Situații de Urgență — prin inspectorul general, au calitate procesuală pasivă, deoarece au dispus modificarea structurii de personal, organizatorice, au dispus reducerea numărului de posturi pe timp de pace și mobilizare (potrivit datelor furnizate în mass-media, numărul persoanelor disponibilizate cadre militare, funcționari cu statut special, funcționarii publici trebuind să fie în anul 2011 de circa 10.500, deci o parte importantă a resursei umane din acest minister).
Singurele entități care pot dispune asupra acestor măsuri sunt M. Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite și I. G. pentru Situații de Urgență, deoarece numai în persoana acestora se se realizează identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății, repectiv anularea ordinului de trecere în rezervă, precum și a actelor anterioare și ulterioare emiterii acestui ordin adminsitrativ cu caracter individual.
Inspectoratele, județene nu au competență privitoare la reîncadrarea și plata drepturilor de natură salariată pe perioada pană la reîncadrare, singurele instituții competente fiind în acest sens M. Administrației și Internelor și I. G. pentru Situații de Urgență.
Prin Ordinul m.a.i. nr. 1/658/10.06.2011 și a Ordinului IGSU nr.0802l1/11.06.2011 atributul stabilirii structurii și efectivelor Ministerului Administrației și Internelor, respectiv ale IGSU, a trecut de la guvern la comandantul unității militar, deoarece comandantul unității a apreciat asupra legalității și oportunități desființării unor posturi, precum și asupra măsurii trecerii în rezervă a anumitor cadre militare în temeiul disp. art 82 și 85 al. 1 lit e) din Legea nr. 80/ 1995 - Statutul cadrelor militare, fapt ce constituie un alt motiv de nelegalitate al acestor ordine emise de ministru și respectiv de inspectorul general.
Se invocă, de asemenea, în apărările formulate de pârâți, că s-a procedat la toate aceste măsuri de disponibilizare prin aplicarea HGR m.656/2011, publicată în M. Of. la data de 30.08.2011, însă se omite, cu bună știință, să se arate faptul că această hotărâre vizează alte categorii de personal din M. Administrației și Internelor, nicidecum personalul ISU sau jandarmii ( a se vedea faptul că sunt vizate Departamentul Schengen, Serviciile publice de permise și înmatriculări auto, Rezervele de Stat și Arhivele Naționale ).
In drept: disp. art 132 C.pr. civ, rap. la disp. art. 6 si 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Partea 1, rap. la disp. Legii nr. 554/2004, Legii nr. 80/1995.
Pârâții au formulat întâmpinări la cererea de completare a cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 6026/24.10.2012, Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâți și a declinat competența de soluționare a capetelor de cerere privind anularea măsurii punerii la dispoziție, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă și a Ordinului de trecere în rezervă nr._/14.09.2011 în favoarea Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal. A fost disjuns capătul de cerere vizând anularea Ordinelor nr. I/658/10.06.2011 emis de Ministrul Administrației și Internelor și nr._/11.06.2011 emis de I. G. pentru Situații de Urgență și fixat termen pentru continuarea judecății în ce privește acest capăt de cerere, cauza primind nr. de înregistrare_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâtul M. Administrației și Internelor, și analizată cu prioritate în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
În cauză, reclamantul a solicitat instanței, prin cererea de modificare a cererii inițiale de chemare în judecată, să constatate nulitatea absolută a Ordinului O.M.A.I nr. 1/ 658/10.06.2011, nesecret și nepublicat și a Ordinului Inspectorului G. S.U. nr._/11.06.2011, secret, nepublicat.
Curtea reține că independent de data comunicării acestor acte administrative sau de momentul luării la cunoștință de existența acestuia, ca o primă condiție de exercițiu a dreptului la acțiune în materia contenciosului administrativ, persoana ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, prin emiterea acestuia, trebuie să se adreseze autorității emitente, solicitând revocarea acestuia, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, nu este obligatorie procedura administrativă prealabilă. După ce se face dovada că s-a solicitat revocarea actului și că persoana ce se consideră vătămată a adus la cunoștință autorității emitente a actului administrativ această împrejurare și motivele pentru care consideră că actul vătămător este nelegal, urmează a se verifica dacă a fost respectată procedura prevăzută de art. 7 din punct de vedere al respectării termenelor pe care aceste dispoziții le prevăd.
În cauză, Curtea constată că reclamantul nu au depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, s-a adresat mai întâi autorităților publice emitente, îndeplinind astfel procedura administrativă prealabilă. Mai mult, este de observat că apărătorul reclamantului a recunoscut că nu a formulat plângere prealabilă împotriva actelor administrative atacate prin prezenta cerere, justificat de faptul că actele nu i-au fost comunicate și apreciind că este încă în termen să formuleze plângerea prealabilă.
Indiferent de aspecte cum ar fi necomunicarea actelor administrative atacate, precum și de posibilitatea reclamantului, la momentul actual, de a urma procedura prealabilă, instanța observă că pentru a avea deschisă calea acțiunii în fața instanțelor de judecată, reclamantul trebuie să urmeze calea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că acesta ar fi în termenul de formulare a plângerii prealabile nu este de natură a suplini lipsa parcurgerii acesteia la momentul sesizării instanței.
Ținând seama de considerentele expuse, constatând că înainte de introducerea acțiunii reclamantul nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, apreciază că este întemeiată excepția inadmisibilității, motiv pentru care o va admite și va respinge acțiunea pentru lipsa procedurii prealabile.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea formulată de reclamantul A. C. N., domiciliat în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, I. G. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ, cu sediul în București, .. 46, sector 2 și I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „CODRII VLĂSIEI” AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în Otopeni, Calea Bucureștilor, nr. 222C, Pavilion 2C, jud. Ilfov, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2013.
Președinte, Grefier
M. G. D. M.
R.
Red. MR/Tehn. MD/MR
| ← Pretentii. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1787/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
