Pretentii. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 113/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 75
Ședința publică de la 10.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 141/10.02.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus la dosarul cauzei, prin poșta electronică, concluzii scrise și un set de înscrisuri și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de lipsa părților, dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 141/10.02.2012, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta AFP A., a anulat decizia de calcul a taxei de poluare și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 8493 lei achitată cu chitanța . nr._ din 17.11.2008, reprezentând taxă de poluare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 8493 lei, conform chitanței chitanței . nr._ din_ .
A formulat contestație împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare în termen legal și s-a adresat pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, solicitând restituirea taxei pe considerentul că aceasta este discriminatorie în raport de prevederile europene, însă cererea i-a fost respinsă pe motiv că legislația fiscală în vigoare prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România.
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par.1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Or, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 20.09.2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, (precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat, prin crearea unui tip similar de diferență de tratament, s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Or, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta arătând că sentința este dată după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei în interesul legii nr. 24/2011, iar instanța de fond a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost învestită, întrucât reclamanta a solicitat anularea deciziei, fără a-și întemeia cererea pe art. 117 alin. 1 lit. d Cod proc. fiscală.
Instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecății și a ignorat apărările cuprinse în întâmpinare, acțiunea fiind inadmisibilă pentru că este tardivă și nu se solicită restituirea în baza art. 117 Cod proc. fiscală.
Recurenta a mai susținut că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată (T. și N.), ca atare, nu se poate institui cu putere de lege că taxa colectată în temeiul OUG 50/2008 contravine dreptului comunitar.
A fost invocată și dezbaterea din 10.05.2011 organizată la București de Institutul Național al Magistraturii (INM), pe tema aplicării hotărârii preliminare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 402/09, T., în care s-a opinat că până și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost reticentă în ceea ce privește taxa instituită prin OUG 50/2008.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia de calcul al taxei de poluare nr. 8116/17.11.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a comunei Nanov, a fost stabilită o taxă de poluare în cuantum de 8493 lei, în vederea efectuării înmatriculării în România a autovehiculului marca Mercedes Benz Tip Sprinter, având data primei înmatriculări 12.12.2003, taxă ce a fost achitată de reclamantă la data de 17.11.2008.
Reclamanta a formulat contestație înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman sub nr._/15.07.2011, solicitând restituirea sumei de 8493 (plus dobândă aferentă), reprezentând taxa de poluare individualizată prin decizia de calcul al taxei de poluare nr. 8116/17.11.2008.
Prin decizia nr. 297/05.08.2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman a respins ca nedepusă în termen contestația, menținându-se, în consecință, cele stabilite prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 8116/17.11.2008, reținându-se că în cauză nu se impune restituirea sumei în cuantumul contestat.
În considerentele acestei decizii se menționează că petenta solicită restituirea sumei de 8493 lei reprezentând taxa de poluare, reținându-se sub acest aspect că art. 117 alin. 1 din OG 92/2003 reglementează strict condițiile impuse de legiuitor, în care să se efectueze restituiri de sume.
Organul fiscal a constatat că nu poate da curs contestației vizând restituirea sumei, deoarece speța de față nu se încadrează în condițiile prevăzute în mod expres de lege, fiind vorba de sume achitate în baza unor titluri de creanță emise de organele fiscale teritoriale, la cererea petentului.
În raport de aceste aspecte reținute în decizia de soluționare a contestației, Curtea constată că este nefondat primul motiv de recurs referitor la lipsa unei cereri de restituire a taxei, întemeiată pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din OG 92/2003.
Din moment ce Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman invocă în decizie dispozițiile art. 117 din OG 92/2003 precizând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în mod expres de acest articol, întrucât este vorba despre sume achitate în baza unor titluri de creanță emise de organele fiscale teritoriale, rezultă că reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare pe care a achitat-o.
De altfel, se și consemnează în decizie că petenta solicită restituirea sumei de 8493 lei reprezentând taxa de poluare, iar în dispozitivul deciziei se reține că nu se impune restituirea sumei în cuantumul contestat.
Se mai arată în cererea de recurs că au fost ignorate apărările cuprinse în întâmpinare, acțiunea fiind inadmisibilă fiindcă este tardivă.
Sub acest aspect, Curtea reține, pe de o parte, confuzia pe care o face recurenta între inadmisibilitatea și tardivitatea unei acțiuni adresată instanței de judecată, formularea tardivă a unei acțiuni având drept consecință respingerea acesteia ca tardiv formulată și nu ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, prezenta acțiune, prin care se invocă un refuz nejustificat de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, este formulată în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004, care curge de la data emiterii deciziei nr. 297/05.08.2011, acțiunea fiind introdusă pe rolul instanței la data de 12.01.2012.
Nici tardivitatea formulării contestației soluționate prin această decizie nu constituie un argument în soluționarea favorabilă a recursului, având în vedere Decizia în interesul legii nr. 24/2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din OUG 50/2008, raportat la art. 205-218 Cod proc. fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d Cod proc. fiscală.
În acest sens, instanța supremă a reținut că parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, în mod corect reținând instanța de fond că taxa achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul CE.
Curtea constată că, potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Discuțiile ce au avut loc în cadrul unei dezbateri organizate de INM pe tema aplicării hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 402/2009 sunt irelevante în speță, instanța având obligația de a-și întemeia hotărârea pe dispozițiile legale incidente în materie și nu pe opinii exprimate în cadrul unor astfel de dezbateri.
Față de aceste considerente, constatând că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A. împotriva sentinței civile nr. 141/10.02.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. C. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M.
Tehnored.M.R./2ex./25.01.2013
Jud.fond: V. M., Tribunalul Teleorman – Secția CMAS,0CAFâ
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 5756/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 37/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
