Obligaţia de a face. Decizia nr. 3052/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3052/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 44452/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.3052
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta reclamantă S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE HIDROELECTRICA SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL împotriva sentinței civile nr.1244/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ P. PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI G. (A.R.P.M), AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI V. având ca obiect „suspendare executare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI G. (A.R.P.M) prin consilier juridic B. Ș. R. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 20.06.2013 s-a depus din partea recurentei reclamante dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată se arată că din partea intimatelor pârâte Agenția P. Protecția Mediului G. și Agenția P. Protecția Mediului V. au fost depuse întâmpinări.
Reprezentantul intimatei pârâte AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI G. (A.R.P.M) invocă excepția tardivității recursului și solicită a se avea în vedere că recursul nu a fost declarat în termenul legal de 5 zile de la comunicarea sentinței civile 1244/11.03.2013 ci s-a declarat cu o zi peste acest termen. Față de această împrejurarea solicită admiterea excepției de tardivitate și respingerea recursului ca tardiv declarat.
Curtea reține excepția de tardivitate a declarării recursului spre soluționare și acordă cuvântul și pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatei pârâte AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI G. (A.R.P.M) solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei. Totodată solicită a se avea în vedere motivele invocate prin întâmpinarea formulată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului și asupra cererii de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19 noiembrie 2012 reclamanta . lichidator judiciar, a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția Regională pentru Protecția Mediului G. suspendarea executării deciziei privind luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată emisă de ARPM G., potrivit adresei nr. 9960/8 noiembrie 2012. S-a mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în luna iunie 2012 a solicitat emiterea acordului de mediu pentru proiectul „Amenajarea Hidroenergetică a râului Siret, aval de CHE Movileni, MHC Movileni - faza studiu de fezabilitate” în vederea demarării în regim de urgență a executării microhidrocentralei Movileni, obiectiv amplasat în ..
Reclamanta a susținut că prin adresa nr. 9960 din 8 noiembrie 2012 pârâta ARPM G. le-a comunicat luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată pentru proiectul supus analizei.
În esență, reclamanta a arătat că decizia emisă nu este validă având în vedere reorganizarea autorităților de reglementare în domeniul protecției mediului prin HG 1000/17 octombrie 2012 care dispune că agențiile regionale de protecție a mediului se desființează, atribuțiile urmând a fi preluate de agențiile județene de protecție a mediului, în speță de APM V.. Deși ARPM G. a solicitat autorității ierarhic superioare, respectiv ANPM să indice autoritatea competentă în continuarea proiectului propus de reclamantă, aceasta nu a așteptat răspunsul ANPM ci a emis decizia de încadrare în etapa de evaluare adecvată. Reclamanta a arătat că potrivit art. 194 alineat 1 cod civil, pârâta ARPM G. a fost desființată la data de 29 octombrie 2012 iar dosarul trebuia trimis la APM V. sau așteptarea răspunsului din partea autorității ierarhic superioare.
Reclamanta a mai argumentat și faptul că decizia de încadrare nu este legală întrucât nu este necesară evaluarea adecvată având în vedere incidența dispozițiilor Ordinului MMP nr. 19/2010 coroborat cu art. 28 alineat 2 din OUG 57/2007, proiectul propus fiind necesar managementului ariei protejate, așa cum rezultă din punctul de vedere al Asociației pentru Conservarea Diversității Biologice, custode al sitului Natura 2000 L. Siretului Inferior. În motivarea deciziei contestate, a adăugat reclamant, nici măcar nu este menționată legislația aplicabilă ariilor naturale protejate și Ordinul nr. 19/2010, nefiind luată în calcul situația de fapt din zonă.
Axându-se pe îndeplinirea condițiilor necesare formulării unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ, reclamanta a susținut că prin luarea deciziei de încadrare în etapa de evaluare adecvată, contrar prevederilor legale care permiteau emiterea acordului de mediu, fără a fi necesară parcurgerea acestei etape, pârâta a încălcat dreptul său de a obține acordul d mediu potrivit schemei din Ordinul 19/2010, impunându-i o procedură care presupune atât cheltuieli mai mari cât și o prelungire nejustificată cu cel puțin 2 ani a perioadei pentru obținerea acordului de mediu, întârziindu-se promovarea unei investiții de interes public. Emiterea deciziei mai încalcă și dreptul reclamantei de a beneficia de certificatele verzi aferente microhidrocentralei, parcurgerea etapei impuse presupune punerea în funcțiune a obiectivului cu depășirea termenului limită până la care se acordă aceste facilități conform Legii 220/2008.
În ceea ce privește condiția referitoare la paguba iminentă, reclamanta a arătat că este certă că decizia luată de pârâtă are ca efect diminuarea certă a patrimoniului societății.
Reclamanta a arătat că prin adresa nr. 97 872 din 9 noiembrie 2012, a solicitat autorității ierarhic superioare, respectiv ANPM revocarea deciziei privind luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată emisă de ARPM G. conform adresei nr. 9960/8 noiembrie 2012 și trimiterea dosarului la APM V. pentru competentă soluționare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004, art. 11 din HG 1000/2012, Legea 220/2008 și art. 194 alin. 1 cod civil.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a anexat următoarele înscrisuri: adresa nr. 9960/2012, adresa nr._/2012, adresa nr. 132/2012, proces verbal din 8 noiembrie 2012, adresa nr. 5584/2012, adresa nr._/2012.
Cererea este scutită de plata taxelor de timbru conform Legii insolvenței.
Pârâta ARPM G. a depus la data de 9 ianuarie 2013 întâmpinare prin care a precizat că această entitate s-a desființat începând cu data de 9 noiembrie 2012 conform HG 1000/2012 iar instituția care a preluat patrimoniul acesteia este Agenția pentru Protecția Mediului G. (APM G.), aceasta urmând a se substitui vechii entități.
Astfel, APM G. a invocat în primul rând., pe cale de excepție, inadmisibilitatea acestei cereri pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul legal iar, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca nefondate. S-a arătat astfel că actul administrativ care face obiectul prezentei cereri, respectiv adresa nr. 9960/8 noiembrie 2012 nu este decât o comunicare prin care se confirmă legalitatea deciziei dispuse la data de 18 iulie 2012 de încadrare în etapa de evaluare a impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată a proiectului propus de reclamantă. Această adresă este răspunsul oferit de pârâtă la plângerea prealabilă a reclamantei având nr._/2012 privind reexaminarea deciziei luate și comunicate de ARPM G. prin adresa nr. 6405 din 18 iulie 2012, plângere introdusă cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea 554/2004.
Potrivit pârâtei, actul administrativ prin care s-a comunicat decizia de încadrare este adresa nr. 6405 din 18 iulie 2012, act prin care ARPM G. s-a pronunțat deja cu privire la documentația având ca obiect solicitarea reclamantei și s-a luat eminamente decizia de încadrare în etapa de evaluare a impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată. Față de acest act administrativ, reclamanta nu a îndeplinit în termenul legal procedura prealabilă conform art. 7 din Legea 554/2004. Cel de al doilea act de care încearcă să se prevaleze reclamanta, adresa nr. 9960/2012 este de fapt răspunsul instituției la cererea reclamantei de reanalizare a situației, cerere formulată tardiv.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței să remarce neîntrunirea condițiilor necesare pentru a determina suspendarea actului administrativ. S-au expus etapele prevăzute de lege pentru emiterea acordului de mediu subliniindu-se faptul că adresa nr. 9960/2012 nu reprezintă refuzul autorității de emitere a acestui acord pentru realizarea investiției. Reclamanta poate realiza investiția dacă demonstrează că la punerea în funcțiune a microhidrocentralei nu există un impact negativ semnificativ asupra mediului, așa cum e prevăzut de Directiva 92/43/EEC și Directiva 79/40/EEC. În ceea ce privește competența APM G., pârâta a subliniat că prin decizia președintelui ANPM nr. 1203 din 7 decembrie 2012 i-a fost delegată competența de derulare în continuare a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată pentru proiectul propus de reclamantă. Nu se putea considera că acest proiect este necesar pentru managementul ariei având în vedere, printre alte argumente, și faptul că memoriul de prezentare pentru aceste proiect nu conține rezultatele unui studiu științific care să susțină că proiectul este necesar pentru conservarea speciilor și de interes comunitar.
În ceea ce privește afirmația reclamantei referitoare la prelungirea nejustificată a proiectului, pârâta a subliniat faptul că această prelungire a fost provocată în mod culpabil, exclusiv de reclamantă, prin nefinalizarea etapei de încadrare în luna iulie 2012 cât și prin contestarea deciziei de încadrare cu 3 luni mai târziu.
În susținerea apărărilor sale, pârâta a depus înscrisuri: decizia etapei de evaluare inițială nr. 1405 din 22 februarie 2012, adresa nr. 5277/21 iunie 2012, proces verbal nr. 25/5 iulie 2012, listă de control pentru etapa de încadrare, adresa nr. 6405/18 iulie 2012, extras internet, adresa nr._/2012, adresa nr. 9328/19 octombrie 2012, adresa nr. 3166/25 octombrie 2012, adresa nr. 9781/2 noiembrie 2012, proces verbal nr. 42/8 noiembrie 2012, adresa nr. 9960/8 noiembrie 2012, adresa nr._/2012, adresa nr._/9 noiembrie 2012, decizie nr. 1203/2012, certificat înregistrare fiscală, extras acte normative.
La data de 11 ianuarie 2013 pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive având în vedere că adresa a cărei suspendare se solicită nu provine de la ea ci de la ARPM G., în prezent APM G..
La data de 23 ianuarie 2013 a fost depusă la dosar toată documentația care a stat la baza emiterii adresei nr. 9960/2012 precum și a deciziei de încadrare comunicate prin adresa nr. 6405/2012.
Reclamanta a depus la data de 25 ianuarie 2013 o precizare la acțiunea introductivă prin care a răspuns celor două excepții invocate și a susținut că ARPM G. a emis două proiecte de decizie de etapă de încadrare, una în luna iulie și a doua în luna noiembrie 2012. S-a susținut în mod expres faptul că obiectul prezentei acțiuni este suspendarea executării adresei nr. 9960/8 noiembrie 2012 prin care ARPM G. i-a comunicat luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și cu evaluare adecvată. Prin același înscris, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Agenției pentru Protecția Mediului G., apreciind că această entitate se substituie nelegal ARPM G.. Transmiterea calității a operat însă față de Agenția pentru Protecția Mediului V..
La data de 28 ianuarie 2013 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Agenției pentru Protecția Mediului V., apreciind că această unitate are legitimitate procesuală în cauză, prin preluarea drepturilor și obligațiilor procesuale ale emitentului actului administrativ contestat. Prin același act, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Agenției pentru Protecția Mediului G..
Agenția pentru Protecția Mediului V. a depus la data de 7 martie 2013 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Ordonând excepțiile procesuale invocate în cauză în funcție de dispozițiile art. 137 cpc și de efectele lor instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului V..
În principiu, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în cadrul raportului juridic dedus judecății iar, calitatea procesuală pasivă, o suprapunere între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.
Legitimare procesuală pasivă are autoritatea publică emitentă a actului ce face obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv autoritatea publică cu care reclamantul se află într-un raport juridic de drept administrativ și căreia îi reproșează încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime. Acest raționament derivă din coroborarea dispozițiilor art. 1 alineat 1 și art. 18 din Legea 554/2004, respectiv din posibilele soluții pe care instanța de contencios administrativ le poate pronunța, acestea urmând a fi opozabile autorității emitente a actului administrativ.
În prezenta acțiune, astfel cum a fost precizată în scris la data de 25 ianuarie 2013, reclamanta a solicitat suspendarea executării adresei nr. 9960 din 8 noiembrie 2012 emise de Agenția Regională pentru Protecția Mediului G., prin care, susține reclamanta, i-a fost comunicată luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și cu evaluarea adecvată a proiectului.
Emitenta acestui act suspus analizei este Agenția Regională pentru Protecția Mediului G., instituție care s-a desființat ulterior emiterii actului, conform art. 11 din HG 1000/17 octombrie 2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia.
Astfel, prin . acestui act normativ, s-a prevăzut faptul că fostele agenții regionale pentru protecția mediului se desființează iar, în județele unde au funcționat acestea, se înființează agenții județene pentru protecția mediului.
Conform alineatului 4 din același articol: „Atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului, care se desființează, sunt preluate de către agențiile pentru protecția mediului nou-înființate sau de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, după caz.”
Ca urmare a intrării în vigoare a acestui act normativ, la data de 9 noiembrie 2012 s-a înființat Agenția de Protecție a Mediului G.. Potrivit art. 11 alineat 9 din HG 1000/2012, aceasta este entitatea care a preluat calitatea procesual pasivă în cauză, fiind continuatoarea în drepturi și obligații a fostei entități ARPM G.: „Drepturile și obligațiile procesuale decurgând din litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care agențiile regionale pentru protecția mediului desființate au calitate procesuală, vor fi preluate de către agențiile județene pentru protecția mediului nou-înființate.”
În ceea ce privește proiectele în curs, din lectura art. 11 din HG 1000/2012 reiese că stabilirea autorității competente să continue procedura pendinte, respectiv de delegare a atribuțiilor în cazul în care conform noii reglementări competența ar reveni chiar autorității centrale, este un atribut al președintelui Autorității Naționale pentru Mediu, conform art. 4 lit d din HG 1000/2012.
Astfel, potrivit acestei reglementări, atribuțiile referitoare la emiterea actelor de reglementare pentru proiecte/activități care se desfășoară pe două sau mai multe județe (cum este cazul de față) sunt preluate și coordonate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
În privința proiectului propus de reclamantă, respectiv „Amenajare hidroenergetică a râului Siret, aval de CHE Movileni, MHC Movileni- fază studiu de fezabilitate” prin decizia nr. 1203 din 7 decembrie 2012 a președintelui Autorității Naționale pentru Mediu s-a stabilit în favoarea Agenției pentru protecția mediului G. competența de a continua procedura de evaluare a impactului asupra mediului și procedura evaluării adecvate. Din cuprinsul deciziei de la fila 174 dosar, reiese cu claritate competența delegată acestei autorități publice locale de derulare a procedurii de evaluare. Conținutul acestui act este confirmat și de adresa nr. 282/22 ianuarie 2013 depusă în ședința publică de astăzi.
Față de aceste argumente de fapt și de drept, instanța a apreciat că singura autoritate care poate justifica o continuare a calității procesual pasive a autorității emitente a actului supus analizei, este APM G., APM V. neavând calitate procesual pasivă în cauză pentru că nu este nici emitenta actului și nici continuatoarea ARPM G. față de proiectul propus de reclamantă.
ANPM este autoritatea publică centrală, superior ierarhică APM G., căreia i-a delegat atribuțiile. În cauză nu se contestă valabilitatea vreunui act administrativ emis de această autoritate centrală, pentru a se justifica calitatea sa procesual pasivă. Simplul fapt că reclamanta a depus la registratura acestei autorități centrale adresa nr. 97 872 din 9 noiembrie 2012 prin care a solicitat revocarea deciziei privind luarea deciziei etapei de încadrare, pretins a fi emisă de ARPM G. prin adresa nr. 9960 din 8 noiembrie 2012, nu justifică chemarea în judecată a acestei autorități în calitate de pârâtă. Chiar și în ipoteza în care această adresă ar fi analizată în sistemul căilor de atac administrativ ierarhice, autoritatea publică superioară emitentului actului și căreia i se adresează recursul ierarhic, nu justifică calitate procesual pasivă, actul administrativ supus analizei instanței de contencios administrativ rămânând cel emanat de autoritatea inferioară.
Având în vedere aceste motive, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a ANPM și a APM V. și a respins în consecință acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestor pârâte.
Analizând excepția inadmisibilității prezentei cereri de suspendare dată fiind natura actului supus analizei, instanța a reținut::
În drept, tribunalul a reținut că potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în „cazuri bine justificate” și pentru prevenirea unei „pagube iminente”, după sesizarea autorităților publice care au emis actul sau celor ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din lecturarea acestei dispoziții legale derivă cu evidență faptul că premisa pentru incidența acesteia este ca actul a cărui suspendare se solicită să fie un act administrativ.
Chiar dacă procedura de suspendare a actului administrativ este concepută ca fiind una sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, judecătorul său nu poate face abstracție de însăși natura juridică a actului a cărui suspendare i se solicită. Mai mult, pentru a se putea vorbi de o posibilă suspendare a actului, se impune ca acesta să fie susceptibil de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea 554/2004.
Raportându-se la precizările acțiunii depuse de reclamantă, tribunalul a reținut că obiectul prezentei cereri de suspendare este executarea adresei nr. 9960 din 8 noiembrie 2012 prin care reclamanta susține că ARPM G. i-ar fi comunicat luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și cu evaluarea adecvată a proiectului.
În fapt, o astfel de decizie a fost luată în urma ședinței din 5 iulie 2012 (fila 154) și comunicată reclamantei prin adresa nr. 6405 din 18 iulie 2012, prin fax, conform dovezii aflate pe verso filei 236. Aceasta a fost manifestarea de voință a autorității publice competente, emise în regim de putere publică și care a dat naștere unui raport juridic, ca urmare a cererii adresate de reclamantă. Astfel, acesta este actul care întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit c din Legea 554/2004 și poate fi supus analizei instanței de contencios administrativ în fond și în procedura prevăzută de art. 14. Această mențiune referitoare la posibilitatea contestării sale apare chiar și în finalul actului (fila 158).
La solicitarea expresă a instanței, reclamanta a indicat clar că nu înțelege să supună analizei instanței actul administrativ comunicat la 18 iulie 2012 ci a pretins că în cauză a fost emis un al doilea act administrativ, respectiv cel comunicat prin adresa din 8 noiembrie 2012. Acest raționament nu poate fi primit de către instanță având în vedere că a doua adresă emisă de autoritatea a cărei continuatoare este pârâta, nu reprezintă altceva decât o înștiințare cu privire la respingerea cererii reclamantei de reanalizare a proiectului său, respectiv de reanalizare a deciziei luate anterior cu privire la încadrarea proiectului.
În prezent, actul administrativ care își produce efectele este cel adoptat în ședința din 5 iulie 2012 și comunicat reclamantei în 18 iulie 2012, nu decizia pârâtei de respingere a recursului grațios formulat împotriva actului administrativ.
Reclamanta a luat la cunoștință de manifestarea de voință a pârâtei în sensul încadrării proiectului său în procedura de evaluare a impactului asupra mediului și evaluare adecvată, încă din iulie 2012. Din acel moment, reclamantei i s-au pus în vedere obligațiile avute ca urmare a luării acestei decizii. În esență, obiecțiunile reclamantei cu privire la pretinsa nelegalitate a actului vizează actul administrativ adoptat în luna iulie 2012. Astfel, reclamanta apreciază că în mod greșit proiectul său a fost inclus în această procedură de evaluare, apreciind că el trebuie să urmeze o procedură accelerată, dat fiind punctul de vedere adoptat de custodele ariei în care acesta se dorește a fi implementat. Paguba iminentă este raportată și ea tot la această decizie, afirmându-se că parcurgerea acestei etape ar provoca o prelungire în timp a proiectului și costuri mai mari.
Menținerea punctului de vedere exprimat inițial de autoritate, în cadrul analizări recursului grațios, respectiv a cererii reclamantei de reevaluare a proiectului său, nu reprezintă emiterea unui nou act administrativ, așa cum afirmă reclamanta, pentru că acest din urmă răspuns comunicat în noiembrie 2012 nu este o nouă manifestare de voință cu intenția de a naște/modifica/stinge un raport juridic ci o reiterare a aspectelor inițial decise, cu consecința respingerii recursului grațios. O interpretare contrară ar denatura o întreagă procedură de contestare a actului administrativ, procedură în care sunt prevăzute termene clare de care reclamantul este obligat să țină cont.
Față de aceste motive, instanța a apreciat că excepția inadmisibilității este fondată, acțiunea fiind respinsă în consecință. Având în vedere caracterul peremptoriu al acestei excepții, instanța nu a mai analizat fondul cererii de suspendare.
În temeiul art. 274 cpc, luând în considerare documentele justificative depuse la dosar de către pârâtă, instanța a obligat reclamanta la plata către APM G. a sumei de 322,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE HIDROELECTRICA SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței, iar în rejudecarea cauzei admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei privind luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și a procedurii de evaluare adecvată pentru proiectul „Amenajarea Hidroenergetice a raului Siret, aval de Che Movileni, MHC Movileni-faza studiu de fezabilitate” emisă de A.R.P.M G. potrivit adresei nr.9960/08.11.2012 în temeiul art. 14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta reclamantă, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat în fapt că în luna iunie 2012 reclamanta a solicitat emiterea acordului de mediu pentru proiectul „Amenajarea Hidroenergetică a râului Siret, aval de CHE Movileni, MHC Movileni - faza studiu de fezabilitate” în vederea demarării în regim de urgență a executării microhidrocentralei Movileni, obiectiv amplasat în ..
Curtea a constatat că obiectul cererii este executarea adresei nr. 9960 din 8 noiembrie 2012 prin care reclamanta susține că ARPM G. i-ar fi comunicat luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și cu evaluarea adecvată a proiectului.
Cu privire la tardivitatea cererii de recurs, Curtea a constatat că sentința a fost comunicată la 20.05.2013, iar recursul a fost depus la poștă la data de 27.05.2013, în cadrul termenului de recurs de 5 zile, motiv pentru care excepția tardivității se va respinge ca nefondată.
Suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate sau din oficiu. Ea este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din interpretarea logică a prevederii analizate, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative . Jurisprudența a cristalizat conținutul condiției „cazului bine justificat” anterior modificării Legii nr.554/2004 prin Legea nr. 262/2007, care a introdus, în premieră, definiția legală a noțiunii, în art. 2 alin.1 litera t).
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Alte criterii ce pot fi avute în vedere în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu- zisă a măsurii dispuse de autoritatea publică, conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin.1 lit.ș ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Analiza indeplinirii conditiilor impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004 presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
În considerentele deciziei nr.257 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că suspendarea actelor administrative poate fi dispusă numai în condițiile expres prevăzute de lege și reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate. De asemenea, a reținut că „părțile beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil, inclusiv în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare a actelor administrative și a recursului împotriva soluției de suspendare a acestor acte”, în sensul art. 21 alin. 1 și 2 din legea fundamentală.
Prin hotărârea din 19 iunie 1990, pronunțată în cauza The Queen contra Secretary of S. for Transport, ex parte: Factortame LTD ș.a., soluționând cererea formulată în temeiul art. 177 din Tratatul CEE de către Camera Lorzilor, pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea dreptului comunitar, referitoare la competența instanțelor naționale de a ordona măsuri provizorii atunci când sunt în cauză drepturi recunoscute de normele comunitare, Curtea a decis că dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că instanța națională care, sesizată cu un litigiu privind dreptul comunitar, consideră că singurul obstacol ce o impiedică să dispună măsuri provizorii este o normă a dreptului național, trebuie să înlăture aplicarea acestei norme. În acest sens, Curtea a reținut că instanțelor naționale le revine obligația de a asigura protecția juridică ce decurge pentru justițiabili din efectul direct al dispozițiilor dreptului comunitar, fiind incompatibilă cu cerințele inerente înseși naturii dreptului comunitar, orice practică legislativă, administrativă sau judiciară care ar avea ca efect îngrădirea puterii judecătorului de a face tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispozițiile legislative naționale ce ar putea împiedica, chiar și numai temporar, aplicarea deplină a normelor comunitare.
Curtea a apreciat că o condiție premisă pentru examinarea cererii de suspendare este existența unui act administrativ.
Luarea deciziei etapei de încadrare cu evaluarea impactului asupra mediului și cu evaluarea adecvată a proiectului a fost realizată în urma ședinței din 5 iulie 2012 (fila 154) și comunicată reclamantei prin adresa nr. 6405 din 18 iulie 2012, prin fax, conform dovezii aflate pe verso filei 236. Aceasta a fost manifestarea de voință a autorității publice competente, emise în regim de putere publică și care a dat naștere unui raport juridic, ca urmare a cererii adresate de reclamantă. Astfel, acesta este actul care întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit c din Legea 554/2004 și poate fi supus analizei instanței de contencios administrativ în fond și în procedura prevăzută de art. 14. Această mențiune referitoare la posibilitatea contestării sale apare chiar și în finalul actului (fila 158). În mod corect a retinut Tribunalul că menținerea punctului de vedere exprimat inițial de autoritate, în cadrul analizări recursului grațios, respectiv a cererii reclamantei de reevaluare a proiectului său nu reprezintă emiterea unui nou act administrativ, așa cum afirmă reclamanta, pentru că acest din urmă răspuns comunicat în noiembrie 2012 nu este o nouă manifestare de voință cu intenția de a naște/modifica/stinge un raport juridic ci o reiterare a aspectelor inițial decise, cu consecința respingerii recursului grațios. O interpretare contrară ar denatura o întreagă procedură de contestare a actului administrativ, procedură în care sunt prevăzute termene clare de care reclamantul este obligat să țină cont.
P. aceste motive, în baza art. 312-315 cpciv., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă S. C. DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE HIDROELECTRICA SA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR EURO INSOL SPRL împotriva sentinței civile nr.1244/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimații pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ P. PROTECȚIA MEDIULUI, AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI G. (A.R.P.M), AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB9
A. I. N.
The.red.M.C.I
Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3975/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
