Anulare act administrativ. Sentința nr. 3937/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3937/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 5723/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3937
Ședința publică din 10.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și G. ROMÂNIEI, și petenții cu cerere de intervenție voluntară accesorie M. SĂNĂTĂȚII și M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns reclamanta, reprezentată de avocat V. Ș., cu împuternicire avocațială aflată la fila 3 din dosar, și pârâtele C. Națională de Asigurări de Sănătate, reprezentată de consilier juridic N. C. R., cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar, Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de consilier juridic A. M., cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar, și petentul cu cerere de intervenție voluntară accesorie Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic P. N., cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind pârâtul G. României și petentul cu cerere de intervenție voluntară accesorie M. Sănătății.
Procedura de citate este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează oral depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 11.11.2013 de către reclamantă, în patru exemplare, a răspunsului la întâmpinarea formulată de G. României și a răspunsului la întâmpinarea formulată de ANAF, iar în data de 20.11.2013 de către pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate a unor note de ședință, în două exemplare, după care:
Curtea procedează la comunicarea către reclamantă, prin avocat, a notelor de ședință depuse la dosar de către pârâta CNAS și către cei trei pârâți a răspunsurilor la întâmpinările formulate de către reclamantă.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată prin întâmpinare de către ANAF.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București, dat fiind faptul că art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu face deosebire între taxe, vorbește la modul general despre impozite, taxe și contribuții indiferent din ce buget vor fi ele plătite.
Reclamanta, prin avocat, arată că în răspunsul la întâmpinare a învederat de ce consideră că este inaplicabilă această practică judiciară. În plus, față de cele arătate prin răspunsul la întâmpinare, precizează că își întemeiază solicitarea de respingere a excepției și pe următoarea teză, în sensul că această taxă de clawback în realitate nu este o taxă, nu este niciun impozit și nicio contribuție. Art. 10 din Legea nr. 554/2004 atunci când stabilește competența ad valorem o face în funcție și prin raportare exclusiv la noțiunea de taxe, impozite și contribuții. Legea nr. 500/2002 (legea finanțelor publice) definește aceste noțiuni și spune că „taxa reprezintă o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public”. Potrivit art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 impozitul este o „prevalare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general”. Așa cum spune această definiție impozitul este destinat satisfacerii unor nevoi de interes general, el întotdeauna se plătește conform legii bugetului în bugetul de stat. În cazul de față, această taxă de clawback apreciază că nu este un impozit, nu doar pentru că nu se plătește la bugetul de stat, ci pentru că potrivit art. 11 din OUG nr. 77/2007 se plătește în bugetul Fondului Național Unic de Asigurări sociale de sănătate, dar și pentru că această taxă are o destinație prestabilită prin lege, ea este destinată exclusiv unui domeniu limitat și anume acoperirea deficitului privind medicamentele compensate. Nu este o contribuție, pentru că o contribuție, potrivit legii, este acea taxă pe care o persoană o face să-și atunci când urmărește să-și asigure un serviciu viitor. Ea este de fapt o asigurare și cuprinde un element aleatoriu pentru un eveniment viitor și incert. Curtea Constituțională, în patru Decizii, spune că taxa de clawback este o taxă parafiscală, și explică în una dintre ele care sunt caracteristicile taxelor parafiscale. Altfel spus, taxa de clawback este o prelevare parafiscală și susține că nu încape în textul art. 10 noțiunea de prelevare parafiscală. Totodată, depune la dosar note scrise pe excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
De asemenea, mai arată că art. 10 din Legea nr. 554/2004 face referire la noțiunea de taxă, iar taxa este o noțiune definită expres prin Legea nr. 500/2002.
Pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției necompetenței materiale, având în vedere că Curtea de Apel București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Curtea reține cauza spre soluționarea excepției invocate.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2013, sub nr._, de reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și G. ROMÂNIEI, anularea notificării nr. MS/FD/448/31.01.2013 emisă de CNAS și restituirea sumei de 30.928 lei reprezentând taxă de clawback aferentă trimestrului 4 al anului 2012. De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 1, 3, art. 5 alin. 2, art. 5 alin. 7 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 77/2011 și aplicarea procedurii trimiterilor preliminare la CJUE conform art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene pentru a verifica dacă prevederile cuprinse în OUG nr. 77/2011 sunt compatibile cu dreptul Uniunii Europene.
În drept, a invocat dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La data de 26.09.2013 M. SĂNĂTĂȚII a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat întâmpinare, la data de 03.10.2013, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, iar pe fond respingerea cererii, ca nemotivată.
În ce privește excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București a arătat că așa cum prevede art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Având în vedere prevederea legală rezultă că stabilirea competenței materială se realizează în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice, autorități centrale sau locale, respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, pragul stabilit fiind de 1.000.000 lei. Există așadar două modalități distincte de determinarea a competenței, în funcție de obiectul actului administrativ, însă dacă acesta este un impozit sau o taxă, competența se stabilește după valoare, iar nu după poziționarea organului emitent.
Totodată, mai arată că actele de impunere atacate au fost emise de către o autoritate publică situată la nivelul central, însă litigiul are ca obiect o valoare mai mică de 1.000.000 lei și privește o taxă și, în consecință, competența va aparține tribunalului, iar nu curții de apel, în cauză neavând relevanță calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actelor administrative contestate.
Pârâtul G. ROMÂNIEI a formulat întâmpinare, la data de 07.10.2013, prin care a invocat excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului și excepția inadmsibilității excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 77/2011.
La data de 07.10.2013 M. FINANȚELOR PUBLICE a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE a formulat întâmpinare, la data de 10.10.2013, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
La primul termen, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței, excepție care urmează a fi analizată cu prioritate, conf. art. 248 C.p.civ.
Curtea reține dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, invocate prin întâmpinare, și, constatând că litigiul privește acte administrative care au stat la baza stabilirii contribuției trimestriale reglementate de OUG nr. 77/2011 (taxa claw back), respectiv restituirea sumei de 30.298 lei reprezentând taxa claw back, reține că este aplicabil criteriul valoric pentru stabilirea competenței materiale.
Curtea apreciază că împrejurările invocate de reclamant cu privire la diferențele de regim juridic dintre o taxă parafiscală, pe de o parte, și taxele, impozitele și contribuțiile fiscale, pe de altă parte, diferențe evidențiate în Decizia Curții Constituționale nr. 892/2012, invocată de reclamant, nu sunt de natură a stabili competența în funcție de criteriul rangului autorității emitente, în condițiile în care potrivit art. 9 alin. 2 din OUG nr. 77/2011, „(2) Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1) vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății - Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate. Administrarea creanțelor reprezentând contribuțiile prevăzute la alin. (1) se îndeplinește potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Deci pentru administrarea acestor contribuții sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Prin Decizia nr. 39/2013, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al OUG nr. 77/2011 este neconstituțională, reținând în considerente că „în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale”.
Având în vedere aceste considerente, față de prevederile art. 129 și urm. C.p.civ., va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în București, ., nr. 22, sector 2, în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în București, .. 248, ., și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, și G. ROMÂNIEI, cu sediul în București, .. 1, sector 1, și petenții cu cerere de intervenție voluntară accesorie M. SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1, și M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./A.N./8 ex./24.01.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 4307/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
