Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4031/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4031/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 24131/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4031
Ședința publică din 10.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: U. D.
Judecător: V. A.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant N. M. C. împotriva sentinței civile nr.461/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE și U. M. 0530 BUCUREȘTI (U. SPECIALĂ 70 JANDARMI PROTECȚIE INSTITUȚIONALĂ BUCUREȘTI) având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant N. M. C., personal, intimatul-pârât IGJR, prin consilier juridic C. S. I. care depune împuternicire de reprezentare juridică în ședință publică, intimatul-pârât UM 0530 București, prin consilier juridic G. I. M. cu delegație la fila 71 dosar, lipsind intimatul-pârât MAI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-pârât MAI a transmis la dosar, pe numărul de fax al secției la data de 04.10.2013, întâmpinare, într-un exemplar și apoi aceeași întâmpinare prin registratură, la data de 08.10.2013, în 3 exemplare, după care:
Curtea solicită părților să precizeze dacă mai au probe de administrat.
Recurentul-reclamant, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia să i se pună în vedere intimatului să depună documentele menționate în cadrul notei de probatoriu pe care o depune la dosar împreună cu un set de înscrisuri. Apreciază că documentele pe care le solicită sunt utile pentru soluționarea cauzei învederând că ceea ce îl interesează este examenul. Mai arată că în legătură cu susținerea acestuia a formulat plângere penală care este în curs de soluționare.
Intimatul-pârât IGJR, prin consilier juridic, solicită respingerea probei solicitate având în vedere faptul că pe fond s-a administrat probatoriul în cauză astfel cum a fost solicitat de către recurentul-reclamant, mai mult decât atât la dosarul anexat inițial pe rolul Curții de Apel_/2/2011 există Ordinul de trecere în rezervă la fila 118, la filele 122 și 134 există și extrasele Statelor de organizare ale intimatei ale locurilor de muncă.
Recurentul-reclamant, personal, arată că solicită Statele unității, toată unitatea a fost pusă la dispoziție. Îl interesează efectiv U. 0530 și cum s-a desfășurat acel examen.
Intimatul-pârât UM 0530 București, prin consilier juridic, pune aceleași concluzii de respingere a probei solicitate de recurentul-reclamant.
Curtea constată că în raport de motivele de recurs formulate de parte, probele solicitate nu sunt utile pentru soluționarea cauzei, astfel încât le respinge.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-reclamant, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Depune concluzii scrise.
Intimatul-pârât IGJR, prin consilier juridic, cu privire la primul motiv de recurs apreciază că este neîntemeiat întrucât nu se încadrează nici măcar în motivul prevăzut de art.3041 C.proc.civ. în sensul că pe fondul cauzei deci în cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant nu a invocat nici în fapt nici în drept temeiul legii nr.53/2003. În legătură cu cel de-al doilea motiv referitor la netemeinicia organizării interviului structurat pe subiecte profesionale, de asemenea apreciază că este neîntemeiat având în vedere succesiunea logică a actelor normative emise în timp în sensul că prin legea nr.286/2010 privind bugetul de stat al M. Afacerilor și Internelor s-au redus cheltuielile de personal începând cu semestrul II 2011. Pe cale de consecință a fost emis ordin de ministru pentru punerea în aplicare a acestui act normativ de nivel superior. De fapt, la dosarul cauzei, în preambulul ordinului de ministru este invocată această lege. Mai departe, în baza acestui ordin de ministru s-a emis ordinul DGIJR. Pe cale de consecință, la nivelul intimatei UM 0530 s-a organizat interviul structurat pe subiecte profesionale, motivând în acest sens și reducerea reală și efectivă a indicatorilor aflați în înființare la nivelul acestei intimate-pârâte. Așa cum a precizat, potrivit înscrisurilor existente la dosar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Intimata-pârâtă UM 0530 București, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii de fond ca temeinică și legală. Cu privire la primul motiv de recurs și anume nerespectarea legii nr.53/2003 solicită să se observe că ordinul de trecere în rezervă reprezintă actul juridic întocmit conform legii 80 aplicabilă cadrelor militare și nu codului muncii. Înalta Curtea de Casație a stabilit într-o decizie că aceștia nu au calitatea de salariați și nu li se aplică prevederile codului muncii. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, netemeinicia organizării interviului solicită să se observe că actele normative care au fost emise privind structura organizatorică a Ministerului Administrației și Internelor, respectiv a Jandarmeriei și implicit a UM 0530, s-au făcut în limita posturilor aprobate ca urmare a reorganizării iar criteriul a fost evaluarea profesională pe subiecte profesionale. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul C. sub nr._/2/2011, reclamantul N. M. C. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL JANDARMERIEI și U. M. 0530 BUCUREȘTI, a solicitat să se constate nulitatea măsurii punerii la dispoziție a reclamantului începînd cu data de 15.06.2011, nulitatea măsurilor premergătoare trecerii reclamantului în rezervă, respectiv a interviului în vederea accesării funcțiilor vacante, nulitatea ordinului de trecere în rezervă nr.S/_/14.09.2011, cu repunerea reclamantului în situația anterioară prin redobîndirea funcției de subofițer operativ principal și plata drepturilor materiale de la data trecerii în rezervă și pînă la reîncadrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul de trecere în rezervă nu i-a fost comunicat, cu motivarea că este clasificat, deci nu îi este opozabil, măsurile de reducere a personalului au vizat numai funcțiile operative, nu și cele de birou, a fost deficitară modalitatea de organizare a interviului pentru ocuparea funcțiilor, fiind dificilă studierea documentelor secrete indicate în bibliografie, nu i s-au acordat măsurile compensatorii și ajutorul prevăzute pentru cadrele militare disponibilizate și nici drepturile salariale restante reprezentând norma de echipare, norma de hrană, orele suplimentare, diferența de 25% din soldă, nu i s-a asigurat ocuparea unui alt post, deși la data trecerii sale în rezervă erau posturi vacante.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legii nr.80/1995, legii nr.554/2004, legii nr.284/2010, OUG nr.100/1999, OUG nr.54/2011, OMIRA nr.665/2008.
Pîrîta UM 0530 a depus întîmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a C., actele contestate aparținînd unei autorități locale, excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la capetele de cerere vizînd anularea ordinului de punere la dispoziție și a interviului, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, actele contestate fiind legal emise.
Și pîrîtul IGJ a invocat prin întîmpinare excepția necompetenței materiale a C., actele contestate aparținînd unei autorități locale, excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la capetele de cerere vizînd anularea ordinului de punere la dispoziție și a interviului, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pîrîtul MAI a invocat la rîndul său prin întîmpinare excepția necompetenței materiale a C. și excepția lipsei calității procesuale pasive, nefiind parte în raportul juridic litigios dedus judecății.
Prin cererea completatoare de la filele 91-94, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a OMAI nr.I/654/10.06.2011 și a OIGJR nr._/10.06.2011.
Prin sent.civ. nr.3709/1.06.2012 a C. s-a disjuns cererea completatoare și s-a declinat în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a acțiunii avînd ca obiect anularea măsurii punerii la dispoziție, a ordinului de trecere în rezervă și a actelor premergătoare, precum și repunerea în situația anterioară.
Pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal s-a format dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 461/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. G. AL JANDARMERIEI și respinsă acțiunea față de acești pîrîți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul N. M. C. în contradictoriu cu pârâta U. M. 0530 BUCUREȘTI.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîților IGJ și MAI, tribunalul a considerat că este întemeiată și a admis-o, iar acțiunea împotriva acestor pîrîți a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. Astfel, actele contestate de către reclamant aparțin pîrîtei UM 0530, nu IGJ și MAI, iar reclamantul a avut raporturi de serviciu cu pîrîta UM 0530 și nu direct cu ceilalți doi pîrîți.
Tribunalul a respins însă ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la capetele de cerere vizînd anularea măsurii punerii la dispoziție și a interviului, făcînd aplicarea art.7 alin.7 din legea nr.554/2004 privind posibilitatea introducerii plîngerii prealabile, pentru motive temeinice, în termen de 6 luni de la data emiterii actului. Prin plîngerea prealabilă din data de 10.10.2011, reclamantul a contestat ordinul de trecere în rezervă și actele premergătoare acestuia, începînd cu data de 15.06.2011, data punerii la dispoziție. Reclamantul a formulat plîngerea prealabilă în termenul de 30 de zile prev. de art.7 alin.1 din legea nr.554/2004 cu privire la ordinul de trecere în rezervă, în timp ce pentru actele premergătoare se afla în termenul de 6 luni prev. de art.7 alin.7. Tribunalul a considerat că reclamantul nu a avut reprezentarea vătămării produse de actele premergătoare decît după emiterea ordinului de trecere în rezervă, astfel că este justificată aplicarea termenului de 6 luni în acest caz.
Cu privire la competența de soluționare a cauzei menționată de către reclamant în concluziile scrise, tribunalul a considerat că este instanța competentă material să judece cererea dedusă judecății. Pe de o parte, potrivit art.1591 alin.2 C.pr.civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, în cauza de față fiind depășit termenul pînă la care se putea invoca această excepție. Pe de altă parte, chiar dacă reclamantului i se aplică disp. legii nr.80/1995 privind cadrele militare, aceasta nu înseamnă că nu sînt aplicabile în completare, inclusiv cu privire la competența de soluționare a eventualelor litigii, prevederile legii nr.188/1999.
Potrivit art.23 alin.1 din legea nr.550/2004, personalul Jandarmeriei Române se compune din personal militar și personal contractual, iar conform art.23 alin.3 din legea nr.550/2004, cadrelor militare din Jandarmeria Română li se aplică dispozițiile legii nr.80/1995, doar personalului contractual aplicîndu-i-se, potrivit alin.6 al aceluiași articol, reglementările din legislația muncii. De asemenea, în temeiul art.27 alin.1 din legea nr.550/2004, în realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, personalul militar al Jandarmeriei Române este învestit cu exercițiul autorității publice. De altfel, și în conformitate cu art.6 din legea nr.80/1995, cadrele militare sunt investite cu exercițiul autorității publice.
În acest context, sînt aplicabile prevederile legii nr.188/1999 și cadrelor militare, vazînd disp. art.2 alin.1 și 2 din legea nr.188/1999 care definesc funcția publică drept ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome, și funcționarul public ca fiind persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Totodată, în raport de disp. art.5 alin.1 lit.f din legea nr.188/1999, pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul servicii publice reprezentate de poliție și alte structuri ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Jandarmeria Română este instituția specializată a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administrației și Internelor, potrivit art.1 alin.1 din legea nr.550/2004, deci cadrelor sale militare li se aplică, în măsura în care legea specială nu prevede altfel, dispozițiile legii nr.188/1999. Nici legea nr.550/2004 și nici legea nr.80/1995 nu conțin norme privind competența instanțelor de judecată în cazul unor litigii privind raportul de serviciu al jandarmilor, astfel că sînt deplin aplicabile prevederile art.109 din legea nr.188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Potrivit art.10 alin.1 din legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. În cauza de față se contestă acte ce aparțin UM 0530, subunitate a Jandarmeriei Române, ce poate fi inclusă în categoria autorităților publice locale, ceea ce determină competența tribunalului.
Nici cererea de repunere pe rol formulată în cadrul concluziilor scrise nu este considerată întemeiată de tribunal, în condițiile în care s-a considerat că probatoriul administrat este suficient pentru soluționarea cauzei, nefiind utile pentru pronunțarea unei soluții administrarea interogatoriului și a probei cu martori. De asemenea, pentru respectarea dreptului la apărare al reclamantului, în condițiile în care apărătorul său nu s-a prezentat la termen și nu a justificat absența sa, tribunalul a amînat pronunțarea pentru formularea de concluzii scrise. Nu era necesară nici amînarea cauzei pentru ca părțile să ia cunoștință de înscrisurile depuse la dosar, stenograma interviului fiind depusă la dosar din data de 15.01.2013, deci putea fi consultată la dosar, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale depusă în ședința publică de reprezentanta UM 0530 a fost comunicată anterior reclamantului.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, începînd cu data de 15.06.2011, personalul unității pîrîte a fost pus la dispoziție în vederea reîncadrării în noile funcții, astfel cum rezultă din adresa nr.358/15.06.2011 – fila 51 din dosarul C..
Pentru ocuparea posturilor au fost depuse de cadrele militare mai multe cereri decît numărul de posturi existente, motiv pentru care s-a organizat un interviu pe subiecte profesionale pentru departajare.
La interviul respectiv a participat și reclamantul, care s-a clasat pe poziția 685, fiind declarat respins, în condițiile în care ultimul candidat declarat admis s-a clasat pe poziția 655, conform procesului-verbal nr._/29.06.2011 – filele 70-71 din dosarul C..
Prin ordinul nr._/13.09.2011 al pîrîtei – fila 118 din dosarul C., s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului începînd cu data de 15.09.2011, ca urmare a reorganizării unității și reducerii numărului de posturi, nefiind posibilități pentru a fi încadrat în alte funcții sau unități.
Reclamantul a criticat măsurile dispuse de pîrîtă cu privire la raportul său de serviciu pentru nelegalitate și netemeinicie, însă tribunalul consideră că nici unul dintre argumentele invocate de către reclamant nu este de natură să determine nulitatea actelor contestate și repunerea reclamantului în situația anterioară.
Potrivit art.3 din HG nr.416/2007, ministrul internelor și reformei administrative stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate.
Prin legea nr.286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011 s-au diminuat fondurile alocate drepturilor salariale pentru unitățile MAI, astfel că s-a impus reducerea numărului de posturi din structura acestei instituții.
Prin Ordinul IGJR nr._/10.06.2011 – filele 121-134, s-a aprobat organigrama unităților și structurilor subordonate IGJR și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, conform anexei nr.1. Acest ordin a fost emis în baza OMAI nr.I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, prin care au fost aprobate organigramele unităților din Jandarmeria Română, lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare.
Cît timp aceste două ordine nu au fost declarate nelegale de vreo instanța judecătorească, în mod corect pîrîta a emis acte în aplicarea OIGJR nr._/10.06.2011 și OMAI nr.I/654/10.06.2011, astfel că nu face obiectul cauzei de față măsura în care aceste din urmă acte contravin unor hotărîri de guvern. De altfel, C. a judecat separat cererea formulată împotriva celor două ordine, fiind respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului prin sentința pronunțată la 29.06.2012 în dosarul nr._ .
Așadar măsura punerii la dispoziție a personalului unității pîrîte este justificată de reducerea numărului de posturi conform actelor juridice cu forță superioară și nu s-a dispus în mod abuziv, așa cum a considerat reclamantul, nefiind necesară o altă motivare în fapt privind reducerea numărului de posturi și natura posturilor reduse.
Cu privire la competența comandatului UM 0530 de a dispune măsuri referitoare la raporturile de serviciu ale cadrelor militare, reclamantul a susținut că acesta a fost împuternicit ulterior emiterii ordinului trecerii sale în rezervă, prin OMAI nr.S/205/21.09.2011, deci nici la data la care a fost pus la dispoziție – 15.06.2011, și nici la data trecerii sale în rezervă – 15.09.2011, nu îi era delegată această atribuție.
Însă în preambulul ordinului de trecere în rezervă este menționat OMAI nr.600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestionare a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI. Așadar nu poate fi vorba de lipsa competenței în dispunerea de către comandantul unității pîrîte a măsurilor privind resursele umane.
De asemenea, OMAI nr.S/205/21.09._ invocat de către reclamant se referă la împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile MAI și abrogă OMAI nr.192/2010, act ce era în vigoare la data emiterii actelor contestate.
Prin punerea la dispoziție a personalului, posturile ocupate au devenit vacante, fiind aplicabile prev. art.5 alin.1 lit.a și b din OMAI nr.665/2008, conform cărora ocuparea posturilor vacante se realizează prin promovare și mutare, în interesul serviciului. De asemenea, conform art.6 alin.1 lit.a și b din același ordin, modalitățile de ocupare a posturilor prevăzute la art.5 alin.1 se realizează prin recrutarea și selecția din rândul personalului unității care poate fi promovat pe postul vacant ori în situația în care, după realizarea etapei prevăzute anterior, postul nu este ocupat, se realizează prin recrutarea și selecția din rândul personalului unității care corespunde cerințelor postului și are potențial de dezvoltare profesională, prin mutare pe postul respectiv. Totodată, alin.3 al art.6 prevede că pentru situațiile în care au fost identificate mai multe cadre militare cu potențial de dezvoltare profesională, în condițiile prevăzute la alin.1, departajarea acestora în vederea promovării/mutării se face prin interviu pe subiecte profesionale.
În condițiile existenței mai multor cadre militare încadrate anterior în cadrul pîrîtei decît numărul de posturi rămase după reorganizarea unității, în mod corect s-a procedat la organizarea interviului pe criterii profesionale pentru departajarea acestora conform art.6 alin.3 din OMAI nr.665/2008, nefiind incidente disp. art.34 din același act referitoare la organizarea concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante.
Cu privire la interviu, reclamantul a susținut că a fost organizat în mod deficitar, nefiind asigurată posibilitatea reclamantului de a se pregăti corespunzător pentru susținerea acestuia.
Tribunalul a constatat că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de către pîrîtă cu privire la organizarea interviului pe subiecte profesionale – filele 47-86 din dosarul C., fiind adusă la cunoștința personalului, inclusiv a reclamantului, pe bază de semnătură, data de susținere a interviului, tematica și bibliografia. Toți candidații au avut aceleași condiții de pregătire și li s-au aplicat aceleași criterii de examinare și evaluare, nefiind dovedită afirmația reclamantului în sensul că s-a procedat în manieră discreționară. De asemenea, nu a fost probată susținerea reclamantului în sensul că a fost vătămat în dreptul său de a se pregăti corespunzător întrucît studierea documentelor clasificate presupunea o procedură greoaie. Din transcrierea interviului susținut de reclamant nu rezultă că ar fi fost chestionat asupra unor aspecte clasificate, ci asupra unor împrejurări de bază cu privire la exercitarea atribuțiunilor sale.
Pe aspectul aprecierii prestației reclamantului la acel interviu, instanța de judecată nu se poate substitui dreptului autorității de evaluare a candidatului, în lipsa dovedirii în cauză a manifestării unui exces de putere. Reclamantul s-a clasat pe o poziție mult inferioară ultimului candidat declarat admis, respectiv pe poziția 685, față de 655 (în limita posturilor rezultate după reorganizare), iar transcrierea interviului nu relevă indiciile vreunui abuz care să se fi comis față de reclamant cu ocazia examinării acestuia.
Potrivit art.85 alin.1 lit.e din legea nr.80/1995, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.
În aceste condiții, față de poziția ocupată de reclamant în urma interviului și de lipsa altor posturi corespunzătoare, trecerea în rezervă a reclamantului este o măsură justificată de resursele bugetare alocate.
Cu privire la drepturile salariale care s-ar fi cuvenit după trecerea în rezervă a reclamantului și care nu ar fi fost achitate acestuia, tribunalul a considerat că aceste aspecte nu pot determina nelegalitatea măsurii trecerii în rezervă. Achitarea unor compensații pentru diminuarea impactului măsurii trecerii în rezervă reprezintă aspecte ulterioare actelor contestate în cauza de față care nu pot afecta valabilitatea măsurilor dispuse cu privire la reclamant.
De altfel, potrivit art.13 din legea nr.285/2010, în anul 2011 nu se aplică dispozițiile privind acordarea ajutoarelor la trecerea în rezervă. Pentru neplata ajutorului prev. de OUG nr.54/2011 și a celorlalte drepturi salariale pretins a fi neachitate reclamantul are posibilitatea promovării unor acțiuni pentru recuperarea drepturilor restante, aceste împrejurări neputînd reprezenta motive de anulare a ordinului de trecere în rezervă ori a actelor premergătoare.
Nici situația materială dificilă cu care se confruntă reclamantul nu poate constitui temei pentru reîncadrarea acestuia, cît timp nelegalitatea ordinului de trecere în rezervă nu a fost probată.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că reclamantul nu a dovedit nelegalitatea sau netemenicia actelor pîrîtei, deci cererea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă, inclusiv în privința capătului de cerere accesoriu referitor la repunerea în situația anterioară, reclamantul nefiind îndreptățit să redobîndească funcția de subofițer operativ principal și plata drepturilor materiale aferente de la data trecerii în rezervă și pînă la reîncadrarea efectivă. De asemenea, în condițiile în care pîrîta nu a căzut în pretenții, nu a putut fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul reclamant Negrut M. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivarea recursului, recurentul reclamant arată în esență faptul că, examinarea in vederea trierii pentru încadrarea pe posturile scoase la concurs, s-a realizat in mod cu totul tendentios, deoarece nu s-a urmărit nivelul cunoștințelor teoretice si a deprinderilor practice individuale, ci dimpotrivă, solicitându-se candidaților să reproducă niște texte de lege, adliteram, dupa ce li s-a indicat numărul articolului respectiv si dispoziția legala ori regulamentara din care acesta face parte.
Instanta de fond a incalcat dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, in sensul ca a aplicat greșit legea deoarece asa cum a aratat a formulat contestatie pe litigii de munca, iar instanta in loc sa se raporteze la Codul Muncii, a aplicat Legea nr. 554 a C.A., iar prin acestea i-a incalcat dreptul de a formula aparari si a derula proceduri in apararea drepturilor sale. Instanta i-a respins proba cu interogatoriu si martori, ca neutile soluționării prezentei cereri, desi inițial au fost incuviintate aceste probe. Daca s-ar fi respectat competenta funcționala a instantei, in sensul ca instanta ar fi trebuit sa trimită dosarul la secția a VIII L.M. si A.S. unde avea posibilitatea sa administreze probele mai sus indicate, ar fi fost respectate drepturile de formulare de probe si de formulare de aparari, adica i s-a incalcat dreptul fundamental „accesul liber la justiție".
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului si trimiterea cauzei la secția a VIII a Tribunalului București, in rejudecare pentru o competenta soluționare.
În drept, recurentul reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct.8, 9 și 3041 Cod procedură civilă.
Intimații pârți I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE și U. M. 0530 București (U. SPECIALĂ 70 JANDARMI PROTECȚIE INSTITUȚIONALĂ BUCUREȘTI au formulat întâmpinare, invocând aceleași apărări și arătând în esență faptul că, Ordinul de trecere în rezervă care face obiectul cererii de chemare în judecată, nu îndeplinește condițiile unei decizii de concediere așa cum aceasta este reglementată de Codul muncii, reprezentând un act juridic administrativ întocmit în baza Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, lege specială care derogă de la dispozițiile Legii nr.53/2003- Codul muncii cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, solicită a se constata inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii și ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în sensul că reclamantul nu a avut statutul de salariat și nici de funcționar public sau funcționar public cu statut special așa cum sunt acestea definite în Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la netemeinicia organizării interviului structurat pe subiecte profesionale arată că emiterea Ordinului de trecere în rezervă s-a făcut în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare. Față de faptul că la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, implicit la nivelul Unitătii Speciale 70 Jandarmi Protectie Institutională București, nemaiexistând posibilități pentru a încadra recurentul - reclamant în cauză în alte funcții s-a dispus trecerea acestuia în rezervă art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și nu ca urmare a nepromovării interviului profesional.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și, pe cale de consecință, menținerea dispozițiilor Sentinței civile nr. 461/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal - în dosarul nr._ .
Intimatul pârât M. Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, arătând în esență faptul că, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte și a dispus respingerea cererii în contradictoriu cu M. Afacerilor Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane Iară calitate procesuală pasivă.
De subliniat este că recurentul-reclamant, prin intermediul motivelor de recurs, nu aduce vreo critică acestei hotărâri cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., motiv pentru care solicită menținerea soluției instanței de fond sub acest aspect.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
În esență, recurentul reclamant critică sentința pronunțată de Tribunalul București ca netemeinică și nelegală motivat de faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod de procedură civilă, aplicând greșit dispozițiile legale deși contestația formulată este împotriva măsurii de punere la dispoziție și a trecerii în rezervă pe care instanța a evaluat-o ca fiind o acțiune în contencios administrativ, deși recurentul reclamant a formulat-o ca pe o contestație reprezentând un litigiu de muncă.
Referitor la motivul de recurs privind nerespectarea Codului muncii, Legea nr. 53/2003 și a Legii nr. 188/1999 republ., se reține că Ordinul de trecere în rezervă contestat în cauză nu îndeplinește condițiile unei decizii de concediere conform Codului muncii, speței în cauză fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
În speță, recurentul reclamant nu a avut calitatea de salariat, nefiind încheiat un contract individual de muncă, acesta și-a desfășurat activitatea în baza Legii nr. 80/1995, modificată și completată ulterior, care reglementează statutul cadrelor militare.
Totodată, art.2 alin.2 din Legea nr. 53/2003 precizează că reglementările sale se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, ori legea aplicabilă speței de față – Legea nr. 80/1995 conține dispoziții ce derogă de la Codul muncii.
Ordinul prin care s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului reclamant este un act administrativ în baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, prevederile Codului muncii nefiind aplicabile militarilor întrucât activitatea acestora se desfășoară exclusiv sub incidența statutului care reglementează drepturile și obligațiile cadrelor militare, astfel încât trimiterile la dispozițiile generale ale dreptului muncii nu pot fi reținute.
Referitor la motivul de recurs privind nelegalitatea organizării interviului, temeiul de drept al reorganizării instituției îl reprezintă dispozițiile art.3 din HG nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele MAI, cu modificările și completările ulterioare.
Criteriul avut în vedere pentru ocuparea posturilor aprobate ca urmare a reorganizării a fost acela al evaluării profesionale a persoanelor ce au ocupat aceste posturi anterior reorganizării.
Instanța de fond a reținut în mod corect că personalul pentru care nu au mai existat funcții în statul de organizare și funcționare al unității a rămas pus la dispoziție conform dispozițiilor art. 82 lit.a din Legea nr. 80/1995 pe o perioadă de cel mult 3 luni, perioadă în care putea fi încadrat în alte funcții vacante.
Astfel, se constată că Ordinul de trecere în rezervă a fost emis conform dispozițiilor legale mai sus citate, trecerea în rezervă a recurentului reclamant fiind dispusă conform art.85 alin.1 lit.e din Legea menționată și nu ca urmare a nepromovării interviului profesional.
Pentru considerentele expuse, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod de procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant N. M. C. împotriva sentinței civile nr.461/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. AL JANDARMERIEI ROMÂNE și U. M. 0530 BUCUREȘTI (U. SPECIALĂ 70 JANDARMI PROTECȚIE INSTITUȚIONALĂ BUCUREȘTI), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. U. D. V. A.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. UD/19.11.2013
Tehnored. TM/I.C.D./2 ex
Tribunalul București, Secția a IX-a C.
Jud. fond, I. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3937/2013. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3044/2013.... → |
|---|
