Anulare act administrativ. Sentința nr. 1399/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1399/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 6119/2/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1399
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
GREFIER: E. CHIRĂNUȘ
Pe rol, pronunțarea asupra cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ., . prin administratorul judiciar AMD G. EXPERT SPRL în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, având ca obiect – anulare act administrativ.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică de la 20.03.2013, desfășurarea ședinței fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea succesiv la datele de 27.03.2013, 03.04.2013, 10.04.2013, 17.04.2013 și 19.04.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei secții la data de 30.03.2011 sub nr._, reclamanta S.C. Z. G. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, cu sediul în București, .. 10, Sector 3 solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. Suspendarea până la soluționarea irevocabila a prezentei cauze a:
• tuturor măsurilor de executare silita a garanțiilor constituite în temeiul Deciziei nr._/24.03._, de acordare a amânării la plată.
• tuturor măsurilor de executare silita pentru recuperarea sumei de_ lei și a eventualelor penalităților / dobânzilor ulterioare aferente, astfel cum această sumă este detaliata în cuprinsul Deciziei nr._/24.03._, de acordare a amânării la plată.
2. Anularea Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, emise de Agenția Naționala de Administrare Fiscală, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii;
3. Anularea Deciziei nr. 60/01.10.2010, privind soluționarea contestației formulate de S.C. Z. G. S.R.L împotriva Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov;
4. Anularea tuturor actelor administrativ fiscale emise cu nesocotirea Deciziei nr._/24.03._, de acordate a amânării la plată, respectiv: Titlul executoriu nr. 5691/30.03.2010 și Somația aferenta nr.6098/30.03.2010; Titlul executoriu 6859/31.05.2010 si Somația aferenta nr. 7246/31.05.2010; Decizia nr. 4/10.05.2010 referitoare la obligațiile de plată accesorii; Decizia nr. 3/12.04.2010; Decizia nr. 9/12.01.2011 referitoare la obligații de plată accesorii.
5. Să se constate faptul că suma de_ lei, prevăzuta de intimată ca și obligație fiscală accesorie prin Decizia nr._/24.03._, de acordare a amânării la plată, reprezentă la data emiterii acestei decizii, o obligație fiscală nedatorată de societatea noastră.
6. Să se constate faptul că pentru perioada 24.03._10, S.C. Z. G. S.R.L nu datorează majorările de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, pentru debitul de 698.053 lei.
7. Obligarea intimatei la plata de despăgubiri pentru daunele cauzate prin emiterea Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010 și a Deciziei nr. 60/01.10.2010, privind soluționarea contestației formulate de S.C Z. G. S.R.L împotriva Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, despăgubiri în cuantum de 250 231 RON si 279,22 RON/zi, calculate de la data de 01.04.2011 (termenul legal pentru introducerea prezentei acțiuni) și până la momentul soluționării irevocabile a prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
„La data de 24.03.2010, în temeiul OUG 92/2009 pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare, Agenția Naționala de Administrare Fiscală, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov a emis Decizia nr._, de acordare a amânării la plată a sumei de 1.113.176 lei, reprezentând obligații fiscale „datorate’’ în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, respectiv 28.02.2011. Suma de 1.113.176 lei este compusă din: suma de_ lei - reprezentând obligații fiscale principale și suma de_- reprezentând obligații fiscale accesorii.
Aceste obligații fiscale au fost consemnate în Certificatul de atestare fiscală nr._ emis în data de 23.03.2010.
La data de 24.08.2010, se eliberează Decizia nr._ de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată. Prin cuprinsul acestei Decizii suntem informați cu privire la faptul că Decizia nr._/24.03._, de acordare a amânării la plată și-a pierdut valabilitatea începând cu data de 05.06.2010, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 4, alin. 1 din acest act administrativ.
Prin art. 4 alin 1 din Decizia nr._/24.03._, sunt practic citate prevederile art. 7 alin 8 din Norma metodologică de aplicare a OUG 92/2009, respectiv cele potrivit cărora „ Pe perioada amânării la plată contribuabilii sunt obligați să își achite, conform legii, obligațiile fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată. Amânarea la plată își menține valabilitatea și dacă obligațiile fiscale sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul prevăzut de lege pentru plata obligației. În cazul în care termenul de 30 de zile se împlinește după data de 20 decembrie, obligațiile fiscale se plătesc până la această dată’’.
Totodată suntem avertizați cu privire la faptul că pierderea valabilității amânării la plată atrage anularea acesteia, precum și începerea sau continuarea după caz, a executării silite precum și executarea în contul sumelor amânate la plată și al majorărilor de întârziere aferente, a garanțiilor constituite de societatea noastră.
În termen legal, împotriva Deciziei nr._/24.08.2010 am făcut contestație, arătând că societatea noastră și-a îndeplinit obligațiile fiscale aflate în sarcina sa, întocmai și la timp, fără a înregistra întârzieri. Am arătat de asemenea, faptul că prin decizia contestată nu s-a indicat în mod concret ce obligații nu ne-am respectat și care este cauza pentru care Decizia nr._/24.03._, de acordare a amânării la plată și-a pierdut valabilitatea.
Prin Decizia nr. 60/01.10.2010, dată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, în soluționarea contestației noastre, se respinge contestația formulată, arătându-se următoarele:
„La data de 23.03.2010 a fost emisă și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.150/23.03.2010, prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații accesorii aferente impozitelor și contribuțiilor la asigurările sociale restante în suma de 12.567 lei. Decizia a fost comunicata societății prin poștă cu confirmare de primire la data de 12.05.2010". Se mai arată că S.C. Zvoni G. S.R.L nu a achitat obligațiile stabilite prin decizia nr. 150/23.03.2010 și că sumele înscrise în această decizie nu sunt incluse în Certificatul de atestare fiscală nr._ emis în data de 23.03.2010 ca obligații datorate la data emiterii certificatului, întrucât nu erau creanțe exigibile la data de 23.03.2010.
Acesta reprezintă singurul motiv pentru care a fost anulată Decizia nr._/24.03.2010. de acordare a amânării la plată.
I. Anularea Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii;
Anularea Deciziei nr. 60/01.10.2010, privind soluționarea contestației formulate de S.C. Z. G. S.R.L împotriva Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov;
Cu privire la aceste doua capete de cerere, înțelegem sa învederam următoarele:
- Potrivit art. 1 al. 2 din OUG 92/2009, amânarea la plată se poate solicita ... pentru obligații fiscale datorate și neachitate în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii.
Potrivit art. 1 din Norma metodologică de aplicare a OUG 92/2009: Prin obligații fiscale neachitate la termen se înțelege impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat, datorate și neachitate la termenele legale de plată, precum și majorări de întârziere aferente acestora. Prin majorări de întârziere aferente acestora se înțelege obligațiile fiscale accesorii pentru care organul fiscal competent a comunicat decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii și pentru care s-a împlinit termenul de plată conform prevederilor art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.
Concluzionând, OUG 92/2009 și normele sale metodologice de aplicare, au stabilit în mod clar care sunt drepturile și îndatoririle contribuabilului, pe durata în care beneficiază de amânarea la plată conform acestui act normativ, indicând situațiile și condițiile în care o amânare la plată poate fi anulată.
- Printr-o interpretare defectuoasă a actului normativ în discuție și printr-o aplicare abuziva a sa, intimata a emis Decizia de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, cu toate că nu ne aflam în niciuna dintre situațiile care ar putea conduce la o astfel de Decizie.
Astfel:
1. Analizând Decizia nr. 150/23.03.2010, precum și Anexa parte integrantă a acesteia, se poate lesne observa că toate sumele cuprinse în această decizie se regăsesc în Certificatul de atestare fiscală nr._/23.03.2010. Acest element rezulta din cuprinsul Fisei sintetice totale editate de la data de 19.03.2010, prin urmare cu 5 zile anterior datei de emitere a Decizia nr._ de acordare a amânării la plată.
Cu exemplificativ: Declarația 100 nr._/23.07.2009- prevăzuta la prima poziție in Anexa la Decizia nr. 150/23.03.2010- pentru care se indica un debit de 239 lei si o suma de 4 lei ca si obligație accesorie, se regăsește in pagina 11/97 din Fisa sintetica totala emisa la 19.03.2010, cu diferența ca in Fisa sintetica totala, in loc de 4 lei (obligație accesorie), figurează suma de 3 lei. Diferența de 1 leu a fost calculata (in mod nelegal, evident) pentru intervalul 19.03._10 (data emiterii deciziei 150). In mod similar se regăsesc in sintetica si toate celelalte poziții dezvoltate in anexa ia Decizia nr. 150/23.03.2010.
Prin urmare, argumentul intimatei (de fapt unicul argument) care a stat la baza anularii amânării la piața, anume acela ca „sumele înscrise in aceasta decizie nu sunt induse in Certificatul de atestare fiscala nr._ emis in data de 23.03.2010", nu subzista. Acest aspect, prin sine insusi, apreciem ca este suficient pentru a constata nelegalitatea Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plata nr._ din data de 24.08.2010.
Merita insa a adaugă si următoarele observații, in susținerea nelegalității celor doua decizii a căror anulare se solicita a fi dispusa prin prezenta cauza:
2.Decizia nr. 150/23.03.2010, a fost eliberata după cum se poate observa, cu o zi inainte datei de acordare a amânării la plata, si a fost comunicata la data de 12.05.2010.
Ori in acord cu dispozițiile art. 7 alin 10 din Norma metodologica de aplicare a OUG 92/2009, se vor stinge conform prevederilor legale in vigoare (C.p.f)".
- obligațiile fiscale care nu fac obiectul amânării la plata;
- majorările de întârziere comunicate pana la emiterea deciziei de amânare (dar pentru care nu s-a împlinit termenul de plata la data emiterii deciziei de amânare), aferente obligațiilor fiscale principale care au făcut obiectul amânării la plata;
per a contrario, majorările de întârziere comunicate dupa emiterea deciziei de amânare, aferente obligațiilor fiscale principale care au făcut obiectul amânării la plata se vor stinge in condițiile reglementate de OUG 92/2009, respectiv in condițiile prevăzute de art. 7 al. 12 - pe baza unei decizii ce se emite in ziua imediat următoare expirării termenului de amânare la plată.
Având in vedere că pe perioada amânării la plata nu se datorează obligații fiscale accesorii așa cum acestea erau reglementate de fostul art. 120 C.p.f, ci se calculează o dobânda de 0.05% pentru fiecare zi a perioadei de amânare. Decizia reglementata de art. 7 al. 12 se refera la obligații accesorii aferente sumelor ce fac obiectul amânării la plata născute pana la momentul emiterii deciziei de amânare la plata, insa necomunicate contribuabilului până la acest moment.
II. Constatarea faptului ca suma de_ lei, prevăzuta de intimata ca si obligație fiscală accesorie prin Decizia nr._/24.03._, de acordare a amânării ia plata, reprezenta la data emiterii acestei decizii, o obligație fiscala nedatorata de societatea noastră.
Cu privire la acest capăt de cerere, învederam următoarele:
Astfel cum am arătat si anterior, potrivit art. 1 din Norma metodologica de aplicare a OUG 92/2009: prin obligații fiscale neachitate la termen se înțelege impozite, taxe, contribuții si alte sume datorate bugetului general consolidat, datorate și neachitate la termenele legale de plată, precum și majorări de întârziere, aferente acestora. Prin majorări de întârziere aferente acestora se înțelege obligațiile fiscale accesorii pentru care organul fiscal competent a comunicat decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii și pentru care s-a împlinit termenul de plată conform prevederilor art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.
În cuprinsul Deciziei nr._/24.03.2010, de acordare a amânării la plată, la rubrica Obligații fiscale accesorii, se menționează suma de_ lei.
Subliniem că pentru această sumă, reținută de către organul fiscal ca și obligație fiscală accesorie, intimata nu a comunicat până la data de 24.03.2010 nicio decizie de impunere.
Art. 86 al. 6 C.p.f. stabilește că Decizia referitoare la obligații de plată accesorii constituie înștiințare de plată de la data comunicării acesteia, ea devenind opozabila contribuabilului din momentul in care ii este comunicata in acord cu dispozițiile art. 44 C.p.f.
Mai mult, conform art. 111 C.p.f, creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor de plată prevăzute de lege, în speța de al. 2 al aceluiași articol, care reglementează termenele de plată pentru obligațiile fiscale accesorii. Aceste termene de plată sunt calculate prin raportare la data de comunicare a Deciziei de impunere. Cum în speță nu s-a comunicat nici decizie, rezultă că, la data de 24.03.2010, suma de_ lei nu constituia obiectul unei obligații de plată aflate în sarcina noastră.
Mai mult, în acord cu prevederile art. 112 al. 2 C.p.f, Certificatul de atestare fiscală cuprinde creanțe fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită luna de referință și neachitate până la data eliberării acestuia.
Față de acest aspect, în mod eronat s-a reținut prin Certificatul de atestare fiscală nr. 176 363/23.03.2010 faptul că societatea noastră are și obligația de plată a unor accesorii în cuantum de_ lei, deoarece, această sumă nu ar fi trebuit să figureze că și creanța exigibilă, de vreme ce nu îndeplinea cerințele legii pentru a fi considerată astfel.
Sigur că la momentul respectiv am învederat acest aspect intimatei, însa societatea noastră a primit răspunsul standard în astfel de situații, în sensul că „că așa figurează la noi în sistem".
Neavând o alternativă care să rezolve acest impediment într-un termen rezonabil, pentru a beneficia cât mai rapid de prevederile OUG 92/2009, am interes să nu atacăm la momentul respectiv Certificatul de atestare fiscală nr. 176 363/23.03.2010, fără ca acest lucru să însemne o acceptare sau o recunoaștere a sumei de_ lei ca și accesoriu datorat.
D. fiind ca în acord cu prevederile art. 4 din OUG 92/2009, Decizia de amânare la plată se emite pe baza Certificatului de atestare fiscală eliberat în prealabil, s-a ajuns la situația în care Decizia nr._/24.03.2010 consemnează ca și obligație fiscală accesorie, inclusiv suma de_ lei, deși aceasta nu reprezenta la momentul respectiv o datorie aflată în sarcina societății noastre.
III.Să se constate faptul că pentru perioada 24.03._10, S.C. Z. G. S.R.L nu datorează majorările de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, pentru debitul de 698.053 lei.
În considerarea aspectelor de nelegalizate și de netemeinicie invocate mai sus cu privire la Decizia de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, învederăm faptul că pentru intervalul 24.03._10, societății noastre nu i se pot calcula alte majorări de întârziere/dobânzi /penalități in afara prevederilor art. 112 din OUG 92/2009.
Prin urmare, pentru acest interval de timp, față de dispozițiile art. 7 al. 111 din OUG 92/2009, S.C. Z. G. S.R.L nu datorează majorările de întârziere stipulate de art. 120 C.p.f în vigoare la momentul intrării în vigoare a OUG 92/2009 și nici dobânzile sau penalitățile de întârziere prevăzute de actuala reglementare a Codului de procedură Fiscală.
IV. În temeiul art. 18 al. 3 din Legea 554/2004/ solicităm obligarea intimatei la plata de despăgubiri pentru daunele cauzate prin emiterea Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010 și a Deciziei nr. 60/01.10.2010, privind soluționarea contestației formulate de S.C. Z. G. S.R.L impotriva Deciziei de comunicare a pierderii valabilității amânării la plată nr._ din data de 24.08.2010, despăgubiri în cuantum de 250 231 RON si 279,22 RON/zi, calculată de la data de 01.04.2011 (termenul legal pentru introducerea prezentei acțiuni) și până la momentul soluționării irevocabile a prezentei cauze.
Având în vedere că anularea Deciziei nr._/24.03._, de acordare a amânării la plată conduce la aplicarea prevederilor art. 7 al. 113, însemnând că în sarcina societății noastre s-a născut obligația de plată a majorărilor de întârziere, a dobânzilor și penalităților prevăzute de Codul de procedură fiscală și dat fiind că nașterea acestei obligații fiscale este rezultatul unui act abuziv al intimatei (reprezentat de anularea nejustificată a Deciziei nr._/24.03._), solicităm că intimata să fie obligată la repararea prejudiciului astfel cauzat, calculat prin raportare la cât ar trebui să plătească suplimentar societatea noastră urmare a anularii nejustificate a Deciziei nr._/24.03._.
Înțelegem să explicăm modul de calcul al acestor daune, cu mențiunea că ele reprezintă despăgubiri solicitate în acord cu prevederile art. 18 al. 3, chiar dacă valoarea lor e calculată prin raportare la majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Suma de 104 707 RON - calculată prin raportare la prevederile art. 1201 al. 1 lit. c C.p.f. (15% din valoarea debitului)
Suma de 69 107 RON - calculată în temeiul art. 120 al. 7 (astfel cum era în vigoare până la 01.07.2010) - pentru intervalul 24.03._10 (99 de zile) - ca procent de 0.1% pe zi de întârziere;
Suma de 76 506 RON - calculată în temeiul art. 120 al. 7 (astfel cum era în vigoare după 01.07.2010) - pentru intervalul 01.07._11 (274 de zile) - ca procent de 0.04% pe zi de întârziere.
În total - 250 231 RON.
La această sumă se adaugă și suma de 279,22 RON/zi, calculata de la data de 01.04.2010 și până la momentul soluționării irevocabile a prezentei cauze.
În drept: art. 8, art., 11 si art. 15 din Legea 554/2004, art. 218 al. 2 din C.p.f, coroborate cu prevederile art. 112 C.p.c, art. 1 al. 2 din OUG 92/2009 art. 1 din Norma metodologică de aplicare a OUG 92/2009 art. 7 alin 10 din Norma metodologică de aplicare a OUG 92/2009 Art. 86 al. 6 C.p.f art. 111 C.p.f art. 112 al. 2 C.p.f art. 4 din OUG 92/2009 art. 7 al. II1 din OUG 92/2009 art. 112 din OUG 92/2009 art. 18 al. 3 din Legea 554/2004 art. 120 1 al. 1 lit. c C.p.f art. 120 al. 7 Art. 15 din Legea 554/2004 art. 148, alin 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 art. 148, al. 2 1 C.p.f
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a capetelor de cerere nr. 1 și 4, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 4573/29.06.2011, Curtea a declinat competența soluționării capetelor de cerere nr. 1 și 4 în favoarea Judecătoriei Cornetu și a disjuns celelalte capete de cerere, formându-se astfel prezentul dosar.
La dosar au fost depuse înscrisuri. De asemenea, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, concluziile acesteia fiind cuprinse în raportul depus la dosarul cauzei (fila 245 și urm.).
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr._/24.03.2010 emisă de DGFP Ilfov (fila 43), reclamantei i-a fost acordată amânarea la plată până la data de 23.09.2010 pentru obligații fiscale principale și accesorii în sumă de 1.113.176 lei. Ulterior, prin decizia nr._/24.08.2010 emisă de aceeași autoritate (fila 46) reclamantei i-a fost comunicată pierderea valabilității amânării la plată menționate, ca efect al neîndeplinirii obligației de plată a datoriilor fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată, datorii fiscale stabilite prin decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 150/23.03.2010 (fila 62). Prin decizia nr. 60/01.10.2010 (fila 56), DGFP Ilfov a respins contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei nr._/24.08.2010.
Curtea apreciază că deciziile nr._/24.08.2010 și nr. 60/01.10.2010 (decizii a căror anulare este solicitată prin al doilea și al treilea capăt al cererii de chemare în judecată) sunt legale și temeinice, acestea realizând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din OUG nr. 92/2009.
Aceasta în condițiile în care, contrar susținerilor reclamantei, sumele prevăzute în decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 150/23.03.2010 nu fac parte din accesoriile amânate la plată prin decizia nr._/24.03.2010, împrejurare ce rezultă și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
În opinia Curții, este eronată interpretarea susținută de reclamantă cu privire la prevederile art. 7 alin. 10 și 12 din normele metodologice de aplicare a OUG nr. 92/2009 aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2321/2009. Astfel, alin. 10 al articolului menționat prevede că „orice alte obligații fiscale care nu fac obiectul amânării la plată, inclusiv majorările de întârziere comunicate până la emiterea deciziei de amânare, aferente obligațiilor fiscale principale care au făcut obiectul amânării la plată, se vor stinge conform prevederilor legale în vigoare”. Interpretarea acestei prevederi coroborată cu alin. 8 al aceluiași articol („pe perioada amânării la plată contribuabilii sunt obligați să își achite, conform legii, obligațiile fiscale cu termene de plată începând cu data emiterii deciziei de amânare la plată”), determină concluzia conform căreia se vor stinge conform prevederilor legale în vigoare și accesoriile aferente obligațiilor fiscale principale care au făcut obiectul amânării la plată, comunicate la o dată ulterioară emiterii deciziei de amânare, dar pentru o perioadă anterioară emiterii deciziei, acesta fiind, în speță, cazul obligațiilor fiscale accesorii stabilite prin decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 150/23.03.2010, obligații ce nu fac obiectul amânării la plată.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile alin. 12 din art. 7 al normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 92/2009 aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2321/2009, dat fiind că acest text legal privește exclusiv obligațiile de plată accesorii pentru datoriile fiscale ce fac obiectul amânării la plată. Această concluzie rezultă din interpretarea coroborată a acestui din urmă text legal cu alineatul 11/1 al aceluiași articol („pe perioada de valabilitate a amânării la plată a obligațiilor fiscale neachitate la termen, pentru sumele amânate la plată… se datorează dobânzi”) și cu alineatul 13 care face referire la „dobânzile stabilite prin deciziile prevăzute la alin. (12)”.
Curtea va respinge și capetele de cerere nr. 5 și 6, având ca obiect constatarea inexistenței unor obligații fiscale, dat fiind că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală în privința deciziilor prin care s-au stabilit obligațiile fiscale accesorii, astfel că acestea își produc în continuare efectele.
Față de considerentele mai sus expuse, văzând și caracterul accesoriu al capătului de cerere privind obligarea pârâtei la despăgubiri, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 213 alin. 2 c.p.c. va obliga reclamanta să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București suma de 2.000 lei, reprezentând diferența onorariu expertiză contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., prin administratorul judiciar AMD G. EXPERT SPRL, cu sediul ales la cab.av.S. V. P., ..1, ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, cu sediul în București, ..10.sector 3, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească în contul Biroului Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București suma de 2.000 lei, reprezentând diferența onorariu expertiză contabilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. C. VladElena Chirănuș
Red.DV/tehnored.EC/5 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Cetăţenie. Sentința nr. 1906/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
