Despăgubire. Decizia nr. 4367/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4367/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 5231/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4367
Ședința publică de la 21 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
JUDECĂTOR: V. R. M.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 7724/19.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă B. I. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 6.06.2011 reclamanta B. I. – D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtă S. R. prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sa efectueze operațiunile administrative prevăzute de dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al L.247/2005 în sensul desemnării unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției Nr. 894/07.04.2005 emisa de Primăria Orașului P. și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat in Orașul P., ., înstrăinat în baza Legii 112/1995 si imposibil de restituit in natura, în prezent dosarul in cauza fiind înregistrat la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sub_/CC ,precum și obligarea paratei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începand cu 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu titlu de daune cominatorii.
Prin sentința civilă nr. 7724/19.12.2011, Curtea a admis în parte cererea, a obligat pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze cererea reclamantei având ca obiect efectuarea operațiunilor administrative prevăzute de dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005 în sensul desemnării unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent în dosarul aferent Dispoziției Nr. 894/07.04.2005 emisa de Primăria Orașului P. și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat in Orașul P., ., înstrăinat în baza Legii 112/1995 si imposibil de restituit in natura în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția Nr. 894/07.04.2005 emisă Primăria Orașului P. prin Comisia de aplicare a Legii 10/2001, prin care s-a dispus restituirea prin echivalent a imobilului situat în orașul P., ., județul Dâmbovița cu scăderea actualizata cu indicele de inflație a sumei de bani acordata în condițiile Legii 112/1995.
Dispoziția mai sus arătată însoțită de toate înscrisurile aferente in baza cărora a fost emisa a fost comunicată Instituției Prefectului Județului Dâmbovita, care la rândul sau a transmis-o in luna ianuarie 2006 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, parata înregistrând in acest sens Dispoziția Nr. 894/07.04.2005 sub nr._/CC.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că Dosarul Nr._/CC se află în custodia pârâtei în vederea soluționării încă din anul 2006.
Potrivit disp. pct.16.16 din HG 1095/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, „dacă pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale acesta din urmă stabilește că imobilul pentru care, prin decizie, s-au consemnat/propus despăgubiri este restituibil în natură prin decizie motivată, potrivit art.21 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, Comisia Centrală va proceda la restituirea acestuia”.
Potrivit dispozițiilor legale menționate Comisia Centrală este competentă să verifice numai legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și nicidecum legalitatea propunerii deținătorului imobilului învestit cu soluționarea notificării potrivit Legii nr.10/2001.
Potrivit Legii nr.10/2001 și a Normelor Metodologice de aplicare a acestei legi aprobată prin HG 250/2007 unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării apreciază pe baza actelor depuse cu privire la caracterul preluării imobilului ca fiind abuziv, dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanei care a formulat notificarea, precum și cu privire la calitatea persoanei ca fiind îndreptățită în sensul legii, aceste verificări constituind atribuția exclusivă a unității deținătoare.
Atâta vreme cât Dispoziția Nr. 894/07.04.2005 emisă Primăria Orașului P. prin Comisia de aplicare a Legii 10/2001 a rămas definitivă, nefiind contestată de părți, pârâta urmează să verifice legalitatea respingerii cererii de restituire în natură.
Legea specială în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu prevede în corpul ei un alt termen care să deroge de la regula generală, aceea că rezolvarea cererii formulată de către reclamant trebuia săvârșită cu respectarea termenului de 30 de zile.
Curtea a reținut că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente adoptată în forma și cu procedura prevăzută la art. 114 al. 1 din Constituție, s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, statuându-se între altele, că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată, a conducătorului instituției publice implicate în privatizare sau, după caz, prin ordinul Ministrului Finanțelor Publice, în temeiul art. 32 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are în principal două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și ia alte măsuri legale, necesare aplicării acestei legi.
În cuprinsul Cap. V. al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se reglementează procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor pe larg evocate și detaliate de ambele părți litigante.
Legea are în vedere ca în termen de cel mult 60 de zile de la . să se predea pe bază de proces-verbal de predare-primire noii entități deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor iar cele privitoare la propunerea motivată de acordare a despăgubirilor însoțite de întreaga documentație, cum este cazul în speță, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor (art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al legii nr. 247/2005).
Odată primit dosarul atribuția Comisiei Centrale prin Secretariatul acesteia constă în analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură după care această entitate va proceda la centralizarea dosarelor pentru care, în mod întârziat cererea de restituire în natură a fost respinsă, și le va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare (art. 16 alin. 4 și 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
Refuzul nejustificat al pârâtei în ce privește soluționarea cererii reclamanților rezultă din depășirea de către aceasta a termenului în care avea obligația de a soluționa cererea acestuia în termenul prevăzut de către lege, fiind incidente prevederile art 2 punctul 2 din Legea 554/2004.
În raport de această împrejurare nesoluționarea cererii reclamanților de către autoritatea pârâtă în interiorul termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat al autorității publice sub forma tăcerii administrației, și, implicit, pe plan procesual civil atrage culpa procesuală a pârâtei.
În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă abilitată să statueze și să concretizeze dreptul subiectiv dedus judecății de reclamant are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Emiterea actului administrativ atipic (refuzul) pe ideea dreptului de apreciere, dar prin care se încalcă dreptul reclamantului la respectarea bunurilor lor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției, reprezintă un abuz de drept care, evident, nu poate fi tolerat.
Dreptul la reparație, întemeiat pe atingerile aduse dreptului de proprietate reprezintă drepturi și obligații cu caracter civil, în sensul art. 6 paragraful 1.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, garanție a unui proces echitabil trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci și în procedura prealabilă, întrucât durata procedurii și trebuie să includă și întârzierile imputabile autorităților administrative, când fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat, considerent pentru care Curtea urmează a respinge excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă.
Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă și durata procedurii administrative prealabile, fiindcă sesizarea jurisdicției este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.
De aceea, Curtea în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 2 alin. 1 lit. g, h și m din aceeași lege raportat la dispozițiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamantului prin refuzul său nejustificat, a obligat autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamanților având ca obiect desemnarea unui evaluator, întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Întrucât întreaga procedură administrativă se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, curtea reține că titlul de despăgubire întocmit pe baza raportului de evaluare reprezintă actul administrativ tipic care produce efecte juridice patrimoniale în sensul prevederilor cuprinse în Titlul VII Legea nr.247/2005 privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii pentru întârziere, Curtea a apreciat că este neîntemeiată având în vedere că reclamantul are posibilitatea solicitării acestora în etapa executării hotărârii irevocabile prin care autoritatea pârâtă este obligată să soluționeze efectiv negativ sau pozitiv cererea adresată acesteia de către reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 24-25 din legea nr. 554/2004, care prevăd o procedură specială, sumară și urgentă care determină pârâta autoritate publică să soluționeze urmare a aplicării unor amenzi conducătorului acesteia, respectiv a unor daune pentru întârziere să soluționeze cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. PRIN COMSIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, a arătat că în cauza dedusă judecății a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului și analizei legalității dispoziției sub aspectul imposibilității restituirii în natură a imobilul, ca urmare dosarul fiind restituit Primăriei Orașului P. pentru completare cu înscrisurile obligatorii prevăzute de lege.
Instanța de fond în mod greșit a reținut deci că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția EDO. C. normativ în virtutea căruia CCSD își exercită atribuțiile este prevăzut în Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Nu se poate reține un refuz nejustificat al CCSD de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 554/2004.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ, iar prin încheierea nr. 1764/26.02.2013 s-a dispus, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la C. – SCAF, în calitate de instanță devenită competentă să soluționeze recursul.
În temeiul prev. art. 17 din Legea nr. 165/2013, calitatea procesuală a recurentei-pârâte s-a transmis Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea luând act de această transmitere legală a calității procesuale.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire pentru suma de 63.800 lei în dosarul nr._/CC.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Însă, . Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în integralitate a cererii, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 7724/19.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata reclamantă B. I. D..
Modifică în tot sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. I. MARIUSVLADU R.
V. C. M.
GREFIER,
F. V. M.
Red./thred.VN – 2 ex.
Jud.fond O. S.
C.-sectia a VIII-a C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2774/2013. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 246/2013.... → |
|---|
