Anulare act administrativ. Sentința nr. 2103/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2103/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 1189/2/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.2103
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.06.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. - C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâții C. DE DISCIPLINĂ A UNPIR BACĂU, C. SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ A UNPIR BUCUREȘTI având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul O. M. personal și asistat de avocat C. D. în baza împuternicirii avocațiale . 699 633/2013 aflată la dosar, pârâta C. SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ A UNPIR BUCUREȘTI prin consilier juridic C. A. în baza delegației de reprezentare aflată la dosar, lipsind pârâta C. DE DISCIPLINĂ A UNPIR BACĂU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că la data de 07.06.2013 și 10.06.2013 s-a depus din partea reclamantului înscrisuri și că la data de 13.06.2013 Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență a depus înscrisuri, în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență, către apărătorul reclamantului.
Apărătorul reclamantului învederează că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestor înscrisuri și totodată depune la dosar înscrisuri. Precizează, cu privire la calificarea actului administrativ dispus de UNPIR că, în opinia sa, reprezintă o normă cu caracter general, iar actele individuale formează o acțiune în contencios. Totodată solicită a se considera excepția de nelegalitate a art. 97 din Statutul UNPIR o acțiune în anulare ce se adaugă ca un capăt de cerere la acțiunea principală, astfel că, în prezent, acțiunea cuprinde trei capete de cerere.
Reprezentantul pârâtei solicită a se avea în vedere că această excepție putea fi invocată pe calea unei acțiuni separate, astfel că, în opinia sa, o astfel de chestiune este inadmisibilă.
Curtea, după deliberare, respinge această excepție ca nefondată în vederea soluționării unitare a cauzei.
Reprezentantul pârâtei învederează că se impune acordarea unui termen de judecată pe această excepție de nelegalitate pentru a-și pregăti apărarea.
Apărătorul reclamantului apreciază că la termenul de judecată de astăzi este în măsură să discute cererea de suspendare formulată, cu motivarea că reclamantul are un caz bine justificat, are probleme de sănătate, însă nu se opune, în principiu, la amânarea cauzei pentru a se discuta în contradictorialitate.
Curtea, după deliberare, având în vedere susținerile părților, va admite cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul pârâtei, însă va dispune discutarea privind suspendarea executării actelor administrative de excludere din profesia de practician în insolvență, la termenul de judecată de astăzi.
Apărătorul reclamantului, asupra cererii de suspendare formulată, solicită a se avea în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.14 din Legea 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și paguba iminentă. În susținerea cererii de suspendare solicită a se avea în vedere că prin imposibilitatea de a profesa reclamantului i se produce o pagubă iminentă atât asupra patrimoniului său, fiind împiedicat de a obține venituri din activitatea profesională de lichidator, dar se produce și o pagubă terților, fapt ce ar crea perturbări în desfășurarea acestor proceduri. Decizia ISD București este nelegală deoarece apărările reclamantului nu au fost înlăturate și nici măcar respinse motivat. Consideră reclamantul că UNPIR Bacău și București i-au aplicat cea mai gravă sancțiune, însă această sancțiune nu era impusă de lege și reprezintă o măsură total nejustificată. Nici unui cetățean European nu i se pot aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă, sau nu se poate aplica o nouă sancțiune pentru o faptă sancționată anterior. Mai solicită a se avea în vedere că este singurul întreținător al familiei, soția sa a fost disponibilizată de la BCR și are două fiice studente la București, aflate tot în întreținerea sa. Concluzionând solicită admiterea cererii de suspendare a actelor administrative de excludere din profesia de practician în insolvență. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată, motivat de faptul că, pe de o parte, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea 554/2004, iar pe de altă parte, nu există indicii privind nelegalitatea celor două decizii de suspendare.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare a actelor administrative de excludere din profesia de practician în insolvență, iar pe fondul cauzei acordă termen de judecată la data de 20.09.2013, în cunoștința părților prezente.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare a actelor administrative de excludere din profesia de practician în insolvență Curtea a constatat că reclamantul a invocat nerespectarea dreptului la apărare în procedura de excludere din profesie si paguba iminentă.
Curtea a constatat că petentul a fost exclus din profesia de practician în insolvență prin hotărârea Comisiei superioare de disciplină a UNPIR ce a menținut hotărârea Comisiei de disciplină Bacău, pe motivul că a fost deja sancționat de două ori în cursul anului cu sancțiunea suspendării calității de practician în insolvență, sanctiuni definitive.
Suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate sau din oficiu. Ea este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din interpretarea logică a prevederii analizate, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada declanșării procedurii prealabile administrative . Jurisprudența a cristalizat conținutul condiției „cazului bine justificat” anterior modificării Legii nr.554/2004 prin Legea nr. 262/2007, care a introdus, în premieră, definiția legală a noțiunii, în art. 2 alin.1 litera t).
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Alte criterii ce pot fi avute în vedere în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu- zisă a măsurii dispuse de autoritatea publică, conduita ulterioară a destinatarului actului, posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin.1 lit.ș ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Analiza indeplinirii conditiilor impuse de art.14 din Legea nr. 554/2004 presupune numai efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
În considerentele deciziei nr.257 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că suspendarea actelor administrative poate fi dispusă numai în condițiile expres prevăzute de lege și reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate. De asemenea, a reținut că „părțile beneficiază de toate garanțiile unui proces echitabil, inclusiv în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare a actelor administrative și a recursului împotriva soluției de suspendare a acestor acte”, în sensul art. 21 alin. 1 și 2 din legea fundamentală.
Prin hotărârea din 19 iunie 1990, pronunțată în cauza The Queen contra Secretary of S. for Transport, ex parte: Factortame LTD ș.a., soluționând cererea formulată în temeiul art. 177 din Tratatul CEE de către Camera Lorzilor, pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea dreptului comunitar, referitoare la competența instanțelor naționale de a ordona măsuri provizorii atunci când sunt în cauză drepturi recunoscute de normele comunitare, Curtea a decis că dreptul comunitar trebuie interpretat în sensul că instanța națională care, sesizată cu un litigiu privind dreptul comunitar, consideră că singurul obstacol ce o impiedică să dispună măsuri provizorii este o normă a dreptului național, trebuie să înlăture aplicarea acestei norme. În acest sens, Curtea a reținut că instanțelor naționale le revine obligația de a asigura protecția juridică ce decurge pentru justițiabili din efectul direct al dispozițiilor dreptului comunitar, fiind incompatibilă cu cerințele inerente înseși naturii dreptului comunitar, orice practică legislativă, administrativă sau judiciară care ar avea ca efect îngrădirea puterii judecătorului de a face tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispozițiile legislative naționale ce ar putea împiedica, chiar și numai temporar, aplicarea deplină a normelor comunitare.
Cu privire la cazul justificat, Curtea a constatat că organele disciplinare erau obligate de art. 97 din Statutul privind organizarea profesiei de practician în insolvență si au procedat conform: „cumularea a două sanctiuni de suspendare a calității de practician în insolvență duce la excluderea din Uniune”.
Cu privire la dreptul de apărare, Curtea a apreciat că petentul l-a putut exercita prin atacarea soluțiilor comisiilor disciplinare și supunerea hotărârilor la o cenzură a instanței.
Cu privire la paguba iminentă, Curtea a considerat că aceste conditii trebuie îndeplinite cumulativ.
Curtea a constatat că practica secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ face referire la cazul justificat în sensul „existenței unui argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului” (Decizia nr. 1380/2008), „împrejurarea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” (Decizia nr. 1837/2008). În plus, „condițiile cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente se impune a fi îndeplinite în mod cumulativ; aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului” (Decizia nr.2954/2006).
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale de suspendare a executării actului atacat și va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul O. M. domiciliat în com.Comănești, ..G3, . în contradictoriu cu pârâții C. DE DISCIPLINĂ A UNPIR BACĂU cu sediul în Bacău, ., .,., C. SUPERIOARĂ DE DISCIPLINĂ A UNPIR BUCUREȘTI cu sediul în București, .,., ca nefondată.
Cu recurs.
Acordă termen de judecată pentru fond la data de 20.09.2013, C22F, ora 9,00, în cunoștința părților.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - C. I. D. Ș.
Red. M.C.I.
Tehnodact. D.Ș/5 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4393/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3270/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
