Conflict de competenţă. Sentința nr. 3939/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3939/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 13391/303/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3939
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 10.12.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. Ș.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI și JUDECĂTORIA CORNETU în cauza privind cererea de chemare în judecată formulată de petenta S.C. T. R. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C.E.S.T.R.I.N., având ca obiect plângere contravențională.
Cauza se judecă fără citare părți, conf. art. 22 alin. 5 C.p.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3111/26.04.2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Judecătoria Cornetu a reținut că, potrivit art. 101 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/01.02.2013, „…plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Aceste dispoziții fiind procedurale, sunt de imediată aplicare.
După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul are sediul în localitatea București, sector 6, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 București la data de 03.09.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 8071 din 01.10.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
În considerente, instanța a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 10.04.2012 (fila 6 – dosar declinat), contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ. De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, contestatoarea are obligația să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro (122,61 lei).
În sarcina contestatoarei a fost reținut faptul că, la data de 06.11.2011, ora 14:32, pe Autostrada A2 km12+450m, Glina, jud. Ilfov, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, aparținând contestatorului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că locul săvârșirii contravenției este A2 km 12+450m, localitatea Glina, jud. Ilfov, localitate care, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (a căror aplicabilitate este determinată de prevederile art. 10 din O.G. nr. 15/2002), competența de soluționare a plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga, fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.
În ceea ce privește art. 101 din OG nr. 15/2002, potrivit căruia “prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”, instanța a reținut că aceste dispoziții legale au intrat în vigoare ulterior sesizării instanței de judecată.
Astfel, instanța a reținut că aceste dispoziții legale ce stabilesc competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul petentului pentru soluționarea plângerilor împotriva proceselor-verbale prin care se constată contravenții incriminate prin O.G. nr. 15/2002 nu retroactivează, fiind introduse prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 12 februarie 2013 și intrată în vigoare la data de 15.02.2013.
Dispozițiile art. XXIII din același act normativ potrivit cărora „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, nu se referă și la materia plângerilor contravenționale, date spre soluționare judecătoriilor, după cum reiese din alin. 2 și 3 ale aceluiași articol. Astfel, aceste ultime două alineate în continuarea primului deja menționat, dar și în interpretarea sa, fac referiri la cauzele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (care se trimit la curțile de apel) și, respectiv, curților de apel (care se trimit la tribunale).
De asemenea, instanța s-a raportat și la denumirea secțiunii a 2-a din Legea nr. 2/2013, secțiune prin care s-a reglementat în mod distinct în materie contravențională și în materie de contencios administrativ și fiscal.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Cornetu.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 2/2013, se constată că prevederile art. XXIII alin. 1: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.", coroborat cu disp. alineatului 2 („Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscalla data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel”) și 3 („Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscalaflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.") se aplică doar cauzelor de contencios administrativ date în competența instanțelor specializate, nu și celor din materia contenciosului contravențional, date prin lege în competența instanțelor de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta S.C. T. R. S.R.L., cu sediul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C.E.S.T.R.I.N., cu sediul în București, .. 401a, sector 6, în favoarea judecătoriei Cornetu.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./A.N./4 ex./10.01.2014
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3971/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2094/2013. Curtea de... → |
|---|
