Pretentii. Decizia nr. 4393/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4393/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1709/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4393
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI VOLUNTARI, împotriva sentinței civile nr. 76/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G. și intimata pârâtă M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-reclamant, prin apărător ales, Săbuc C., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă și intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin cererea de recurs formulată recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-reclamant, prin apărător, solicită să se ia act de schimbarea denumirii societății recurente.
Curtea ia act de faptul că recurenta-pârâtă s-a reorganizat, în baza Hotărârii de Guvern nr. 520/2013 și, în prezent poartă denumirea de Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București – Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov – Serviciul Fiscal Orășenesc Voluntari.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, Curtea constată îndeplinite disp. art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimatul-reclamant, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31.07.2012, reclamantul S. G. a chemat în judecată Direcția G. a Finanțelor Publice Ilfov - Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari și M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5.051 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, stabilită ilegal prin decizia nr._ emisă de către autoritate la data de 01.06.2012; obligarea pârâtelor la plata sumei actualizată cu dobânda legală până la momentul plății efective, în baza prevederilor art 124 alin 1 și 2, raportate la art 117 alin 1, alin 2 ind 1 și art 120 alin 7 din Codul de procedură fiscală; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.76/16.01.2013, Tribunalul Ilfov – Secția civilă a admis acțiunea, a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.051 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 15.06.2012 la data restituirii efective. Totodată a obligat pârâtele la plata sumei de 291,3 cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Seat L., cu număr de identificare VSSZZZ1PZ8R017014, înmatriculat anterior în Olanda, data primei înmatriculări 16.08.2007, pentru a cărui înmatriculare reclamantul a plătit taxă specială în cuantum de 5.051 lei, conform chitanței nr._/15.06.2012, taxa de poluare fiind stabilită de pârâtă prin decizia nr._/01.06.2012.
Tribunalul a considerat că reclamantul este îndreptățit la restituirea de către pârâtă a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturism constatând că prevederile Legii nr.9/2012 au un caracter discriminatoriu și contrar normelor comunitare.
În privința reglementarilor comunitare in materie, prima instanță a reținut că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare, scopul general a l acestui articol fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
S-a reținut, potrivit prevederilor constituționale (art.11 alin.1, 2 și art.148 alin.2, 4) și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, că urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Așadar, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Analizând compatibilitatea legii nr. 9/2012 cu prevederile legislației comunitare, instanța de fond a constatat că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România. Aceeași taxă se percepe însă daca autoturismul produs în țara sau în alt stat membru este înmatriculat prima dată în România.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art.2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Rezultă prin urmare că taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Așadar, considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. rămân actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzura de pe piața naționala.
In consecința, tribunalul a reținut că legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata să diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și pe cale de consecință, respingerea contestației la executare formulată de către contestatorul S. G..
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond a admis în mod greșit contestația formulată de contestatorul S. G., reținând caracterul discriminatoriu al taxei.
Astfel, recurenta-pârâtă susține că Legea nr.9/2012, care a modificat OUG nr.50/2008, a înlăturat discriminarea achitării taxei de poluare, în sensul că pentru toate autovehiculele care circula pe teritoriul tarii, fie ca sunt indigene sau din import, se achita taxa de poluare.
De asemenea, legislația fiscala (art.214(1) alin. (1) și (2) si art. 214 (2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.343/2006) prevede în mod expres plata unei taxe speciale pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări.
În concluzie, recurenta-pârâtă opinează că taxa este legal datorată și nu poate fi restituită.
În ceea ce privește legislația comunitară, recurenta-pârâtă menționează că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Astfel, instituirea taxei speciale pentru autoturisme prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art.13 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata conform cărora "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, în scopul realizării cerințelor legii", in condițiile in care potrivit dispozițiilor constituționale in vigoare, numai Parlamentul si Guvernul pe baza delegării legislative sunt abilitate sa adopte masuri legislative pentru modificarea si completarea actelor normative interne pentru asigurarea compatibilității acestora cu dreptul comunitar.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei pe emisii poluante și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. și N.. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat, acest lucru fiind pe deplin valabil și în ceea ce privește taxa pe emisii poluante, în condițiile în care aplicarea ei se face discriminatoriu ca urmare a suspendării obligativității plății taxei pentru autovehiculele achiziționate de pe piața internă.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, apare ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI VOLUNTARI, împotriva sentinței civile nr. 76/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G. și intimata pârâtă M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 Octombrie 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red. Tehnored. D.S.
2 ex.
………………………………………
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Judecător: N. M. N.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2932/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2103/2013. Curtea de... → |
|---|
