Anulare act administrativ. Sentința nr. 2709/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2709/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 2029/2/2013
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2709
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.09.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. G. E. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta, prin consilier juridic D. C. S., lipsind reclamantul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 18.09.2013, reclamantul depune o cerere prin care invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin . 1 lit. b din Legea nr. 317/2004.
Curtea comunică pârâtei prezente un exemplar al cererii formulate de reclamant și constată că, deși reclamantul indica la data de 18.09.2013 domiciliul procedural ales indicat respectiv în localitatea Poienițele, nr. 133, ., citația i-a fost înmânată pentru acest termen în mod corect la domiciliul indicat in actiune (comunicarea citatiei fiind anterioara datei indicarii domiciliului ales).
Curtea dispune că pentru comunicarea altor acte de procedură, pe viitor, se va avea în vedere domiciliul ales, indicat anterior și se va face în acest sens modificarea în ECRIS.
Curtea interpelează partea prezentă dacă mai există alte cereri de formulat sau alte probe de administrat.
Pârâta, prin consilier juridic, declară că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu mai solicită administrarea altor probe în afara înscrisurilor de la dosarul cauzei.
Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile din dosar, inclusiv cele confidențiale și nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepțiile procesuale invocate și pe fondul pricinii.
Pârâtul, prin reprezentant legal, solicită admiterea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii introductive de instanță, pârâta solicită instanței admiterea acesteia pe motiv că numai împotriva rezoluției de respingere se formulează contestație.
Pe fondul cauzei, pârâta, prin reprezentant legal, formulează concluzii de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare .
CURTEA,
Deliberând, constată:
În fapt, reclamantul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 4303/IJ/3159/DIJ/2012/14.02.2013 emisa de I. J..
In esență, reclamantul arată că dosarul de revizuire a fost soluționat fără a se respecta dispozițiile art. 328 alin. 1 C., respectiv s-a eliminat o cale de atac prevăzută de lege. Mai arata ca inspectorul judiciar nu a aplicat dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituție ai art. 1 C civil. Mai mult, intre reclamant și președintele completului care a pronunțat sentința civila nr. 566/2012/11.04.2012 a existat o judecata penala in anul 2011, iar președintele nu a respectat îndatorirea de a se abține, ceea ce, apreciaza reclamantul, reprezinta abatere disciplinara.
De asemenea, paratul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 317/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii raportat la dispozitiile art. 47 alin. 1 lit. b din Legea nr. 317/2004. Pe fond, solicita respingerea acțiunii ca neintemeiate.
I. Analizând cu prioritate, exceptia inadmisibilitatii, Curtea reține ca aceasta este întemeiata și urmeaza sa o admita si sa respinga in consecinta actiunea
Prin rezoluția Inspecției Judiciare nr. 4303/IJ/3159/DIJ/2012/14.02.2013 s-a clasat sesizarea reclamantului sub aspectul încălcării normelor de procedura cu ocazia soluționării în recurs de către Curtea de Apel Pitești. A dosarului nr._ .
În urma verificărilor efectuate, inspectorul judiciar a constatat că nu se poate reține încălcarea normelor de procedură și nici exercitarea necorespunzătoare a responsabilităților judiciare de către membrii completului de judecată, neexistând indicii de săvârșire a uneia dintre abaterile disciplinare de natură să atragă răspunderea disciplinară, astfel încât, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, sesizarea a fost clasată iar rezultatul s-a comunicat direct persoanei care a formulat sesizarea, precum și magistratului vizat.
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, „rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă".
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția Judiciară, numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
În cauza de față, se constată că nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, fiind o rezoluția de clasare, care este definitivă și împotriva căreia nu este prevăzută cale de atac
De altfel, chiar în situațiile prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în cazul rezoluției de respingere a sesizării, dispozițiile legale, respectiv art. 47 alin. (6), stabilesc ca soluție posibilă pe care o poate pronunța instanța de contencios desființarea rezoluției inspectorului judiciar și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare, ceea ce presupune că s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Astfel, față de prevederile legale care reglementează atribuțiile inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare și procedura contestării la instanță a rezoluțiilor întocmite de inspectorii judiciari, cererea reclamantului urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 47 alin. 1 lit. b) teza finală din Legea nr. 317/2004
Opinia reclamantului:
Reclamantul apreciaza ca dispozitiile criticate contravin dispozitiilor art. 21 din Constituție, precum si dispozitiilor art. 1 alin 3 si alin. 5, art. 11, art. 15 alin. 1, art. 16 alin. 1 și 2, art. 20, art. 24, art. 52, art. 148 toate din Constituție.
Paratul nu a depus opinie asupra excepției invocate, însă a apreciat admisibilă sesizarea Curții Constituționale.
Deliberând asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, Curtea retine:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Avand in vedere exceptia de neconstitutionalitate invocata, precum si faptul ca sunt indeplinite conditiile legale citate in cele ce preced cu privire la sesizarea Curtii Constitutionale, Curtea urmeaza sa sesizeze Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 47 alin. 1 lit. b) teza finală din Legea nr. 317/2004.
Curtea apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Actul administrativ este definit de legiuitor ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice." Pornind de la această definiție legală, Curtea reține că una dintre condițiile pentru ca un act să aibă natură administrativă și să poată fi supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este ca acesta să producă efecte juridice proprii, respectiv să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Curtea reține că la data de 23 ianuarie 2012 a fost publicată Legea nr. 24 din 17 ianuarie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care a modificat dispozițiile articolelor 44 – 49 referitoare la titularii acțiunii disciplinare, modalitatea de sesizare a Inspecției judiciare, mecanismul verificărilor prealabile și finalitate acestora, începerea, desfășurarea și finalizarea cercetării disciplinare prealabile, principala modificare constând în extinderea sferei titularilor acțiunii disciplinare, fără însă a aduce modificări de esență în ceea ce privește natura soluției date în situația în care „în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare”, noua reglementare (art. 45 alin. 4 lit. b în noua reglementare) stabilind clasarea sesizării.
Astfel, noua reglementare prevede că, în cazul în care Inspecția Judiciară era titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori (alin. 2). Aspectele semnalate sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare. Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură (alin. 3). Dacă, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare (alin. 4 lit. b).
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, în noua reglementare, în cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă. În acest caz, se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Curtea subliniază că soluția legislativă este conformă cu standardele impuse de legea fundamentală, întrucât răspunderea disciplinară a magistraților își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei, ale Codului deontologic și ale regulilor de bună practică profesională, obligații a căror nerespectare poate fi de natură a prejudicia exclusiv onoarea și prestigiul profesiei, astfel încât această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre magistrat, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte, de cealaltă parte.
Aceasta nu are însă semnificația restrângerii dreptului persoanei care a formulat sesizarea pentru începerea acțiunii disciplinare de a obține în justiție repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita magistratului respectiv. În acest sens, trebuie observat că art. 94 din Legea nr. 303/2004 prevede că "judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii."
Curtea apreciază că soluția legiuitorului de restrângere a accesului la justiție al persoanelor care ar putea justifica un interes de a contesta rezoluția de clasare a sesizării, prin modificările aduse Legii nr. 317/2004 prin art. II pct. 4 din Legea nr. 24/2012, este prevăzută și justificată prin raportare la cazurile în care se poate dispune o astfel de soluție, și anume când se constată neîndeplinirea unor condiții formale ale sesizării (ex. nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea) sau inexistența indiciilor privind săvârșirea unei abateri disciplinare. Mai mult, prin art. 47 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 s-a prevăzut expres că, după pronunțarea unei soluții de clasare a sesizării, persoana interesată poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. G. E., cu domiciliul în localitatea Poenițele nr. 133 ., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, cu sediul în sector 3, București, ., ca inadmisibilă.
Sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 47 alin. 1 lit. b) teza finală din Legea nr. 317/2004.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 23.09.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. F. P. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5663/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2292/2013. Curtea de... → |
|---|
