Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2580/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2580/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 5277/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2580
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.09.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
GREFIER – ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea excepției inadmisibilității, precum și a cererii de revizuire împotriva sentinței civile nr. 3245 pronunțată de Curtea de Apel București – SCAF la data de 16.05.2012, în dosarul cu nr._/2/2010, formulată de revizuentul A. D., în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICĂ (F. CASĂ NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE) și C. DEPUTAȚILOR – SECRETARIATUL GENERAL.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că dezbaterile asupra excepției inadmisibilității și cererii de revizuire, au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.09.2013, cu respectarea termenului prevăzut de art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar la data de 16.09.2013 revizuentul a depus concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2013, sub nr._, revizuentulA. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE (fostă C. DE PENII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE) și C. DEPUTAȚILOR – SECRETARIATUL GENERAL, cerere de revizuire a sentinței civile nr. 3245, pronunțată în dosarul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal nr._/2/2010 la data de 16.05.2012, solicitând admiterea acesteia și modificarea în tot a acestei sentințe, în sensul să se cerceteze sub aspectul legalității Actul adițional nr. 2898/MC din data de 19 decembrie 2007, înregistrat la Cabinetul Secretariatului General al Camerei Deputaților, sub nr. 51/5607 din data de 28 decembrie 2007 și a Ordinului nr. 671 din data de 30 iulie 2010, acte administrative emise de Președintele CNPAS, cu încălcarea Ordinului Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340 din data de 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de punere în aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare; să fie obligate intimatele instituții publice ale administrației centrale să stabilească pensia pentru limită de vârstă și pensia de serviciu pe baza Declarațiilor nominale depuse de către angajatorul Secretariatul General al Camerei Deputaților, la C. de Pensii a Municipiului București, precum și în temeiul art. 998-999 din Codul civil, art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal și art. 723 alin. 2 din codul de procedură civilă să se achite suma de 20.000 lei cu titlu de daune interese morale pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procedurale și contrar scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, purtarea abuzivă, prejudiciul cauzat și stresul suferit.
În motivarea cererii, revizuentul a învederat, următoarele:
„Prin Decizia nr. 4208/R pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția A VII-A Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în Ședința Publică de la data de 09 iunie 2009, în Dosarul nr._/3/2008, n (...) s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. D. împotriva sentinței civile nr. 6870 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția A VIII - A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul - pârât Secretariatul General al Camerei Deputaților. S-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi, 09.06.2009 ...", cu respect, solicit, să se constate, faptul că, Secretariatul General al Camerei Deputaților, instituție publică a administrației centrale, are calitate procesuală pasivă și, nicidecum C. Deputaților, care în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Constituția României " (...) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a țării . Parlamentul este alcătuit din C. Deputaților și Senat..." Astfel, după cum se poate constata, toate întâmpinările din dosarele înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, sunt formulate, in numele " (...) Subscrisei C. Deputaților entitate fără căutate procesuală pasivă, așa cum s-a văzut. Or, invocarea de către Secretarul general, a calității de reprezentant a Camerei Deputaților, calitate oficială, pe care o deține. Președintele Camerei Deputaților, în mod vădit neîndoielnic, reprezintă, " (...) exercitarea cu rea credință a drepturilor procedurale și contrar scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege fapt pentru care, se impune ca, întâmpinarea formulată în prezenta cauza, să fie respinsă, ca fiind " (...) introdusă de către o entitate fără calitate procesuală pasivă, cu consecința decăderii intimatului - pârât din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică ...". În plus, este de reținut, faptul că, " (...) partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite...", în condițiile dispozițiilor Art. 723 alin. (2)Cod Procedură Civilă.
II. Admisibilitatea cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor Art. 322 teza I Cod Procedură Civilă, conform cărora, "(...) Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare (...) se poate cere în următoarele cazuri... " . După cum, se poate constata, Sentințele Civile nr. 6034/24.10.2012 și nr. 5114/30.10.2012, pronunțate de către Curtea de Apel București/Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal, în dosarele nr._ și nr._, prin care," (...) S-a respins excepția inadmisibilității. S-a respins cererea de revizuire ca nefondată . Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare . Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2012 (...) S-a respins excepțiile de inadmisibilitate și lipsei calității procesuale pasive . Respinge cererile de revizuire principală și conexă, ca nefondate. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.10.2012 se bucură, de autoritatea de lucru judecat, " (...) excepție de procedură de ordine publică, opozabilă, în mod vădit neîndoielnic, Sentinței Civile nr. 3245 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ șl Fiscal în Ședința Publică de la data de 16 mai 2012, în Dosarul nr._/2/2010, a cărei revizuire se solicită..."
III. în privința, admisibilității cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor Art. 322 TEZA I pct. 5 Cod Procedură Civilă, "învederez", onoratei instanțe, faptul că, atât, statele de plată a salariilor, întocmite lunar, de către angajatorul secretariatul General al Camerei Deputaților, cât și declarațiile nominale, transmise lunar Casei de Pensii a Municipiului București, sunt înscrisuri noi, care, în mod vădit neîndoielnic, îndeplinesc condițiile cumulative, prevăzute" (...) în mod expres și limitativ de acest text de lege...", astfel:
1) „ (...)revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii (...) și care trebuie să fi existat la data pronunțării acestei hotărâri ..." După cum, se poate constata, declarațiile nominale, aferente perioadei 01 septembrie 2001 - 29 februarie 2008, existau, la data de 16 mai 2012, data pronunțării sentinței civile nr. 3245 de către Curtea de Apel București - Secția AVIII-A C. Administrativ și Fiscal, în Dosarul nr._/2/2010, hotărâre a cărei revizuire se solicită, fapt pentru care, consider ca, fiind îndeplinită, această primă condiție;
2) a doua condiție, prevede „(...) imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, (...) datorită faptului că acesta a fost reținut de partea potrivnică ...". Declarațiile Nominale" (...) semnate pentru conformitate cu originalul de către Domnul N. C., Directorul Direcției de Salarizare din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților...", au fost comunicate, în ședința publică de la data de 21 iunie 2013, în Dosarul nr._/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția A VIII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, după pronunțarea, Sentinței Civile nr. 3245 de către Curtea de Apel București - Secția AVIII-A C. Administrativ și Fiscal, în ședința publică de la data de 16 mai 2012, în Dosarul nr._/2/2010;
3) a treia condiție, " (...) dacă înscrisurile noi ar fi fost cunoscut instanței de fond la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluția ar fi fost, de admitere a cererii introductive de instanță, așa cum a fost formulată...". Astfel, dacă instanța de fond, în ședința publică de la data de 06 mai 2012, în Dosarul nr._/2/2010, ar fi avut posibilitatea, de a examina, atât prin prisma prevederilor Ordinului Ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340 din data de 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul pi pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, cât și, prin prisma Dispozițiilor Specifice nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ, cu trimitere la Art. 2 alin. (l) lit. c), lit. j), lit. ș), lit. t), Art. 4 alin. (l), Art. 7 alin. (l), Art. 14 alin. (l) Art.15 alin. (l) și Art. 18 alin. (l), Declarațiile Nominale," (...) semnate pentru conformitate cu originalul de către Domnul N. C., Directorul Direcției de Salarizare din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților ...", soluția ar fi fost în mod vădit neîndoielnic, " (...) de admitere a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, de stopare a prejudiciului ce se perpetuează și în prezent, cu referire la consecințele nefaste ale modificării salariului brut lunar (salariul de bază brut lunar + sporurile cu caracter permanent) înregistrat în carnetul de muncă . nr._ și alterării bazei de calcul, ce se are în vedere la stabilirea atât a cuantumului pensiei pentru limită de vârstă, cât și a cuantumului pensiei de serviciu. După cum se poate constata, este îndeplinită și această condiție;
4) cea de a patra condiție, conform căreia," (...) înscrisul Invocat ca temei al revizuirii trebuie prezentat - de partea care exercită această cale extraordinară de atac ..." este îndeplinită. Declarațiile Nominale ," (...) semnate pentru conformitate cu originalul de către Domnul N. C., Directorul Direcției de Salarizare din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților...", comunicate pentru prima dată în Ședința Publică de la data de 21 iunie 2013, în Dosarul nr._/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția A VIII-A Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sunt înscrisuri noi, anexate cererii de revizuire, expediată, cu scrisoare recomandată, "cu confirmare de primire", la data de 22 iulie 2013, în termenul prevăzut de dispozițiile Art. 324 alin. (l) pct. 4 Cod Procedură Civilă.
IV. Incidența dispozițiilor Convenției pentru Drepturile Omului, ale Dreptului Comunitar și consecințele încălcării " (...) principiului priorității dreptului comunitar ..." în cauza din prezentul dosar.
A. Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin convenția europeană pentru" (...) apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii. Este de necontestat faptul că principiile generale ale dreptului Uniunii reprezintă izvor de drept al Uniunii Europene ... ". Dreptul Uniunii Europene, oferă o protecție echivalentă drepturilor consacrate în Convenție, doar că respectarea lor este asigurată, pe lângă standardele generale stabilite de Convenția de la R. și, de principii si specificități ale Dreptului Comunitar, de care judecătorul național trebuie să țină seama.
B. Uniunea Europeană, se întemeiază pe valorile respectării " (...) demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților..." Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin" (...) pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați...". În doctrină, în mod judicios au fost relevate dificultățile ce rezidă în caracterul dual al protecției drepturilor omului în spațiul european, această dualitate putând fi uneori derutantă, fiindcă norma internă trebuie să coabiteze cu standardele stabilite din două direcții diferite, adică măsurile naționale trebuie să corespundă atât dreptului Uniunii Europene, cât și celui convențional. Astfel, din perspectiva dispozițiilor Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, " (...) pot fi invocate într-o cerere de revizuire încălcări ale drepturilor fundamentale...".
C. Dispozițiile dreptului Uniunii Europene, ce urmează a fi invocate, pentru a fi aplicate prioritar. în mod vădit neîndoielnic, sunt CELE cuprinse în dispozițiile Art. 2 și Art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cele cuprinse în Carta drepturilor fundamentale. Această concluzie se impune, pe de o parte, ca urmare a faptului că, textul în discuție face trimitere la dispozițiile Art. 20 alin. (2) din Constituția României, iar pe de altă parte, ca urmare a faptului că, încălcările drepturilor fundamentale consacrate de Cartă, au aceeași valoare juridică cu cele ale Tratatelor. Astfel, față de noua orientare a Uniunii Europene, spre o mai amplă protecție a drepturilor fundamentale, se consideră că, judecătorul național " (...) nu va putea aprecia, că un text cuprins în Cartă, care asigură protecția unui drept fundamental, nu reprezintă o normă a dreptului Uniunii Europene, astfel încât să refuze a da eficiență principiului priorității.
D. Reglementarea, atât a drepturilor sa la riale, cât și, a pensiei de serviciu, pentru anumite categorii profesionale și, deci, și pentru "funcționarii publici parlamentari", își găsește temeiul legal, în legislația europeană, și anume în Directiva Consiliului Comunităților Europene 86/378/CEE din data de 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată, prin Directiva 96/97/CE a Conciliului Uniunii Europene din data de 20 decembrie 1996. Astfel, după cum se poate constata, acest act european, n (...) creează cadrul legal la nivelul Uniunii Europene, pentru ca statele membre în considerarea locului și a rolului unui anumit sector profesional, să stabilească pentru acesta un regim profesional de securitate socială cu respectarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei...".
E. În raport, de aceste prevederi comunitare, instanța urmează, să analizeze " (...) consecințele modificării nelegale a bazei de calcul și a reducerii abuzive a pensiei aflată în plată, ca urmare, a aplicării prevederilor Actului Adițional nr. 2898/MC din data de 19 decembrie 2007, înregistrat la Cabinetul Secretarului general al Camerei Deputaților, sub nr. 51/5507din data de 28 decembrie 2007ș a Ordinului nr. 671 din data de 30 iulie 2010, aceste acte administrative de sorginte ministerială "emise"de către Președintele CNPAS, prin prisma, " (...) respectabil dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv a art. l din Protocolul nr. l al acestei Convenții conform căruia (...) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional (...) Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor...".
F. Nu, în ultimul rând "învederez, onoratei instanțe", faptul că, Legea nr. 554/2004 Legea Contenciosului Administrativ, 11 (...) a introdus o nouă filosofie a contenciosului administrativ, a introdus în legislația română instituții, noțiuni și soluții noi, care au ridicat probleme în practica și doctrina de interpretare și de aplicare...". Urmare, a aderării României la Uniunea Europeană, legislația internă a contenciosului administrativ, a fost armonizată. V...), prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, căpătând prioritate, față de dispozițiile contrare din legile interne...". Astfel:
1. „(...) Instanțele interne independente și imparțiale, care alcătuiesc puterea judecătorească în accepțiunea Legii 304/2004 sunt și trebuie să rămână singure/e care au plenitudine de competență și singurele învestite cu puterea de a aprecia în litigiile cu care sunt sesizate, dacă trebuie să aplice un text de lege dintr-o lege internă, sau să aplice direct o normă internațională în baza prevederilor art.20 alin.2 din Constituție... ";
2. „(...) Obligativitatea judecătorului național de a aplica cu prioritate reglementările internaționale față de legislația internă, chiar dacă s-a procedat la verificarea constituționalității acesteia de către Curtea Constituțională a fost statuată și în materia dreptului comunitar, care are de asemenea preeminentă față de dreptul intern la fel ca și prevederile internaționale referitoare protecția judiciară a drepturilor omului...";
3. „(...) Acest principiu al supremației dreptului comunitar a fost consacrat prin Hot. Curții de Justiție a Comunității Europene din 15.07.1964 - C. ENEL și Cauza Amministratione delle finanze dello Stato C. Smmenmenthal, prin care s-a statuat că (...) Judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricăror dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau de instanța de contencios constituțional...";
4. "(…) Aplicând cu prioritate reglementările internaționale privitoare ia drepturile omului sau dreptul comunitar, instanțele de judecată nu depășesc limitele judecătorești și nu-si arogă atribuții specifice celorlalte puteri în stat (legislativă și executivă) deoarece nu creează noi norme, ci le aplică pe cele internaționale existente, în defavoarea celor interne, norme internaționale care prin ratificare sau prin aderarea României la Uniunea Europeană au devenit parte a dreptului intern..."
V. În conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, instanțele de contencios administrativ și fiscal, au îndatorirea, de a examina„ (...) măsura în care prevederile Codului de procedură civilă nu sunt incompatibile cu dispozițiile prezentei legi, (...) cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte...", atât, prin prisma, dispozițiilor art. 129 alin. (5) Cod Procedură Civilă privitor"(...) la manifestarea rolului activ, al judecătorului în aflarea adevărului..." cât și, prin prisma, dispozițiilor specifice Legii nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, cu trimitere la Art. 2 alin. (l) lit. e), lit. j), lit. ș), lit. t), art. 4 alin. (l), art. 7 alin. (l), art. 14 alin. (l), art. 15 alin. (l) și art.18 alin. (l).
VI. „Învederez, onoratei instanțe", faptul că, Legea nr. 554/2004 Legea Contenciosului Administrativ, " (...) a introdus o nouă filosofie a contenciosului administrativ, a introdus în legislația română instituții, noțiuni și soluții noi, care au ridicat probleme în practica și doctrina de interpretare și de aplicare ..." . Urmare, a aderării României la Uniunea Europeană, legislația internă a contenciosului administrativ, a fost armonizată," (...), prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, căpătând prioritate ,față de dispozițiile contrare din legile interne ...". Astfel, pe această linie ascendentă, de înfăptuire a reformelor în justiție, se înscrie, introducerea în lege, atât a dispozițiilor art. 4 alin. (l) excepția de nelegalitate, care poate fi invocată de către instanță, din oficiu, art.14 suspendarea executării actului administrativ, cât și a dispozițiilor art. 21 căile extraordinare de atac. Or, refuzul nejustificat, de a supune cenzurii actele administrative de sorginte ministerială de a le suspenda și de a le anula, în caz de nelegalitate, în mod vădit neîndoielnic, reprezintă, " (...) o încălcare a principiului priorității dreptului comunitar.”
Intimata C. DEPUTAȚILOR a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii cu care revizuentul a învestit instanța de judecată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat următoarele:
„În fapt, prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub număr dosar_, revizuentul a solicitat în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._/2/2010, invocând ca înscrisuri noi statele de plată și declarațiile nominale depuse într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul dosarului nr._/3/2011 și aflată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin încheierea din 14 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._/2/2010 Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis în parte excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea și suspendarea următoarelor acte:
-Mapa transmisă de către Secretarul general al Camerei Deputaților la data de 10.11.2006;
-Adeverința nr.51/3388 din 26.09.2007 emisă de C. Deputaților pentru pensionarea reclamantului în condițiile Legii nr.7/2006;
-Decizia nr._ din 14.11.2007 emisă de C. de Pensii sector 2;
-Ordinul Secretarului general al Camerei Deputaților nr.257/28.02.2008 de încetare a raportului de serviciu al instituției cu reclamantul urmare pensionării;
-Adeverința nr.57/5381 din 24.06.2008 emisă de C. Deputaților;
-Decizia nr._ din 15.01.2009 emisă de C. de Pensii Sector 2;
-Decizia nr._ din 20.08.2010 emisă de C. de Pensii Sector 2
Și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind solicitarea de a se
menține în plată pensia de serviciu.
Prin sentința civilă nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._/2/2010, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca nefondate capetele de cerere formulate de reclamantul A. D. având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:
-Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr.671 din 30.07.2010;
-Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr.7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la C. Deputaților sub nr.51/77/10.01.2007;
-Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr.7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la C. Deputaților sub nr.51/5607/28.12.2007, precum și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., ca o cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă numai părților din proces, care, după pronunțarea hotărârii au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pe de altă parte, nu orice înscrisuri în cauză poate justifica cererea de revizuire ci este necesar ca aceste înscrisuri, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi fost determinante în sensul că ar fi putut duce la o altă soluție decât cea pronunțată.
A. În aceste condiții, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. D., în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ., nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în vederea exercitării acestei căi extraordinare de atac, în considerarea faptului că înscrisurile invocate ca înscrisuri noi nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât:
a) în privința statelor de plată, în condițiile în care aceste documente justificative de înregistrare în contabilitate se află în arhiva oricărui angajator, nu pot fi considerate ca înscrisuri reținute de partea potrivnică sau nu ar fi fost depuse dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului, iar revizuentul, ca toți ceilalți salariați, a încasat lunar drepturile salariale comunicate prin „fluturașii de salariu", fluturași care au fost depuși chiar de revizuent în cauza care formează obiectul dosarului nr._/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale;
Totodată, și în situația în care statele de plată ar fi fost solicitate și depuse în cauza care a format obiectul dosarului nr._/2/2010 al Curții de Apel București, Secția a VIII-a C., aceste înscrisuri nu ar fi avut nicio relevanță și nu ar fi condus la o altă soluție a instanței pronunțată în acest dosar în considerarea obiectului acțiunii cu care instanța de fond a fost investită în raport de Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare nr. 2238/14.04.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de C. Administrativ și Fiscal, decizie de casare care a statuat ca instanța de fond să analizeze dacă Ordinul Președintelui CNPAS nr. 671/30.07.2010 cât și celelalte acte subsecvente menționate de reclamant îndeplinesc cerința de a fi acte administrative în sensul definiției prevăzute de art.2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
b) declarațiile lunare ale angajatorului privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale se transmit ca obligație legală către casa de pensii iar pe baza datelor transmise de angajator, au fost emise și comunicate de către C. de Pensii a Municipiului București asiguraților certificatul privind stagiul de cotizare și punctajul anual realizat în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În acest sens a fost depus în copie chiar de A. D. la dosarul nr._/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale un astfel de certificat, respectiv Certificatul nr._ din 26.10.2006 emis de casa de pensii și comunicat reclamantului de C. de Pensii a Municipiului București în luna noiembrie 2006 (data ștampilei poștei), certificat care conține stagiul de cotizare și punctajul anual realizat pentru perioada 2004- 2005, fiind indicat și punctajul/stagiul de cotizare din perioada 01.04._03, având detaliate veniturile lunare comunicate de angajatorul C. Deputaților, constituind astfel o dovadă atât a depunerii de către angajator a declarațiilor nominale cât și a realității datelor furnizate prin aceste declarații.
Or, evident că nici aceste înscrisuri comunicate de angajator caselor de pensii nu fac parte din categoria înscrisurilor pe care să le poată pretinde revizuentul A. D. ca fiind reținute de angajator și nici nu au acel rol determinant în soluționarea dosarului nr._/2/2010, instanța de fond pronunțându-se în limitele stabilite prin decizia de casare nr.2238/14.04.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de C. Administrativ și Fiscal.
În ceea ce privește susținerile revizuentului referitor la Decizia nr.4208R/9.06.2009 pronunțata în dosarul nr._/3/2008 de Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu trimitere la lipsa calității procesuale pasive a angajatorului C. Deputaților, acestea nu au fundament real chiar în raport de considerentele acestei decizii și nici relevanță în soluționarea prezentei cereri de revizuire, date fiind cerințele de admisibilitate a unei astfel căi extraordinare de atac.
În consecință, nefiind în prezența unor înscrisuri noi care să fie apreciate ca înscrisuri doveditoare în sensul cerințelor prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., față de dispozițiile de strictă interpretare conținute în art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, rugăm instanța de fond să respingă cererea de revizuire ca neîntemeiată”.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE PENSII (CNPP) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității, solicitând respingerea cererii cu care revizuentul a învestit instanța de judecată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat următoarele:
„I. Inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Învederăm instanței de judecată că din cuprinsul cererii de revizuire a revizuentului rezultă că se solicită anularea Ordinului nr. 671/30.07.2010, emis de președintele CNPAS prin care se aprobă modelul deciziilor de recalculare a pensiilor de serv iu realizată în temeiul Legii nr. 119/2010, „a actelor subsecvente Convenției înregistrat C. Deputaților - Secretariatul general sub nr. 51/77/10.01.2007", anularea acestor acte, precum și daune morale în valoare de 20.000 lei.
În ceea ce privește admiterea cererii de revizuire a Sentinței civile nr. 3245/16.05.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr._/2/2010, precizăm că aceasta este inadmisibilă, întrucât nu sunt întrunite condițiile cerute în mod imperativ de art. 509 Cod. pr. civ.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi admisă numi in cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 509 Cod. pr. civ.
Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pro asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcții i cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad ., care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturi sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (I) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evoca fondul.
Având în vedere că motivul de revizuire indicat de revizuent face referire numai la aspecte asupra cărora instanța s-a pronunțat prin sentința atacată, precum și faptul i critica adusă acesteia se referă strict la soluția pronunțată de instanța de fond, rezultă că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 509 Cod de procedură civilă în care poate fi formulată cererea de revizuire.
Față de motivele invocate în fapt de revizuent, întemeiate în drept pe disper art. 509 din Codul de procedură civilă, vă rugăm să constatați că nu sunt îndeplinite condițiile imperativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătorești, drept pentru care solicităm respingerea cererii formulate de acesta.
II. În ceea ce privește cercetarea sub aspectul legalității Ordinului nr. 671/30.07.2010. emis de Președintele CNPAS (în prezent CNPP) arătam următoarele:
Dispozițiile cuprinse în cadrul Ordinului CNPAS nr.671/30.07.2010, nu constituie un act administrativ în înțelesul legii.
Textul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, circumscrie sfera de aplicare a actele administrative unilaterale ce intră sub incidența controlului de legalitate.
Actul administrativ unilateral este definit de legiuitor în art. 2 lit. c) teza I din legea cadru ca, actul „unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".
Rezultă că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin act administrativ supus cenzurii contenciosului administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o automate publică în vederea executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Față de cele precizate, solicită instanței să constate că modelul deciziei de recalculare a fost emis în aplicarea art. 10 din H.G. nr. 737/2010, nu întrunește cerințele unui act administrativ chiar dacă acest ordin este emis de către o autoritate publica, în speță CNPP, în speță putându-se vorbi despre un act administrativ individual și nu despre un act normativ.
În consecință, acest ordin nu reprezintă un act administrativ în accepțiunea contenciosului administrativ, astfel încât analizarea legalității acestuia, pe calea contenciosului, nu este posibilă.
În ceea ce privește caracterul de autoritate al actului administrativ, acesta trebuie să rezulte din natura lui de a fi adoptat sau emis, în baza și în vederea executării legii de o instituție publică administrativă investită prin lege, cu dreptul de a adopta sau emite asemenea acte.
Ori, învederăm faptul ca instituția noastră nu are competența de a emite acte normative.
De asemenea, deși emis de un organ administrativ, actul, obiect al prezentei acțiuni, nu constituie un act administrativ unilateral în accepțiunea legii, întrucât nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge, prin el însuși, raporturi juridice.
Totodată acest ordin nu constituie nici măcar un act preparator, de genul la care se referă art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care ar cădea sub incidența controlului de legalitate ci, reprezintă de fapt un model de decizie de recalculare a pensiei cu scopul de a exista un model unitar de decizie ca formă și conținut, pentru toate persoanele cărora le-au fost recalculate pensiile de serviciu, ce nu are caracter normativ.
Or, actul administrativ contestat aprobă modelul deciziilor de recalculare tarii a aduce modificări drepturilor de pensie de serviciu ale reclamantului.
Mai mult, cum recalcularea pensiilor de serviciu realizată în temeiul nr. 119/2010, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii, rezultă în mod evident că modelul deciziei de recalculare stabilit prin Ordinul CNPAS nr. 671/30.07.2010 nu afectează drepturile de pensie ale reclamantului.
învederăm instanței de judecată că drepturile de pensie de serviciu ale revizuentului au fost stabilite, actualizate și recalculate prin decizii de pensii eu ise de C. de Pensii a Municipiului București, ci nu prin Ordinul CNPAS nr.671/30.07.2010.
Prin urmare, apreciem că modelul deciziei de recalculare aprobat prin Ordinul nr. 671/2010 emis de CNPAS, în aplicarea prevederilor art. 10 din H«G. nr. 737/2010, nu reprezintă act administrativ de autoritate și ca atare nu poate fi supus controlului instanțelor de judecată.
Față de aceste considerente, solicităm instanței de judecată să constate ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și să respingă prezenta cerere de anulare a Ordinului CNPAS nr.671/30.07.2010 ea fiind inadmisibilă.
III. Referitor la cererea revizuentului prin care solicită plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei, trebuie avut în vedere că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare și alte valori similare.
Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.
Pentru dovedirea cuantumului daunelor morale se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora .
Potrivit dispozițiilor Codului civil, sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revine reclamantului, conform principiului de drept actori incumbit onus probandi. Potrivit regulilor din dreptul comun, reclamantul trebuie să facă dovada existenței prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit al faptei pârâtului, săvârșiți de acesta cu vinovăție și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta pârâtului.
Or, în cauză nu s-au produs nici un fel de probatorii care să dovedească producerea unei fapte ilicite cu vinovăție, un raport de cauzalitate între prejudiciul respectiv și fapta pârâtului sau producerea unor suferințe morale.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare dar, cu toate acestea, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum u* fi consecințele negative suferite de cel în cauză.
În acest caz judecătorul este singurul care, în raport de consecințele suferite partea vătămată în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Revizuentul nu a oferit niciun indiciu din care să rezulte în ce măsura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate, motiv pentru care apreciază că solicitarea acestuia privind plata daunelor morale în sumă de 20.000 Iei, este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, solicită instanței de judecată să constate temeinicia și legalitatea Sentinței Civile nr. 3245/16.05.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._/2/2010, prin care s-a respins cerere* formulată de reclamatul A. D., ca nefondată; SĂ RESPINGĂ cererea de revizuire declarată de reclamantul A. D., ca neîntemeiată si nefondată, iar pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă, precum și să mențină ca temeinice și legale dispozițiile sentinței civile nr. 3245/16.05.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția A-VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2010, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ. și pe dispozițiile celorlalte acte normative invocate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. (3) din C. Proc. Civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 16.09.2013 revizuentul a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de revizuire și de temeiurile de drept incidente în cauză, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 3245, pronunțată la data de 16.05.2012 de către Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/2/2010, s-au hotărât următoarele:
„Respinge capetele de cerere, formulate de reclamantul A. D., domiciliat în București, sector 2, .. 5, în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE (fosta C. Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale), cu sediul în București, sector 2, ., și C. DEPUTAȚILOR-SECRETARIATUL GENERAL, cu sediul în București, sector 5, .-4, având ca obiect anularea și suspendarea următoarelor acte:
- Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30.07.2010,
- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la C. Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007,
- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la C. Deputaților sub nr. 51/5607/28.12.2007,
precum și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.”
În considerentele sentinței au fost reținute următoarele:
„Prin ordinul nr. 671 din 30.07.2010 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale s-a dispus, în conformitate cu art. 10 din HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prev. la art. 1 lit. c-h din legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aprobarea modelului deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, prevăzut în anexele la ordin.
Reclamantul consideră că acest ordin este nelegal întrucât a fost dat cu încălcarea art. 74 alin. 5 și art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, prin acesta s-a ajuns la diminuarea pensiilor aflate în plată, drepturi constituționale consacrate de art. 47 alin. 2 și art. 44 alin. 1 din Constituția României, și de asemenea, nu au fost respectate dispozițiile art. 56 alin. 1 și 2 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă întrucât au fost modificate dispozițiile art. 74 alin. 5 și art. 96 din legea nr. 7/2006 prin acte cu forță juridică inferioară.
Din aceste critici formulate de reclamant, rezultă că acesta este nemulțumit de recalcularea pensiei de serviciu pentru funcționarii publici parlamentari, însă această măsură nu a fost dispusă prin ordinul Președintelui CNPAS 671/2010, ci prin art. 1 lit. e din Legea nr. 119/2010 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, potrivit căruia „pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari”.
De asemenea, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea 119/2010 „în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.” În temeiul acestor prevederi legale, precum și a dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În art. 10 din HG nr. 737/2010 s-a prevăzut că „modelul deciziei de recalculare se aprobă prin ordin al președintelui Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale”.
Rezultă, din cele de mai sus că Ordinul 671/2010 a fost emis în aplicarea și cu respectarea actelor normative cu forță juridică superioară, și anume Legea 119/2010 și HG nr. 737/2010, fiind astfel respectate normele de tehnică legislativă prev. de Legea 24/2000.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 74 alin. 5 și art. 96 din legea nr. 7/2006, Curtea reține că aceste articole au avut următoarele reglementare:
Art. 74 alin. 5 „Pensiile de serviciu și pensiile de urmaș, stabilite în condițiile prezentei legi, se actualizează prin aplicarea la cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcționarul public parlamentar aflat în activitate, cu aceeași vechime, nivel de salarizare și funcție publică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.”
Art. 96 „Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege vor fi aprobate printr-o convenție încheiată între secretariatele generale ale celor două Camere ale Parlamentului, Consiliul Legislativ și C. Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Având în vedere apariția Legii 119/2010 menționată mai sus, care a stabilit prin art. 1 lit. e că pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 iar prin art. 3 a dispus recalcularea acestor pensii, Curtea apreciază că dispozițiile art. 74 alin. 5 și art. 96 din Legea 7/2006, invocate de reclamant, fuseseră abrogate implicit la data emiterii Ordinului 671/2010, astfel că nu se poate reține că acest ordin a fost emis cu încălcarea dispozițiilor din Legea 7/2006 menționate mai sus.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 47 alin. 2 și art. 44 alin. 1 din Constituție, Curtea reține că prin Ordinul 671/2010 nu s-a dispus recalcularea pensiilor de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, ci doar s-a pus în aplicare dispozițiile art. 10 din HG nr. 737/2010 emise în baza Legii 119/2010, astfel că o eventuală neconstituționalitate a măsurii de recalculare a pensiilor de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, nu poate fi analizată în cadrul procesual de față, ci doar în cadrul unei excepții de neconstituționalitate ce ar viza dispozițiile Legii 119/2010, lege prin care s-a dispus această măsură.
În ceea ce privește capetele de cerere privind anularea Convenției privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la C. Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007 și actului adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la C. Deputaților sub nr. 51/5607/28.12.2007, Curtea reține că acestea au fost încheiate pentru punerea în aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public, în baza art. 96 din Legea 7/2006, prezentat mai sus.
Prin Convenția din 10.01.2007 și Actul adițional din 28.12.2007 s-au pus în aplicare tocmai dispozițiile Legii 7/2006 care acordau funcționarilor publici parlamentari o pensie specială, ci nu s-a dispus recalcularea acestei pensii, măsura recalculării pensiilor speciale ale funcționarilor publici parlamentari, fiind dispusă ulterior prin Legea 119/2000, după cum am arătat mai înainte.
Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile reclamantului privind Convenția și Actul adițional, de mai sus, în condițiile în care, prin acestea nu s-a desființat pensia de serviciu a funcționarilor publici parlamentari, ci din contră au fost emise tocmai în vederea punerii în aplicare și cu respectarea dispozițiilor legale prin care se acorda această pensie specială funcționarilor publici parlamentari.
Față de cele arătat mai sus, Curtea va respinge, ca nefondate, capetele de cerere prin care se solicită anularea următoarelor acte:
- Ordinul Președintelui Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30.07.2010,
- Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrată la C. Deputaților sub nr. 51/77/10.01.2007,
- Actul adițional la Convenția privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar înregistrat la C. Deputaților sub nr. 51/5607/28.12.2007.
De asemenea, în condițiile în care nu s-a constatat nelegalitatea vreunui act administrativ, se va respinge ca nefondat și capătul accesoriu privind acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative de mai sus, Curtea reține că dispozițiile art. 15 coroborat cu art. 14 din legea 554/2004, prevăd două condiții pentru admiterea unei astfel de cererii: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În cauză nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat întrucât motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii sunt apreciate de instanță ca fiind neîntemeiate, astfel că nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat.
Prin urmare, Curtea va respinge și cererea de suspendare a executării Ordinului 671/2010, Convenției 51/77/10.01.2007 și Actului adițional nr. 51/5607/28.12.2007, ca nefondată.”
În drept, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, în forma în vigoare atât la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită, cât și la data sesizării instanței:
„(1) Împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.”
Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
(…)
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;”
Având în vedere că revizuentul-reclamant invocă descoperirea unor înscrisuri despre care pretinde că s-ar circumscrie sferei înscrisurilor prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că argumentele celor două pârâte în susținerea excepției inadmisibilității nu pot fi primite, întrucât neîndeplinirea cerințelor textului invocat este un aspect de temeinicie a cererii de revizuire, și nu de admisibilitate, impunând analizarea acestor condiții pe fondul cererii.
Sub aspectul temeiniciei, însă, Curtea apreciază că argumentele pârâtelor-intimate sunt întemeiate, înscrisurile invocate neîndeplinind cerința esențială de noutate impusă de cazul reglementat al căii extraordinare de atac.
Astfel, ștatele de plată invocate de către revizuent sunt documente care se întocmesc în mod obligatoriu, lunar, și se află în arhiva oricărui angajator, astfel încât nu pot fi analizate și trecute în această categorie a înscrisurilor noi, iar Declarațiile nominale la care revizuentul face referire au fost comunicate către C. de Pensii, și privesc o obligație legală a oricărui angajator. Acestea se transmit Caselor de Pensii, care, la rândul lor, comunică fiecărui asigurat situația.
Temeinicia cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză poate justifica cererea de revizuire. În cauză, revizuentul nu a probat faptul împiedicării lor datorită unor împrejurări mai presus de voința sa de a prezenta sau solicita administrarea (în condițiile deținerii lor de către alte instituții) a evocatelor înscrisuri în fața instanței de fond.
De altfel, înscrisurile invocate nu sunt determinante în soluționarea cauzei, nefiind de natură a schimba soluția pronunțată de instanța de fond, în considerarea faptului că rațiunile pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamantului-revizuent a fost, în esență, aceea că actele contestate nu au făcut decât să pună în aplicare prevederile unor dispoziții legale.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata C. Națională de Pensii Publice (CNPP), ca neîntemeiată.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. D., cu domiciliul în București, .. 5, sector 2, în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICĂ (F. CASĂ NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE), cu sediul în București, ., sector 2, și C. DEPUTAȚILOR – SECRETARIATUL GENERAL, cu sediul în București, .-4, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. B. Anișoara N.
Red. D.M.B.
Tehnored. A.N./5 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2634/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
