Pretentii. Decizia nr. 2634/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2634/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 598/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2634
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 4 PRIN DGFPMB împotriva sentinței civile nr.22/08.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că la data de 24.05.2013 intimatul reclamant a depus întâmpinare, în 2 exemplare. Totodată se arată că din partea recurentei pârâte s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, precum și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 4024 lei reprezentînd taxă pe poluare, cu dobînda legală aferentă.
În fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism pentru înmatricularea căruia a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare, în cuantum de 4024 lei. Reclamantul a considerat că taxa prevăzută de OUG nr.50/2008 contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Reclamantul a mai susținut că, față de disp. art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare.
În drept, reclamantul a invocat Tratatul CE, OUG nr.50/2008.
La dosarul cauzei, au fost depuse înscrisuri privind autoturismul și taxa plătită pentru înmatricularea acestuia, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pârâta DGFPMB, în reprezentarea AFPS4, a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a AFPS4, care doar a încasat taxa. De asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, la bugetul căreia se face venit taxa pe poluare, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, taxa stabilită de OUG nr.50/2008 fiind legal percepută.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a AFM, formulată de DGFPMB cu motivarea că taxa se face venit la Fondul pentru Mediu. Reclamantul este nemulțumit de suma pretinsă de AFPS4 cu titlu de taxă de poluare. AFPS4 este instituția care a pretins și a încasat suma calculată prin decizie proprie, nefiind deci un simplu încasator care să se conformeze dispozițiilor AFM.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a fost respinsă ca neîntemeiată de către tribunal, având în vedere că AFPS4 este emitentul deciziei de poluare în baza căreia s-a pretins și încasat suma de la reclamant, deci nu este doar un simplu încasator pentru AFM. Reclamantul este nemulțumit de suma pretinsă de AFPS4 cu titlu de taxă de poluare, a contestat această sumă, iar ca efect al nesoluționării favorabile a cererii sale de restituire a sumei a introdus acțiunea de față.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru UE, potrivit înscrisurilor de la filele 17-23. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 4024 lei, potrivit chitanței de plată de la fila 11, calculată prin decizia nr._/28.10.2011 a AFPS4 – fila 10.
Tribunalul a considerat că sunt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pîrîta AFPS4, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamant, nefiind deci un simplu încasator care să se conformeze dispozițiilor AFM.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art.3 alin.2 si art.9 alin.1.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect - poluatorul plateste -, sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane platesc taxa de poluare, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul inmatricularii, desi din preambulul OUG nr.50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plateste.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că taxa a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale reclamantului, astfel că sunt îndeplinite cerințele art.1 al.1, 2 al.2 și 8 al.1 din legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prev. art.18 al.1 din legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea în parte și a obligat pîrîta AFPS4 să restituie reclamantului suma de 4024 lei reprezentînd taxă pe poluare, cu dobînda calculată conform art.124 din OG nr.92/2003, neputînd fi primită cererea de obligare la plata dobînzii legale în condițiile în care primează dispozițiile legii fiscale care au caracter special.
În baza art.274 C.pr.civ., pîrîta AFPS4 a fost obligată la plata sumei de 1279,3 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar și onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 4 PRIN DGFPMB prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în principal în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar pe fond ca neîntemeiate.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că prin actiunea introdusa pe rolul acestei instante, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu A. F. Publice a Sectorului 4 ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 4.Q24 lei, reprezentand taxa de poluare precum si la plata dobanzii legale .
Prin sentinta civila nr. 22/08.01.2013, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a A.F.P. Sector 4, a admis in parte actiunea, si a obligat parata A.F.P. Sector 4 sa restituie reclamantului suma de 4.024 lei cu dobanda calculata conform art.124 C.pr. fiscala.
Totodata instanta a dispus respingerea cererii de chemare in garantie a Administratiei F. Pentru Mediu.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut in esenta faptul ca normele interne ce reglementeaza obligatia de plata taxei pe poluare contravin dispozitiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunand cu privire la o taxa discriminatorie si care incalca principiul liberei circulatii a marfurilor.
Hotararea este netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
A arătat ca in mod nelegal instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratiei F. Publice sector 4.
A învederat instantei faptul ca in conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului.
De asemenea prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, A. F. pentru Mediu: "( 1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru auto vehicule, denumită în continuare taxă. care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru Mediu. În vederea finantării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i numai obligatia calcularii taxei de poluare (art.3 alin.1, Iit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozitiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din incasarea taxei de poluare: "Taxa se plateste de catre contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administratiei F. pentru Mediu".
A mai arătat ca actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de catre petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de catre Trezoreria Statului catre destinatarul acestei taxe de poluare - A. F. Pentru Mediu respectiv":
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscalla care aceștia sunt Înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau Își au domiciliul fiscal, În contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă În contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administratiei F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate În contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitătile Trezoreriei Statului transmit În sistem electronic Administratiei F. pentru Mediu un fișier continând toate operatiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administratiei F. Publice Sector 4, conform dispozitiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre acesta, intre institutia recurentă si intimata -reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care a solicitat admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Apreciază că instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garatie a Administratiei F. pentru Mediu formulata.
Conform art.60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubire. "
De asemenea, potrivit art.61 alin.1 C.pr.civ. "cererea facuta de parat se va depune o data cu intampinarea; cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare. "
Asa cum a aratat mai sus Fondul pentru Mediu, administrat de A. F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimatul-reclamant, A. F. Publice Sector 4, avand numai atributia legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
Intrucat prin plata taxei de poluare de catre petent in temeiul dispozitiilor O.U.G. nr.50/2008 catre Fondul Pentru Mediu, s-a nascut un raport juridic intre cele doua parti, reclamantul, in eventualitatea in care s-ar constata de catre instanta nelegalitatea platii acestei taxe de poluare putand solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - A. F. Pentru Mediu.
Prin urmare, fata de dispozitiile mentionate anterior, apreciază că instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garantie formulata constatand ca nu sunt intrunite conditiile art.60 Cod Procedura civila.
ln ceea ce priveste fondul cauzei, a aratat ca instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea, avand in vedere considerentele urmatoare:
Astfel, aratam ca O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei Inmatriculări a unui autovehicul în România.
Totodata, arata faptul ca motivarea instantei in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare a Romaniei este nefondata, intrucat analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art.214A1- 214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, invocate de instanta de fond, a precizat urmatoarele:
Potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor".
Totodata, a precizat faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta, în opinia sa, faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, retinute de instanta de fond a precizat urmatoarele:
Incidenta in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform artA din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, in speta de fata, intimatul-reclamant nu se incadreaza nici in situatiile de exceptie prevazute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligatia de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
In acelasi sens, a mentionat ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In sustinerea acestui punct de vedere a invocat si prevederile ari. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunitatilor Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementeaza: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu Împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri. Aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunitatilor Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Mai mult, 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Având in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discutie la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce priveste sustinerea instantei de fond, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, a invederam urmatoarele:
In literatura de specialitate s-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind "orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra marfurilor nationale sau straine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL editia a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curtii ca de esenta taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor marfuri nationale sau strai ne pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin niciun argument de catre reclamanta.
Asadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine. Prin modificarile aduse Codului fiscal de catre Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania. In acest caz, legislatia aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera.
In aceeasi ordine de idei, a invederat instantei ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate.
La data de 28.09.2009, autoritatile romane au raspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau pozitia fata de chestiunea in discutii si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr. 117/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr. 218/2008.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare si, in momentul de fata, legislatia romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, apreciază că existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozitiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de poluare.
In ceea ce priveste capatul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentand taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Or, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.).
Totodata, a mentionat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa În România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată În raport cu prevederile legale În vigoare la momentul Înmatriculării autovehiculului În România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi tnmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național. (3) Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, În baza următoarelor documente:
a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
c)dovada radierii din circulație a autovehiculului;
d)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat În alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca intimatul - reclamant nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care a solicitat sa considere taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata.
F. de argumentele prezentate, solicita instantei admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in principal in sensul respingerii actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar pe fond ca neintemeiate.
In drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art.304. pct.9 Cod Procedura Civila.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 304 indice 1 din C. și curtea reține că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare.
Prima instanță în mod legal și temeinic a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ A SECTORULUI 4 întrucât taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant a fost calculată și încasată de către pârâtă în aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este legală și temeinică întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul juridic dedus judecății.
Din această perspectivă, se constată că o astfel de calitate este justificată în privința pârâtei întrucât între aceasta și reclamant există raporturi juridice fiscale urmare a încasării de către pârâtă a taxei de poluare, în temeiul art.2 din O.U.G. nr.50/2008.
Împrejurarea că taxa de poluare se „plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu” (art.5 al.4 din OUG nr.50/2008) si că se ”constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu” (art.1 al.1 din OUG nr.50/2008) nu justifică invocata lipsă de calitate a pârâtei, raportul juridic fiind creat între reclamant și pârâtă iar nu între reclamant și Administrația F. pentru Mediu. Numai parata are posibilitatea de a se regresa impotriva Administrației F. pentru Mediu în cazul obligări sale la restituirea taxei de poluare incasate, intrucit a virat suma respectiva la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu.
Cât privește inadmisibilitatea cererii, soluția primei instanțe de respingere a acestei excepții ca neîntemeiate este legală întrucât procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod. În acest sens s-a pronunțat ÎCCJ, prin decizia nr. 24/14.11.2011, pronunțată în recurs în interesul legii. Soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (cauza Metallgesellshaft și Hoechst, cauzele reunite C-410/98 și C-397/98).
Analizând motivele de recurs care privesc soluția dată cererii principale pe fond, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, prima instanță procedând la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Cât privește forța obligatorie a hotărârilor CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, trebuie avut în vedere că aceste hotărâri privesc interpretarea dreptului Uniunii Europene, respectiv a art. 110 TFUE. Interpretarea CJUE urmareste cunoasterea sensului exact al unor dispozitii din continutul Tratatelor sau al dreptului derivat al UE, iar soluțiile date de CJUE sunt obligatorii în ceea ce privește modul în care strebuie interpretate dispozițiile dreptului european.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca, în soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate, să respecte interpretarea Curții.
Pe de altă parte, instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Curtea reține că este fondat motivul de recurs prevăzut de art 304 punctul 9 din C., sens în care în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă în contradictoriu cu garanta.
Astfel, prin obligarea recurentei-pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ să restituie intimatului reclamant suma de de 4024 lei reprezentând taxa pe poluare în patrimoniul recurentei-reclamante s-a produs un prejudiciu patrimonial, fară ca aceasta din urmă să încaseze vreodată taxa de poluare,iar deținerea în continuare a acestei sume de către ADMINISTAȚIA F. PENTRU MEDIU este lipsită de o cauză juridică licită.
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 60 C., curtea reține că recurenta-pârâtă are la îndemână remediul juridic al cererii de chemare în garanție îndrepta împotriva AFM având în vedere împrejurare că taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de AFM.
Așadar ,recurenta –pârâtă posibilitatea de a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în temeiul unei hotărâri judecatoresti definitive si irevocabile prin care a fost obligata la restituirea taxei de poluare incasate sau prin formularea unei cereri de chemare în garantie, precum in prezenta cauza, întrucit a virat suma respectiva la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu.
Potrivit art. 5 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare încasată se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se administrează de AFM ,iar potrivit art 8 alin 4 din OUG 50/2008 cererea de restituire se depune de către contribuabil la autoritatea fiscală competentă ,așadar din analiza textelor de lege menționate anterior rezultă că acestea reglementează doar cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare formulată de către contribuabil ,iar nu eventuala acțiune în regres a autorității publice care a încasat taxa de primă înmatriculare formulată ce calea cererii de chemare în garanție împotriva autorității publice la care s-a făcut în mod efectiv venit această sumă.
De altfel, prevederile art 60 din C. se aplică nu doar în cazul drepturilor reale sau de creanță garantate legal sau convențional ,ci ori de câte ori partea care cade în pretenții ar avea posibilitatea să solicite de la o altă persoană despăgubiri pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligația stabilită în sarcina acesteia prin hotărâre judecătorească .
Așadar ,în raport de prevederile legale menționate anterior, având în vedere soluția primei instanțe ,precum și faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, dar s-a făcut venit la bugetul ADMINISTAȚIEI F. PENTRU MEDIU, curtea reține că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art 60 din C. ,urmând a fi admisă astfel cum a fost formulată cererea de chemare în garanție.
Pentru aceste motive curtea va admite recursul, va modifică în parte sentința recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție, va obligă garanta să plătească garantatului debitul principal în cuantum de 4024 ron și dobânda legală calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, la care se adaugă cheltuieli de judecată în cuantum de 1279,3 ron și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 4 PRIN DGFPMB împotriva sentinței civile nr.22/08.01.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă garanta să plătească garantatului debitul principal în cuantum de 4024 ron și dobânda legală calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, la care se adaugă cheltuieli de judecată în cuantum de 1279,3 ron.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată, azi, 10.06.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. TB9
C. I.
The.red.O.S
2 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2292/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2580/2013.... → |
|---|
