Anulare act administrativ. Sentința nr. 1136/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1136/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1654/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1136
Ședința publică de la 27 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - P. G.
******************************
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. S. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI – CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 – SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE și chematul în garanție M. A. NAȚIONALE – UNITATEA MILITARĂ NR._, având ca obiect „anulare act administrativ”
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 13.03.2013 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.03.2013 și apoi la 27.03.2013 când a pronunțat prezenta sentință.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 29.02.2012, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București – Consiliul Local al Sectorului 6 – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale:
- anularea în totalitate a Dispoziției nr. 4099/25.01.2012 privind soluționarea contestației formulată de S.C. S. C. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere de oficiu nr._/24.11.2011,
- anularea în totalitate a Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local, în urma impunerii din oficiu În anul 2011, emisă sub nr._/24.11.2011,
- anularea în totalitate a Referatului privind impunerea din oficiu, înregistrat sub nr._/10.10.2011,
- exonerarea S.C. S. C. S.R.L. de obligația de plată a sumei de 837.982,71 lei, din care impozit pe teren cu construcții 511.967 lei, iar 326.015,71 lei obligații fiscale accesorii calculate până la data de 30.11.2011,
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Scurtă prezentare a situației de fapt
La data de 24 noiembrie 2011, pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI, CONSIUUL LOCAL AL SECTORULUI 6, Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale (denumit în continuare "SPFPL"") a comunicat S.C. S. C. S.R.L. (denumită în continuare "S."") Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local, în urma impunerii din oficiu în anul 2011, emisă sub nr._/24.11.2011 (denumită în cele ce urmează "Decizia de impunere"") și Referatul privind impunerea din oficiu, înregistrat sub nr._/10.10.2011 (denumit în cele ce urmează "Referatul privind impunerea din oficiu"").
Până la comunicarea Deciziei de impunere și a Referatului privind impunerea din oficiu S. a achitat integral impozitul pe terenurile în cauză în cuantumul stabilit prin deciziile de impunere teren intravilan arabil emise de SPFPL pentru perioada 2007 - 2010.
În toată perioada menționată impozitul a fost calculat potrivit dispozițiilor legale referitoare la impozitarea terenurilor intravilane arabile.
Așa cum rezultă din conținutul Referatului privind impunerea din oficiu, în luna septembrie 2011 SPFL a solicitat S. să depună dovada îndepIinirii conditiilor prevăzute la art. 258 alin. 51 din Codul fiscal în caz contrar urmând a se proceda la impozitarea terenurilor în cauză conform dispozițiilor art. 258 alin. 52 și 2 din cod ca impozit pe terenurile amplasate în intravilan - terenuri cu construcții.
Prin adresa nr._ din 26 septembrie 2011 S. a adus la cunostinta SPFPL situatia fiscală reală, în sensul că respectivele terenuri au destinație agricolă, însă societatea este în imposibilitate de a le folosi conform destinației, întrucât sunt detinute de Unitatea Militară nr._ din cadrul Ministerului A. Nationale fără titlu.
Ulterior au fost emise de către SPFPL Referatul privind impunerea din oficiu si Decizia de impunere contestate.
Împotriva Deciziei de impunere și a Referatului privind impunerea din oficiu S. a formulat contestație, în temeiul dispozițiilor art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Contestația a fost respinsă în procedura administrativă prin Dispoziția nr. 4099/25.01.2012 privind soluționarea contestației formulată de S.C. S. C. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere de oficiu nr._/24.11.2011 (denumită în cele ce urmează "Dispoziția privind soluționarea contestației"").
Reclamanta consideră că obligarea S. la plata acestor obligații fiscale suplimentare este netemeinică și nelegală,invocând următoarele:
1. Stabilirea impozitului pe teren s-a făcut cu nesocotirea situației fiscale reale.
În cazul de față impozitul pe teren este greșit determinat, deoarece Decizia de impunere nu se întemeiază pe o situație de fapt reală, astfel fiind nesocotite dispozițiile art. 5 - 7 din Codul de procedură fiscală, în ceea ce privește aplicarea unitară a legislației fiscale, exercitarea dreptului de apreciere al organului fiscal, obligativitatea acestuia de a adopta soluțiile fiscale admise de lege, întemeiate pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză și exercitarea rolului său activ, care presupune examinarea din oficiu a stării de fapt reală, pe baza tuturor informațiilor și documentelor necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului.
Or, organele fiscale au nesocotit împrejurarea că S. se află în imposibilitate de a-si exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra celor două terenuri situate în București, . și nr. 87 A.
S. este lipsită de posesia terenurilor în cauză, care sunt deținute de o institutie publică, respectiv de către Unitatea Militară nr._ din cadrul Ministerului A. Naționale și, mai mult de atât, ministerul revendică terenurile în cauză.
Astfel, S. este proprietara terenului intravilan arabil în suprafață de 138.745.59 mp situat În București, ., ., matricola_ și a terenului intravilan arabil în suprafată de 24.372,00 mp situat în București, ., taria 1/2, matricola_ din anul 2007, așa cum rezultă din următoarele contracte:
- contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 665/26.04.2007 de către notar public Meltiade Riba, contract prin care S.N. Institutul Pasteur S.A" a vândut, iar S. a cumpărat terenul intravilan arabil în suprafață de 138.745,60 mp, situat în București, sect. 6, ., tarlaua 89, lotul 3, . cartea funciară numărul_, având număr cadastral_;
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2097/20.12.2007 de către notar public Meltiade Riba, contract prin care S.C. Highstown România S.R.L. a vândut iar S. a cumpărat terenul intravilan arabil în suprafață de 24.372,00 mp, situat În București, sect. 6, . A, tarlaua 78, .. cadastral 7927/2.
Ambele terenuri sunt terenuri intravilane arabile.
După cumpărarea terenurilor S. a luat cunoștință despre refuzul Unității Militare nr._, cu sediul În Drumul Taberei. nr. 911, de a-i permite accesul pe terenul proprietatea sa, prin faptul că nu i-a fost permisă . acces cu care se învecinează terenul și de pe care se face accesul pe teren. Mai mult decât atât, reprezentanții unității militare menționate intrau pe terenul proprietatea S. fără a avea acordul acesteia și depozitau gunoi fără autorizare și/sau ridicau pământ de pe terenul S., tot fără a avea vreo aprobare.
Nici până în prezent S. nu i s-a emis accesul pe terenurile cumpărate fiind lipsită de posesia terenurilor al căror proprietar este terenuri detinute de Unitatea Militară nr._ din cadrul Ministerului A. Nationale fără titlu.
Ca urmare a corespondenței purtate între S. și Unitatea Militară nr._, au fost promovate de către M. A. Nationale două cereri de chemare în judecată aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București (dosar nr._ și dosar nr._ ), prin care, în esență, M. A. Nationale sustine că terenul care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale de restituire în favoarea S.N. Institutul Pasteur S.A. (pe un alt amplasament) este proprietate publică a Statului Român si se află în administrarea Ministerului A. Nationale potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului si în consecintă revendică această proprietate.
În conformitate cu prevederile art. 256 din Codul fiscal, orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, cu excepțiile prevăzute de lege, impozitul pe teren fiind datorat către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
Cu privire la calculul impozitului pe teren Codul fiscal prevede modalități de calcul diferite, după cum terenul este teren amplasat în intravilan - teren cu construcții (art. 258 alin. (2) din cod) sau teren intravilan arabil (art. 258 alin. (3) și (4) din cod.)
În cazul de față nu există nici un dubiu cu privire la faptul că terenurile proprietatea S. sunt terenuri arabile, așa cum rezultă din contractele prin care au fost cumpărate, cartea funciară, rolul fiscal și deciziile de impunere pe teren din perioada 2007 - 2010.
În privința condițiilor prevăzute de alin. (51) și (52) ale art. 258 din Codul fiscal", menționăm că S. are prevăzut în actul constitutiv ca obiect de activitate agricultură, însă nu are înregistrate în evidenta contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea acestui obiect de activitate, datorită faptului că terenurile proprietatea S. sunt detinute fără titlu de o institutie publică - unitatea militară din cadrul Ministerului A. Nationale la care ne-am referit mai sus. De exemplu, deși S. a notificat conducerile Ministerului A. Naționale și a Unității Militare nr._, solicitând să permită accesul pe terenurile în cauză pentru a recolta plantele furajere, cele două instituții publice au continuat să interzică exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Se impune constatarea, ignorată de organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate, că nu poate fi retinută culpa S. si în nici un caz nu poate fi obligată la plata unui impozit pentru altă categorie de teren si mai ales, nu poate fi sanctionată prin obligarea la plata obligatiilor fiscale accesorii, cel putin pentru următoarele considerente:
- în perioada 2007 - 2010 încadrarea ca și teren intravilan arabil și calculul impozitului potrivit acestei încadrări s-a făcut prin decizii de impunere emise de SPFPL,
- deținerea fără titlu a terenului de către instituția publică în cauză nu este datorată culpei S..
2. Terenurile în cauză sunt deținute de o instituție publică, ceea ce face aplicabile în speță dispozițiile art. 257 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal cu privire la scutirea de la plata impozitului pe teren
Reglementând scutirile la plata impozitului pe teren, art. 257 din Codul fiscal prevede la alin. (1) Iit. f) că impozitul în cauză nu se datorează pentru "orice teren deținut, administrat sau folosit de către o instituție publică, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice".
Organele fiscale ignoră faptul că terenurile în cauză sunt detinute de o institutie publică, respectiv Unitatea Militară nr._ din cadrul Ministerului A. Nationale, ceea ce face aplicabile în spetă dispozitiile art. 257 alin. (1) Iit f) din Codul fiscal.
Determinarea impozitului trebuie făcută numai potrivit legii.
Principiul legalității este consacrat suficient de clar în legislația română, sub imperativul prevederilor constituționale - art. 53 și art. 139, și constituie o constantă a dreptului nostru fiscal; în acest sens, se pot cita numeroase decizii ale jurisprudenței noastre care a făcut o aplicare consecventă a acestui principiu la cazurile deduse judecății.
Codul de procedură fiscală prevede la art. 13 că "interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege”.
Consideră că interpretarea corectă, care respectă voința legiuitorului, a dispozițiilor art. 257 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, este aceea că detinerea cu orice titlu și chiar fără titlu, așa cum se întâmplă în cazul de fată, a terenului de către o institutie publică este suficientă pentru a opera scutirea de la plata impozitului pe teren. Așa se explică și trimiterea din lege la "deținere”; fără a se face vreo distincție după cum este sau nu proprietară instituția publică, "administrarea"sau "folosirea" terenului de către instituția publică.
Faptul că S. a plătit voluntar impozit pe terenul intravilan arabil, de altfel tot în baza unor decizii de impunere emise de SPFPL nu schimbă situatia fiscală reală care trebuie să stea la baza determinării impozitului potrivit legii.
Pe de altă parte, prin Dispoziția privind soluționarea contestației, SPFPL invocă dispozițiile art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, potrivit cărora Registrul agricol constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile/asociațiile agricole, precum și la orice alte persoane fizice și/sau juridice care au teren în proprietate/folosință și/sau animale. SPFPL încearcă să acrediteze ideea că faptul că S. nu figurează înregistrată în Registrul agricol cu respectivele suprafețe de teren justifică obligarea sa la plata impozitului pe teren și a obligațiilor fiscale accesorii în cuantumul stabilit prin Referatul privind impunerea din oficiu și Decizia de impunere.
Trimiterea la dispozitiile legale privind Registrul agricol este lipsită de relevantă, deoarece nesocoteste situatia fiscală reală si anume faptul că S. nu datorează impozit pe terenurile în cauză, tocmai pentru că terenurile sunt detinute de o institutie publică si operează scutirea prevăzută de art. 257 alin. (1) Iit f) din Codul fiscal.
Însăși motivarea Dispoziției privind soluționarea contestației este contradictorie cu privire la aceste aspecte, SPFPL susținând atât că va acționa în funcție de hotărârea judecătorească ce se va pronunța în litigiile dintre S. și M. A. Naționale, cât și că trebuie impozitată S. pentru terenurile pe care le deține ministerul, pentru că dispozițiile Codului fiscal "nu fac nici o precizare privind impozitarea suprafețelor de teren agricole într-o categorie de impozitare sau în alta în caz de litigiu” Altfel spus, SPFPL nu contestă că terenurile sunt detinute de o institutie publică, dar impozitează S. pentru aceste terenuri, sustinând că ar urma să îsi schimbe conduita după solutionarea Iitigiilor.
Or, prin contestatia formulată S. arăta tocmai că nu poate fi impozitată în situatia în care este în imposibilitate de a desfăsura obiectul de activitate agricultură pentru că terenurile sunt detinute sub pază militară de către M. A. Nationale. Codul fiscal nu face nici o distinctie în privinta scutirii de impozit într-o asemenea împrejurare, însă SPFPL tocmai acest aspect îl nesocotește, în scopul de a încerca să motiveze impozitarea.
3. S. nu datorează obligații fiscale accesorii în legătură cu impozitul pe teren
În ceea ce privește eventualele obligații fiscale accesorii aferente sumelor stabilite prin Referatul privind impunerea din oficiu și Decizia de impunere, consideră că nu datorează sumele reprezentând obligații fiscale și, în baza principiului de drept "accesorium sequitur principale” nu datorează nici obligațiile fiscale accesorii.
În conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Prin urmare, rezultă că numai în situația în care nu se achită la scadență obligațiile de plată, debitorii datorează majorări de întârziere. Întrucât S. nu datorează obligatia fiscală principală către bugetul local, nu există temei legal pentru calculul majorărilor de întârziere. De asemenea, ca urmare a anulării actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale urmează a fi anulate și actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Codul de procedură fiscală".
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ale art. 5 - 7, 119 și 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, art. 257 alin. (1) lit f) din Codul fiscal și celelalte dispoziții legale citate în acțiune.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.04.2012, pârâtul Serviciul Public Finanțe Publice Locale Sector 6 a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că în fapt, la data de 25.11.2011 a fost comunicată Decizia de impunere_/24.11.2011 prin care s-au stabilit în sarcina contestatorului obligații fiscale în valoare de 837.982,71 lei, reprezentând "impozit teren construcții". Precizează faptul că decizia sus amintită a fost emisă din oficiu, în termenul de prescripție stabilit de C.proc. fisc.
Menționează faptul că Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6, ca subiect al raportului juridic fiscal, are atribuții în administrarea impozitelor și taxelor locale datorate bugetului local.(a se vedea prevederile act 17 alin. 1 și 4 c.proc. fiscală, coroborat cu act. 1 alin. 1 C.proc. fiscală)
Conform prevederilor act 1 alin 3 C.proc. fiscală, prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului local se înțelege ansamblul activităților desfășurate de S.P.F.P.L. Sector 6 în legătură cu: 1.înregistrarea fiscală, 2.declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contrbuțiilor și a altor sume datorate bugetului local, 3. soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Conform prevederilor:
- art. 91 alin. 1 și 2 C proc. fisc. "Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu exceptia cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) începe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala potrivit act. 23, daca legea nu dispune altfel."
- act. 86 alin. 1 C proc. fisc. Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifica baza de impunere, ca urmare a unor constatari prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspectii fiscale.
- art. 258 alin. (2),(51) (52) Cod fiscal în cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinta terenuri cu constructii, impozitul pe teren se stabileste prin înmultirea suprafetei terenului, exprimata în hectare, cu suma corespunzatoare prevazuta în urmatorul tabel. Ca exceptie de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la alta categorie de folosinta decât cea de terenuri cu constructii, impozitul pe teren se calculeaza conform prevederilor alin. (3)-(5) numai daca îndeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii: a)au prevazut în statut, ca obiect de activitate, agricultura; b) au înregistrate în evidenta contabila venituri si cheltuieli din desfasurarea obiectului de activitate prevazut la lit. a). (52) În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unitatii administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculeaza conform alin. (2).
În data de 19.08.2011 a fost comunicată contestatorului adresa nr._ prin care i se punea în vedere acestuia să pună la dispoziția organului fiscal dovezi din care să reiasă că societatea îndeplinește condițiile stipulate de prevederile act. 258 alin 2 si 258 (51) Cod fiscal.
Conform Declarației fiscale nr._/16.05.2007 societatea a declarat imobilul situat la adresa din București, Sector 6, ., respectiv teren în suprafață de 138.745,59 mp. la categoria arabil. Conform Declarației fiscale nr._/16.01.2008 societatea a declarat imobilul situat la adresa din București, Sector 6, . A, respectiv teren în suprafață de 24,372 mp. la categoria arabil.
Având în vedere faptul că societatea nu a depus documente justificative în sensul încadrării imobilelor sus-menționate în categoria arabil, respectiv nu au facut dovada îndeplinirii condiției prevazute la art. 258 alin. (51)("au înregistrate în evidenta contabila venituri si cheltuieli din desfasurarea obiectului de activitate prevazut la lit. a)."), S.P.F.P.L. Sector 6 a emis Decizia de impunere nr._/24.11.2011, încadrând terenul în suprafață de 138.745,59 mp. și teren în suprafață de 24,372 mp. la categoria teren cu construcții pentru care impozitul se calculează conform art. 258 alin.2 C fiscal.
La baza impunerii celor doua suprafețe de teren, respectiv teren în suprafață de 138.745,59 mp. și teren în suprafață de 24,372 mp. se află contract de vânzare cumpărare nr. 665/26.04.2007 și contract de vânzare cumpărare nr. 2097/20.12.2007. Conform acestor documente justificative imobilele se află în proprietatea s.c. S. C. SRL.
În ceea ce privește plata de accesorii ale obligațiilor fiscale precizează următoarele:
- conform act. 119 C.proc.fisc alin. 1 și 2 "Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobânzi si penalitati de întârziere. Nu se datoreaza dobânzi si penalitati de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei."
- conform art 120 alin-1 și 2 C.proc.fisc "Dobânzile se calculeaza pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pâna la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datoreaza începând cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care s-a stabilit diferenta si pâna la data stingerii acesteia inclusiv.";
- conform art. 1241 alin. 1 și 3 "Prin exceptie de la prevederile art. 119 alin. (1) si art. 120 pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata datorate bugetelor locale, se datoreaza dupa acest termen majorari de întârziere. Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzator."
Astfel, ca urmare a dispozițiilor sus menționate, s-au calculat până la data de 30.11.2011 majorări de întârziere.
Împotriva Deciziei de impunere nr._/24.11.2011, societatea a depus contestație cu nr._/22.12.2011. S.P.F.P.L.Sector. 6, prin Dispoziția nr. 4099/25.01.2012, respinge ca neîntemeiată contestația îndreptată împotriva Deciziei de impunere nr._/24.11.2011.
Având în vedere cele precizate solicită instanței respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept invocă art 115C.proc. civ, art. 86 alin. 1 ,art. 91 alin. 1 și 2, art. 17 alin. 1 și 4, art. 119 alin. 1, art. 1241 alin. 1 și 3, art. 258 alin 2 si 258 (51) C. proc. fisc., art. 260 alin. 1 Cod fiscal.
La data de 25.04.2013 reclamanta . a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului A. Naționale – Unitatea Militară nr._, pentru a fi obligat, în situația În care S.C. S. C. S.R.L. va fi obligată la plata a sumei de 837.982,71 lei, din care impozit pe teren cu construcții 511.967 lei, iar 326.015,71 lei obligații fiscale accesorii calculate până la data de 30.11.2011, să îi despăgubească cu sumele în cauză, arătând că reclamanta a fost împiedicată să folosească terenurile în cauză ca terenuri arabile, întrucât acestea au fost și sunt deținute de M. A. Naționale.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.10.2011 chematul în garanție M. A. Naționale a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât chematul în garanție nu a transmis reclamantei vreun drept subiectiv cu titlu oneros, și, pe cale de consecință, nu este titularul unei obligații legale sau contractuale de despăgubire, în temeiul cărora ar putea răspunde.
Chematul în garanție mai arată că terenurile respective se află în proprietatea statului și în administrarea instituției militare începând cu anul 1913, sunt libere de construcții și au destinația de terenuri de instrucție.
La dosarul cauzei au fost depuse de părți înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin Decizia de impunere (aflată la filele 59-60 din dosar) privind creanțele datorate bugetului local în urma impunerii din oficiu în anul 2011 nr._/24.11.2011 emisă de pârâtul Municipiul București - Consiliul Local Sector 6 – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale s-a stabilit în sarcina reclamantei . obligații bugetare în cuantum total de 837.982,71 lei compuse din diferențe suplimentare impozit teren cu construcții aferente anilor 2007-2011 în sumă de 511.967 lei și accesorii calculate până la 30.11.2011 în sumă de 326.015,71 lei.
Impozitul s-a stabilit pentru terenurile situate în ., și ., Sector 6’, București aflate în proprietatea reclamantei conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 665/26.04.2007 și nr. 2097/20.12.2007, fiind avute în vedere dispozițiile art. 258 pct. 51 și 52 din Codul fiscal.
Împotriva acestei decizii de impunere și a referatului privind impunerea din oficiu nr._/10.10.2011 ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație administrativă potrivit art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Prin Dispoziția nr. 4099 din 25.01.2012 (aflată la filele 11-16 din dosar) pârâtul a respins ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei de impunere nr._/24.11.2011 și ca inadmisibilă contestația împotriva referatului privind impunerea din oficiu nr._/10.10.2011.
În motivarea dispoziției privind soluționarea contestației, organul fiscal a arătat că au fost reîncadrate suprafețele deținute de către societate și declarate ca „teren agricol” la categoria de impozitare „teren cu construcții”, având în vedere că societatea nu a dovedit îndeplinirea condiției prevăzute de art. 258 alin. 51 lit. b din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
S-a mai arătat că organul fiscal a solicitat Biroului Registru Agricol din cadrul Primăriei Sectorului 6 să precizeze categoria de folosință a terenurilor reclamantei, fiind primit răspunsul nr._/18.08.2011 din care reiese că societatea reclamantă nu figurează în evidențele registrului agricol cu suprafețe de teren încadrate în categoria „teren agricol”.
În cuprinsul dispoziției de soluționare a contestației s-a făcut referire și la litigiul pe care reclamanta îl are cu M. A. Naționale în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor respective, arătându-se că în funcție de soluția definitivă și irevocabilă dispusă de instanțele judecătorești va acționa în consecință și că prevederile alin. 51 și 52 ale art. 258 din Codul fiscal nu fac nici o precizare privind impozitarea suprafețelor de teren agricol într-o categorie de impozitare sau alta în caz de litigiu.
În ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a contestației formulată împotriva referatului privind impunerea din oficiu nr._/10.10.2011, s-a arătat că documentul contestat nu reprezintă un act administrativ ca face obiectul contestației conform art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Verificând decizia de impunere nr._/24.11.2011 și dispoziția de soluționare a contestației nr. 4099 din 25.01.2012 emise de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile părților, Curtea apreciază că în mod nelegal s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita impozit pe terenurile achiziționate de aceasta prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 665/26.04.2007 și nr. 2097/20.12.2007 situate în . și 91, întrucât aceste terenuri se încadrau în scutirea de impozit prev. de art. 257 lit. f din Codul fiscal.
Potrivit acestui articol „impozitul pe teren nu se datorează pentru: (…) f) orice teren deținut, administrat sau folosit de către o instituție publică, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice”.
În cazul de față, terenurile respective au fost cumpărate de reclamantă prin contractele de vânzare cumpărare de mai sus de la vânzătorii ., respectiv ., însă reclamanta nu a intrat în posesia terenurilor respective, întrucât acestea sunt folosite de chematul în garanție M. A. Naționale - Unitatea Militară nr._, între reclamantă și chemata în garanție existând mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești legate de dreptul de proprietate asupra acestor terenuri.
Curtea reține că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă, în mod cert, că terenurile respective nu sunt folosite de reclamantă, ci de chematul în garanție M. A. Naționale - Unitatea Militară nr._, care pretinde că terenurile respective sunt proprietatea statului și în administrarea instituției militare încă din anul 1913 fiind folosite ca terenuri de instrucție. Prin urmare, chiar dacă, în acest moment nu există o hotărâre judecătorească care să stabilească dacă terenurile respective sunt proprietatea reclamantei sau a chematului în garanție, este dovedit faptul că terenurile respective sunt folosite de chematul în garanție, ci nu de către reclamantă.
În aceste condiții, având în vedere că terenurile respective sunt folosite de o instituție publică pentru alte activități decât cele economice, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art. 257 lit. f din Codul fiscal, astfel că pentru acest teren reclamanta nu datorează impozitul prev. de art. 258 din Codul fiscal.
Pentru aplicarea acestei scutiri de impozit nu este necesar a se stabili dacă terenul este un „teren cu construcții” sau un „teren agricol”, întrucât scutirea se aplică pentru toate categoriile de terenuri, fiind lipsit de relevanță aspectul invocat de pârâtă referitor la faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției prev. de art. 258 alin. 51 lit. b din Codul fiscal.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că pârâta în mod nelegal a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita diferențele suplimentare pentru impozit teren cu construcții în cuantum de 511.967 lei, și implicit obligațiile accesorii în cuantum de 326.015,71 lei, motiv pentru care se impune anularea parțială a dispoziției de soluționare a contestației nr. 4099/25.01.2012 cu privire la respingerea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/24.11.2011 precum și anularea acestei decizii de impunere, urmând a fi exonerată reclamanta de la plata obligațiilor bugetare stabilite prin decizia de impunere contestată.
În schimb, se apreciază ca întemeiată soluția din Dispoziția de soluționare a contestației, privind respingerea ca inadmisibilă a contestației formulată împotriva referatului privind impunerea din oficiu înregistrat sub nr._/10.10.2011, având în vedere că organul de soluționare a contestației a reținut în mod corect că potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală se poată face contestație doar împotriva titlurilor de creanță și altor acte administrativ fiscale, iar referatul respectiv nu îndeplinește condițiile de a fi considerat un act administrativ fiscal, întrucât nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice fiscale.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Curtea reține că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de chematul în garanție, urmând a o respinge ca inadmisibilă, având în vedere că nu există un raport juridic între reclamantă și chematul în garanție în baza căruia reclamanta să poată formula împotriva chematului în garanție o cerere în garanție sau în despăgubiri, nefiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 60 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În baza art. 274 alin. 1 din codul de procedură civilă va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. C. S.R.L. cu sediul ales în București, ., sectorul 3 în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI – CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6 – SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE cu sediul în București, Drumul Taberei nr.18, Complex Orizont, sector 6.
Anulează parțial Dispoziția de soluționare a contestației nr. 4099/25.01.2012 emisă de Consiliul Local al Sectorului 6 – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale, cu privire la respingerea contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/24.11.2011 emisă de aceeași instituție.
Anulează Decizia de impunere nr._/24.11.2011 emisă de Consiliul Local al Sectorului 6 – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale.
Exonerează reclamanta de obligația de plată a sumei de 837.982,71 lei stabilită prin Decizia de impunere nr._/24.11.2011 reprezentând 511.967 lei impozit teren și 326.015,71 lei accesorii calculate până la data de 30.11.2011.
Menține Dispoziția de soluționare a contestației nr. 4099/25.01.2012 în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a contestației formulată împotriva referatului privind impunerea din oficiu înregistrat sub nr._/10.10.2011.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta S.C. S. C. S.R.L. în contradictoriu cu chematul în garanție M. A. NAȚIONALE – UNITATEA MILITARĂ NR._, cu sediul în București, . sectorul 5, ca inadmisibilă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. C. P. G.
Red. GIG- 5 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5516/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2308/2013. Curtea de... → |
|---|
