Pretentii. Decizia nr. 3299/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3299/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 68/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3299
Ședința publică de la 09 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 735/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul reclamant B. A. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant, prin avocat D. C., care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
intimatul reclamant, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. Solicită instanței obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal la data de 03.01.2012 reclamantul B. A. a solicitat în contradictoriu cu parata AFP SECTOR 1 prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.955 lei, achitata cu titlu de taxa pe poluare si dobanzii legale, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 735/12.02.2013 tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei AFP Sector 1 ca neintemeiata, a admis cererea, a obligat parata AFP sector 1 prin DGFPMB sa plateasca reclamantului suma de 6.955 lei, taxa pe poluare si dobanda legala fiscala calculata in conditiile art.124 cu raportare la art.117 al.2 C.p.fiscala, a admis cererea de chemare in garantie a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU formulata de parata AFP sector 1 prin DGFPMB, a obligat chemata in garantie AFM la plata catre parata AFP sector 1 prin DGFPMB a sumei de 6.955 lei, taxa pe poluare si dobanda legala fiscala calculata in conditiile art.124 cu raportare la art.117 al.2 C.p.fiscala și a obligat parata AFP sector 1 prin DGFPMB sa plateasca reclamantului suma de 1.539 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, prin factura nr.142/02.07.2010 a achizitionat un autoturism second hand marca BMW cu numar de identificare WBAVD11030AU83604, an de fabricatie 2006, inmatriculat pentru prima data la 25.09.2006, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 6.955 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/19.11.2010 si din chitanta . nr._/22.11.2010.
A mai mentionat ca, a depus o cerere inregistrata sub nr._/14.12.2011 la pârâta AFP Sector 1 prin care a solicitat restituirea taxei pe poluare platite. Intrucat i s-a refuzat restituirea sumei de 6.955 lei, aceasta ii incalca drepturile legitime, refuzul paratei fiind nejustificat. A apreciat totodata ca, taxa este contrara prevederilor art.90 alin. 1 din TCE intrucit autoturismele fabricate in Romania sunt scutite de plata taxei de poluare, iar prin modul in care a fost reglementata, taxa de poluare diminueaza sau incearca sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru al UE. Legat de decizia de calcul a aratat ca, acest act administrativ a fost emis in aplicarea unor norme de drept interne(OUG nr.50/2008 modificata) ce contravin dreptului comunitar(art.110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, versiunea consolidata).
In drept, reclamatul si-a intemeiat actiunea pe prev. art. 110 din Tratatul CE, art.7 din Legea nr. 554/2003, art. 274 C.p.civ., art. 1092, 992-997 C Civ., art.148 al.2 si al.4 din Constitutie
Au fost depuse la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: cerere, certificat, adresa nr._/15.12.2011, decizie de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanta . nr._/22.11.2010, carte de identitate a vehiculului, certificat de inmatriculare, factura .
Actiunea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei si 0.3 lei timbru judiciar.
Pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 1 prin DGFPMB a depus intampinare in termenul legal, la data de 27.11.2012 prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand totodata ca, prin OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, a fost stabilita o procedura speciala de restituire a taxei de prima inmatriculare, achitata in conformitate cu prevederile art. 11, 12 si 14 din acelasi act normativ. Parata arata ca prin exonerarea de la plata taxei speciale de prima inmatriculare, practic autovehiculul in cauza nu mai este inmatriculat avand in vedere ca nu sunt respectate prevederile art. 7 alin. 1 lit i din Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr.1501 din 13.11.2006 - privind procedura inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor. Legat de fondul cauzei, practica instantelor s-a conturat in sensul admiterii cererilor de restituire intrucat solicitarea platii acesteia contravine prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a CE, insa aceasta practica contravine prevederilor art.16 din Constitutie, intrucat creeaza privilegii nejustificate pentru o alta categorie de cetateni, care sunt tinuti in continuare la plata taxei speciale de poluare.
In drept s-au invocat prev. C.pciv., OG 92/2003 si OUG 50/2008.
In subsidiar a formulat cerere de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu.
A fost incuviintata proba cu acte pentru toate partile.
La termenul din data de 12.02.2013, instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâta A.F.P sector 1.
Exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.F.P sector 1 urmeaza a fi repinsa ca neintemeiata, fata de imprejurarea ca, exista raporturi juridice intre reclamant si aceasta parata generate de faptul incasarii taxei de catre aceasta.
Analizînd actele și lucrările dosarului, instanța a reține următoarele:
„Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamantul a achizitionat cu factura nr.142/02.07.2010 (f.8) un autoturismsecond hand marca BMW cu numar de identificare WBAVD11030AU83604, an de fabricatie 2006, inmatriculat pentru prima data la 25.09.2006, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 6.955 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/19.11.2010(f.9) si din chitanta . nr._/22.11.2010. (f.10).
Acesta a formulat cerere de restituire a taxei de poluare pentru autovehicule achitate, inregistrata la pârâta AFP Sector 1 sub nr._/14.12.2011 (f.15-16).
La aceasta cerere parata a raspuns prin adresa nr._/15.12.2011(fila 17) in sensul ca taxa pe poluare a fost datorata in temeiul legii, respectiv OUG 50/2008, putand fi restituita doar daca solicitantul se incadreaza in prevederile art.117 al.1 lit.f) din Codul de procedura fiscala.
Ca urmare, avand in vedere ca reclamantul a respectat prevederile legale in privinta parcurgerii procedurii prealabile, in sensul ca s-a adresat mai intai paratei solicitand restituirea taxei achitate, instanta apreciaza ca acesta s-a adresat corect autoritatii emitente a deciziei de calcul a taxei, care este si institutia care a incasat contravaloarea taxei pe poluare si ca prin masura impunerii acestei taxe in legislatia interna i s-a produs reclamantului o vatamare, in conditiile in care aceste norme incalca legislatia comunitara, astfel ca avea interes sa uzeze de prevederile Legii 554/2003.
Totodata, instanta constata ca reclamantul a formulat in termenul legal, prev.de art.11 din acelasi act normativ, actiune in instanta, atat impotriva raspunsului autoritatii administrative care a emis decizia de calcul a taxei, cat si fata de refuzul de restituire a sumei platite, care poate fi calificat ca un refuz de solutionare a cererii.
In privinta cererii de restituire a sumei achitate, tribunalul retine, pe de o parte, ca reclamantul a formulat in acest sens plingere prealabila, iar, pe de alta parte, ca plingerea prealabila nu era necesara fata de decizia pronuntata in recursul in interesul legii de ICCJ in aceasta materie.
Refuzul pârâtei AFP Sector 1 de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei de poluare auto incasata este nejustificat. Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autorismul achizitionat de reclamantul nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație, înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Potrivit considerentelor CEJ, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
Este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturismprodus în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C 402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2003, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin.1 din Legea nr.554/2003 republicată, Tribunalul a admis cererea si a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6.955 lei, reprezentând taxa pe poluare si a dobanzii legale fiscale calculata in conditiile art.124 cu raportare la art.117 al.2 C.p.fiscala.
F. de dispozitiile art.60 C.p.civ., Tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu formulata de parata si a obliga chemata in garantie la plata catre parata AFP sector 1 a sumei de 6.955 lei, taxă de poluare si dobanda legala fiscala calculata in conditiile art.124 cu raportare la art.117 al.2 C.p.fiscala, intrucat suma achitata paratei cu titlul de taxa pe poluare a fost virata de parata in contul AFM, suma constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu si fiind gestionata de chemata in garantie, potrivit art.1 al.1 si art.5 al.4 din OUG nr.50/2008.
In temeiul art.274 C.p.civ, instanta a obligat parata AFP Sector 1 prin DGFPMB si la plata sumei de 1539 lei(taxa timbru si onorariu avocat), cheltuieli de judecata către reclamant, parata fiind partea care a cazut in pretentii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., solicitând instanței admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Examinând actele dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
In fapt, Curtea a constatat că reclamantul a achizitionat un autoturism second hand marca BMW cu numar de identificare WBAVD11030AU83604, an de fabricatie 2006, inmatriculat pentru prima data la 25.09.2006, iar pentru inmatricularea in Romania, a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 6.955 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/19.11.2010 si din chitanta . nr._/22.11.2010.
Curtea consideră că important este de reținut că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, potrivit art. 28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”. Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor. Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R..p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R..p.I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi și Nameth, C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 399). Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”. Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst]. În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20]; b. Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18]. Conform Deciziei ICCJ în interesul legii nr. 24/2011: 1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă; 2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Conform art. 274 cpciv. Curtea va obliga recurenta să plătească intimatului 700 lei cheltuieli de judecată.
Văzând disp. art. 304 pct.9 cpciv., art. 304/1 cpciv., art. 305 cpciv., art. 312-316 cpciv., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 735/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul reclamant B. A. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Obligă recurenta să achite intimatului 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red.IMC
Dact. MCI/FVM
2 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2308/2013. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2060/2013.... → |
|---|
