Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1567/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1567/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 56555/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1567
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE PATRAȘ B. L.
JUDECĂTOR V. E. C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol se află spre soluționare recursurile formulate de recurenta-reclamantă C. E. și de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2531/6.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, prin avocat D. – P. M. – N., în baza împuternicirii avocațiale ._/11.04.2013 pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului formulat de către recurenta-reclamantă față de dispozițiile art. 281^2a Cod procedură civilă potrivit cu care: „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe cale apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812”; și, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul atât asupra excepției inadmisibilității recursului formulat de către recurenta-reclamantă, cât și asupra fondului cererilor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită respingerea excepției inadmisibilității și admiterea recursului astfel cum a fost formulat de către recurenta-reclamantă. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare atât asupra excepției inadmisibilității recursului formulat de către recurenta-reclamantă, cât și asupra fondului cererilor de recurs formulate în cauză.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2531/6.06.2012, Tribunalul București a admis cererea formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta A. F. PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCURESTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, a anulat Decizia nr._/20.11.2009, obligând pârâta la plata sumei de 882 lei, încasată cu titlul de taxă de poluare, sumă la care se va aplica indicele de inflație începând cu data refuzului restituirii - 20.07.2011 - până la restituirea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a admis acțiunea reclamantei în ceea ce privește contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare, pentru că acesta este actul administrativ fiscal, în sensul dispozițiilor art.41 din Codul de Procedură Fiscală prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale, în fapt, taxa de poluare necesar a fi achitată în vederea .
Pentru a dispune astfel, prima instanța a luat act că reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană, din Germania, în anul 2009, un autoturism second-hand, marca Opel, tipul Corsa B având nr.de identificare VSX000073R6072839, an fabricație 1994 și data primei înmatriculări în Germania 04.07.1994.
În vederea înmatriculării acestui automobil, reclamantul a fost obligat să achite, cu titlu de taxă de poluare, suma de 882 lei.
Această taxă de poluare a fost stabilită în temeiul art.1 din OUG nr.50/2008, prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/20.11.2009 a Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 1 București.
Reclamantul a solicitat pârâtei AFP sector 1 restituirea sumei de 882 lei apreciind că taxa este nelegală, contravenind prevederilorlegislației comunitare, prin adresa din data de 19.07.2011
Prin adresa nr._/20.07.2011 pârâta Administrația Finanțelor Publice – Sector 1 București, a soluționat cererea în sensul respingerii, apreciind că taxa a fost achitată în mod corespunzător prevederilor unor acte normative în vigoare în România.
Prima instanța a apreciat că reclamantul trebuia să fie exonerat de plata acestei taxe, pentru motivele ce au fost menționate în continuare, iar restituirea sumei achitate trebuie dispuse în baza art.117 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Fiscală, pentru că a fost percepută cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente acestei situații, în fapt, prin atribuirea unei forțe superioare prevederilor legale naționale, față de cele comunitare, privitoare la instituirea Tratatului Comunității Economice Europene, în prezent Tratatul de instituire a Uniunii Europene, prioritar dreptului intern - potrivit art.148 alin.2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Prima instanța a reținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform acestui articol din Tratatul de instituire a Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală intre produsele naționale și produsele importate, având natura similară.
S-a observat că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind așadar taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr.50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., prima instanța a fost obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello Stato/Simmenthal, nr.c106/77.
În raport de aceste considerente, prima instanța a admis acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, astfel cum s-a arătat, cu consecința anulării Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/20.11.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și obligării pârâtelor la restituirea sumei de 882 lei, sumă ce va fi indexată cu rata inflației, calculată de la data de 20.07.2011, data refuzului restituirii taxei de către AFP Sector 1 până la data restituirii efective, în raport de dispozițiile art. 1073 Cod civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin nevalorificarea sumei de bani solicitate în această perioadă de timp, iar chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu va elibera această sumă din bugetul F. pentru Mediu, urmând ca pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 să o vireze către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta C. E. și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Prin recursul său, reclamanta C. E. a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul acordării și a dobânzii aplicate asupra debitului principal, respectiv asupra sumei de 882 lei, a cărei restituire s-a dispus, începând cu data comunicării răspunsului privind refuzul nejustificat de restituire a taxei și până la data restituirii efective a acesteia.
În motivarea recursului a arătat că pârâta trebuia obligată și la plata dobânzii legale aferente taxei prelevate conform art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 C.proc.fiscală.
Prin recursul său, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI solicită modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei, în principal, ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare arată că prima instanță, în mod greșit, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1 dat fiind că, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, prin plata taxei de poluare s-a născut un raport juridic direct între reclamantă și AFM, ca beneficiar al plății taxei, iar nu între reclamantă și AFP Sector 1.
Pe fond, prima instanță trebuia să circumstanțieze corect cadrul legal aplicabil și să abordeze în mod particular speța prin administrarea probatoriului pe baza căruia să se constate dacă există diferențe de regim juridic între taxa de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare.
Taxa de poluare instituită prin norma internă nu contravine TFUE, principiul “poluatorul plătește” fiind recunoscut în Uniunea Europeană.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond și referitor la obligarea sa la plata dobânzii legale.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantă, excepție invocată din oficiu, Curtea constată că unul dintre petitele accesorii ale cererii introductive s-a referit la acordarea dobânzii legale asupra sumei reprezentând taxa de poluare achitată de reclamantă, de la data comunicării refuzului de restituire și până la restituirea efectivă.
Prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestui petit accesoriu, referindu-se numai la capătul de cerere accesoriu referitor la actualizarea sumei cu indicele de inflație pe aceeași perioadă.
În conformitate cu art. 281^2a Cod procedură civilă, „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe cale apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812”.
Prin urmare, reclamanta avea, exclusiv, posibilitatea de a cere completarea sentinței pentru motivul invocat prin prezentul recurs, nu și posibilitatea de a declara calea de atac a recursului pentru acest motiv, minus petita.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul reclamantei, ca inadmisibil.
Cât privește recursul declarat de pârâta AFP Sector 1, acesta se dovedește nefondat pentru următoarele argumente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente în cererea principală a fost în mod legal și temeinic respinsă de către prima instanță, având în vedere care sunt părțile raportului juridic în cauză. Prin cererea introductivă s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitată de către reclamant, invocându-se refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la restituire, în baza cererii adresate pe cale administrativă de către reclamant.
Prin urmare, raportul juridic de drept administrativ invocat în cauză are ca părți pe reclamant și pe pârâta AFP a orașului Voluntari, în calitate de organ fiscal care a emis decizia de calcul a taxei de poluare, care a încasat taxa și care a refuzat restituirea acesteia la cererea reclamantului.
Aspectul invocat de recurentă în susținerea excepției, privitor la virarea taxei încasate într-un cont deschis pe numele Administratiei F. pentru Mediu, nu este de natură să înlăture legitimarea sa procesuală pasivă în cererea reclamantei.
Cât privește fondul cererii principale, prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Cât privește critica referitoare la acordarea dobânzii, aceasta este nefondată, prin sentința recurată neacordându-se reclamantei dobânda solicitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei C. E., ca inadmisibil.
Respinge recursul recurentei-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 2531/6.06.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ CA/2011, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă C. E. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Patraș B. L. V. E. C. G. G.
GREFIER
M. G.-D.
Red.VEC/tehnored.SI
Jud. fond – D. M.P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3971/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2622/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
