Anulare act administrativ. Sentința nr. 2848/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2848/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 592/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2848
Ședința publică de la 30.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 23.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 30.09.2013.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA prin AUTORITATEA N. A VAMILOR, în temeiul art. 1 și 8 din Legea 554/2004, a solicitat anulara PROCESULUI-VERBAL DE CONTROL NR._/15.11.2012 (_/14.11.2012) ( « Procesul verbal» ) și a DECIZIEI nr._/15.11.2012 (_-1/14.11.2012) («Decizia ») ambele emise de Agenția Naționala de Administrare Fiscala (ANAF) prin Autoritatea Naționala a Vămilor (ANV) - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, comunicate la data de 15.11.2012, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces, pentru următoarele motive:
În fapt, în perioada 17.10._12 Autoritatea Naționala a Vămilor (ANV) a efectuat la . SRL un control ulterior asupra operațiunilor de punere în libera circulație pentru mărfurile importate din Malaesya, încadrate în grupa tarifara 7318 (șuruburi), importuri derulate în perioada 28.10._11.
La 15.11.2012 Autoritatea Naționala a Vămilor (A.N.V.) i-a comunicat Procesul-verbal și Decizia prin care a stabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 1.097.286,84 lei ca obligații suplimentare față de cele comunicate la data acordării liberului de vama pentru importurile din Malaesya realizate în perioada 28.10._11.
În considerente Procesului-verbal, ANV arata ca impune aceasta obligație suplimentara în sarcina reclamantei în baza Regulamentului CE nr. 723/26.07.2011, care instituie o taxa antidumping la importurile din Malaesya în cota de 85% aplicata asupra valorii în vama a mărfurilor încadrate în grupa tarifara 7318, elemente de fixare din metal, generic: «șuruburi ».
Chiar dacă Regulamentul CE nr. 723/2011 a intrat în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial UE, respectiv la 27.07.2011, ANV a considerat ca acesta produce efecte retroactive, necondiționat, mai înainte de data intrării sale în vigoare, respectiv și pentru perioada 28.10._11, la care se raportează controlul.
De remarcat este faptul ca ANV a rectificat prin procesul verbal contestat și prin Decizie obligațiile stabilite anterior pentru reclamantă la data Înregistrării importurilor, fără sa se fi modificat datele și actele de la data importurilor și fără sa le fi comunicat obligația de plata taxa antidumping la data importurilor.
Mai mult, fără ca reclamanta să se fi aflat în culpa cu privire la neexecutarea vreunei obligații de plata, ANV a stabilit în sarcina acesteia și accesorii la o obligație inexistenta și necomunicata, astfel: taxe antidumping 636.161,62 lei, TVA 248.748,11 lei, majorări și penalități de întârziere la taxa antidumping-248.747,11 lei, majorări/penalități de întârziere la TVA 59.699,31 lei, în total 1.097.286,84 lei.
A formulat Contestație împotriva Procesului verbal și Deciziei, înregistrate sub nr._/23.11.2012 la ANV, insa pana în prezent nu a primit niciun răspuns, drept pentru care, în temeiul art. 8 din legea 554/2004, completata și modificata, s-a adresat instanței cu prezenta cerere prin care solicită anularea Procesului-verbal și a Deciziei, cu toate masurile stabilite prin acestea, pentru următoarele considerente:
I)Procesul-verbal și Decizia sunt nelegale pentru lipsa de competenta a organelor vamale de a stabili ulterior alte obligații de plata față de cele stabilite la momentul acordării «liberului de vama », în condițiile în care nu se retine nicio culpa a importatorului (art. 78 alin. (3) și art. 12 din Regulamentul CE nr. 2913/1992 pentru instituirea Codului Vamal Comunitar,)
În Procesul verbal contestat ANV arata temeiul de drept în baza căruia a stabilit obligații vamale suplimentare în sarcina reclamantei, prin control ulterior asupra importurilor realizate de aceasta în perioada 28.10._11.
«Astfel, în baza acestor dispoziții legale, (art. 78 din Codul Vamal Comunitar,) autoritatea vamala a stabilit drepturi vamale datorate de reclamanta, precum și majorări și penalități de întârziere, conform art. 119 și 120 din OG 92/2003 ».
Autoritatea vamala a întocmit Procesul verbal și a emis Decizia contestata cu încălcarea art. 78 din Codul vamal comunitar, care stabilește limitele de competenta ale controlului vamal ulterior.
Astfel, potrivit dispozițiilor arătate anterior, o decizie luata de organele vamale poate fi anulata sau revocata numai în situația în care controlul ulterior constata ca decizia anterioara a organelor vamale, emisa la data importurilor, ar fi fost întemeiata pe culpa importatorului, dacă importatorul ar fi oferit date inexacte sau incomplete, iar în cazul de față nu se află în aceasta situație.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca organele vamale sa poată stabili în sarcina reclamantei alte obligații decât cele stabilite la momentul acordării liberului de vama.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 12 din Codul vamal comunitar, care dispun în sensul ca, odată ce autoritățile vamale i-au stabilit obligațiile de plata la import conform declarațiilor depuse ( a căror corectitudine nu a fost contestata), informațiile tarifare, astfel cum au fost furnizate la momentul importului, în baza cărora i-a fost acordat liber de vama, sunt obligatorii pentru autoritățile vamale și nu pot fi schimbate ulterior.
Aceste dispoziții se coroborează și cu dispozițiile art. 3 din Codul Fiscal R., care definește principiile fiscalității. Astfel, potrivit art. 3 lit. b) din Codul fiscal « orice taxa trebuie sa fie guvernata de principiul certitudinii și predictibilității, astfel încât orice persoana sa poată urmări și înțelege sarcina fiscala ce-i revine, precum și sa poată determina influenta deciziilor de management financiar asupra sarcinii fiscale ».
În concluzie, atâta timp cat declarațiile reclamantei în vama au fost complete și corecte, controlul ulterior vamal nu are competenta legala, nu are dreptul de a stabili alte obligații suplimentare în sarcina acesteia față de cele stabilite la momentul importurilor, fără a încălca dispozițiile art. 78 din C. vamal comunitar.
Este lovit de nulitate actul încheiat cu depășirea competentei organului de control, emis în alte condiții de cat cele prevăzute de normele de procedura care reglementează competenta controlului ulterior.
Pentru aceste considerente, solicită anularea Procesului-verbal și anularea Deciziei ca nelegale, fiind emise cu depășirea competentelor organului vamal privind controlul ulterior.
Prin Procesul-verbal și Decizia emise la 15.11.2012, ANV a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a unei taxe antidumping de 85% aplicata la valoarea în vama a elementelor de fixare importate din Malesya în perioada 28.10._11.
Ca temei de drept ANV invoca dispozițiile art. 1 din Regulamentul CE nr. 723/2011, publicat în Jurnalul Oficial al UE nr. 194/26.07.2011, care dispune :
Art. 1. « (1) Taxa antidumping definitiva impusa prin art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 91/2009 (85% din valoarea în vama a mărfurilor importate din C.) ... este extinsă și asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier și otel ... expediate din Malaesya....»
Art. 4. « Prezentul Regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al UE. »
Astfel cum se arată în art. 4 din Regulamentul CE nr. 723/2011, acesta intră în vigoare și își produce efectele pentru viitor, începând cu ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al UE, respectiv 27.07.2011. În același sens sunt și dispozițiile Regulamentului cadru la care va face referire mai jos.
Așa cum statuează și Constituția României, orice norma dispune numai pentru viitor, inclusiv norma europeana asimilata legislației interne.
În mod greșit și cu încălcarea legii, ANV a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a taxei antidumping pentru importurile de elemente de fixare din Malaesia realizate mai înainte de . Regulamentului CE nr. 723/2011.
ANV a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 723/ 2011, care dispune:
« (3) Taxa extinsa prin dispozițiile alin. (1) din prezentul articol (extinsa de la C. la Malaezia) se aplica importurilor expediate din Malaesya,..( numai dacă au fost(prin interpretarea reclamantei) înregistrate în conformitate cu art. 2 din Regulamentul CE nr. 966/2010 și cu art. 13 alin. (3) și art. 14 din Regulamentul CE nr._ ».
Aceste dispoziții la care face trimitere Regulamentul CE 723/2011, respectiv, Regulamentul CE. 966/2010 art.2 și Regulamentul C.E.1225/2009, art. 13, arata condițiile exprese în care se poate institui taxa antidumping pentru importurile din Malaesya încă de la data deschiderii anchetei CE pentru stabilirea necesitații instituirii taxei.
Aceste condiții exprese, constituind o excepție de la regula neretroactivității dispozițiilor din Regulamentele CE, sunt de stricta interpretare și nu se pot aplica prin similitudine și altor situații.
CE. a adoptat Regulamentul nr. 1225/2009, «Regulamentul Cadru», care stabilește principiile și regulile de implementare și colectare a taxelor antidumping, printre care și principiul neretroactivității.
Potrivit acestui Regulament cadru, din momentul în care se deschide o ancheta pentru a stabili dacă se impune instituirea unei taxe antidumping pentru anumite produse importate dintr-un stat non - UE, Comisia Europeană poate stabili, tot printr-un Regulament, nivelul estimativ al obligației ce ar urma sa fie instituita și poate fi impusa organelor vamale obligația de înregistrare a acelei obligații Ia import, astfel cum aceasta instituție este definita prin Codul vamal comunitar.
Dispozițiile art 13 alin. 3 și art 14 alin. 5 din Regulamentul de baza 1225/2009 stabilesc clar faptul ca «înregistrarea importurilor (în perioada de ancheta) se instituie printr-un Regulament care precizează obiectul măsurii și valoarea estimativa a taxelor » care ar putea fi achitate în viitor, dacă se va institui o măsura definitiva.
Potrivit art. 217 și art. 221 din Codul Vamal Comunitar prin înregistrarea importurilor ( la care face referire art. 1 alin 3 din Regulamentul 723/2011 și Regulamentul cadru ) se înțelege « calcularea si înregistrarea de către autoritățile vamale a datoriei vamale de import», si comunicarea acesteia către debitorul obligației.
Art. 217 din Codul Vamal Comunitar:
1. « Orice valoare a drepturilor de import sau export care rezulta dintr-o datorie vamala, denumita in continuare « valoarea drepturilor » se calculează de autoritățile vamale de îndată ce intra in posesia datelor necesare si este înregistrată de autoritățile respective in evidentele contabile sau pe orice alt suport echivalent »
Art. 221 din Codul Vamal Comunitar dispune:
(1) «De îndată ce a fost înscrisa in evidente, valoarea drepturilor se comunica debitorului, in conformitate cu normele corespunzătoare ».
(2) « acordarea liberului de vama pentru mărfuri de către autoritățile vamale echivalează cu comunicarea către debitor a valorii drepturilor înscrise in evidenta contabila ».
Astfel, la primirea documentelor/declarațiilor sale vamale pentru cele 11 importuri la care se referă actul de control, autoritățile vamale, dacă apreciau ca reclamanta are o datorie vamală în cuantum de 85% din valoarea bunurilor menționate in declarațiile vamale, aveau obligația de a înregistra în contabilitatea proprie datoria ca drept vamal de import, menționând si cuantumul obligației, conform art. 14 alin 5 din Regulamentul 1225/2009, precum si obligația de a-i comunica obligația de plata si cuantumul ei.
Dacă nu s-a procedat mai înainte de acordarea liberului de vama la înregistrarea importurilor cu obligația de plata a taxei de 85% din valoarea mărfii, cuantumul datoriei sale vamale la import este cel înscris in evidentele contabile ale autorităților vamale, astfel cum le-a fost comunicat prin deciziile in baza cărora i s-a acordat liber de vama si nu poate fi modificat ulterior .
Autoritățile vamale romane nu au înregistrat si nu i-au comunicat obligația de plata a taxei antidumping,obiectul măsurii si valoarea estimativa a acesteia 85% din valoarea mărfii așa cum dispune Regulamentul cadru.
Autoritățile vamale nu au înregistrat cele 11 importuri ale reclamantei cu acest drept de import pentru organele vamale si nu i-au comunicat ca ar avea aceasta obligație vamala, in conformitate cu 13 alin 3 si art 14 alin 5 din Regulamentul de baza 1225/2009, coroborate cu art. 217 si art. 221 din Codul vamal comunitar asimilat de legislația interna, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a putea fi instituita în sarcina reclamantei o obligație vamala retroactiva.
Cele 11 importuri ale reclamantei realizate în perioada supusa controlului nu intra sub regimul « importurilor înregistrate în condițiile art. 2 din Regulamentul UE 966/2010 și art. 13 alin. (3) și art. 14 alin. (5) din Regulamentul de baza 1225/2009 » .
Autoritățile vamale nu pot proceda la înregistrarea retroactiva, la data controlului, a celor 11 importuri realizate în 2010-2011 cu drepturi de import de 85% din valoarea în vama a mărfii importata, deoarece după adoptarea Regulamentului CE 966/27.10.2010 dreptul de înregistrare s-a sistat, conform art. 3 din acest Regulament ( la 28 iulie 2011 când a intrat în vigoare Regulamentul).
În concluzie având în vedere ca obligația de plata a drepturilor de import reprezentând taxa antidumping pentru importurile de șuruburi – din Malaezia s-a născut numai după . Regulamentului 723/2011, iar pentru perioada anterioara numai dacă acest drept a fost inregistrat ca atare de organele vamale conform celor de mai sus, ceea ce nu s-a întâmplat în speța, astfel cum rezulta din documentele prin care mi s-a acordat liber la vama, că potrivit art.14 alin.5 din Regulamentul de bază nr.1225/2009 înregistrarea importurilor se instituie printr-un regulament care precizează obiectul măsurii și valoarea instituita a taxelor care ar putea fi achitate în viitor, condiție neîndeplinită în cauza, că potrivit art 214 din Codul Vamal Comunitar, înregistrarea de către organele vamale a importurilor înseamnă calcularea de către autoritățile vamale a drepturilor de import și înregistrarea acestora în evidentele contabile ale autorităților vamale, că obligația vamala este cea care se comunică debitorului la acordarea liberului de vama, potrivit art 221 din Codul Vamal Comunitar și art. 74 alin. (1) și (2) din același Cod, iar reclamantei nu i-a fost comunicata obligația de plata a unei taxe antidumping aferenta importurilor, ceea ce înseamnă ca importurile nu au fost înregistrate cu aceasta obligație de către autoritățile vamale, precum și având în vedere ca înregistrarea la care face referire art. 3 din Regulamentul 723/27.06.2011 coroborat cu art. 2 din Regulamentul 966/2010, nu se mai poate face după . Regulamentului 723/2011, astfel cum rezulta din art. 3 al acestui Regulament,
Rezulta ca autoritățile vamale nu pot institui retroactiv în sarcina reclamantei obligația de plata a taxei antidumping de 85% pentru produse importate din anterior momentului intrării în vigoare a regulamentului 723/2011 publicat în Jurnalul Oficial al UE Ia 26.07.2011, intrat în vigoare la 27.07.2011 (firește ca ulterior acestei date Regulamentul a devenit general aplicabil și obligatoriu, taxa antidumping fiind înscrisa în drepturile de import ale Statului).
Pentru aceste motive, solicită anularea Procesului-verbal și a Deciziei prin care s-a instituit în mod nelegal în sarcina reclamantei obligația de plata a taxei antidumping, cu TVA aferent, în cuantum de 636.161,62 lei și 248.747,11 lei TVA.
III) Cu privire la obligația stabilita în sarcina reclamantei de plata a sumelor de 248.747,11 lei și respectiv 59.699,31 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere la plata taxei antidumping și majorări și penalități la plata TVA aferent, urmează a se constata caracterul nelegal al masurilor stabilite de ANV și să se dispună anularea Deciziei și în ceea ce privește accesoriile stabilite nelegal în sarcina sa, pentru următoarele considerente:
1)În primul rând, atât timp cat obligația principala nu exista pentru motivele expuse la pct I și II de mai sus, nici accesorii nu pot fi instituite;
2)Pe de alta parte, chiar dacă ar porni de la ipoteza (nereala) ca este obligată la plata taxei de 85% asupra valorii în vama a importurilor din Malaesya, realizate mai înainte de . Regulamentului 723/2011 al CE, obligație care nu a fost înregistrata ca atare nici de organele vamale romane, nu se poate susține ca scadenta obligației de plata a acestei datorii vamale a intervenit la data importului sau ca ar fi în întârziere cu privire la aceasta plata.
Potrivit art.7 din Codul Vamal Comunitar, în cazul în care o anumita decizie a organelor vamale este revocata, aceasta este comunicata persoanei căreia i se adresează. A.. (4) din același articol « revocarea sau modificarea deciziei produce efecte de la data comunicării.
Prin urmare, dacă autoritățile vamale au emis anterior, la data acordării liberului de vama, decizii în care nu se regăsea obligația de plată a taxei antidumping de 85%, iar acum prin Decizia contestata, revoca deciziile anterioare({acest lucru fiind ilegal, în condițiile în care reclamanta nu a oferit date eronate sau incomplete la import, numai în aceste condiții putând fi revocate deciziile vamale), obligația instituita prin Decizia modificatoare produce efecte de la data comunicării ei (15.10.2012).
În concluzie, cum obligația de plata a taxei antidumping stabilita prin Decizia contestata nu a ajuns la scadenta (scadenta fiind stabilita pentru 26.11.2012), în cauza nu poate fi vorba de neexecutarea obligației de plata, astfel încât nu s-a născut dreptul ANV la majorări și penalități asupra debitului principal stabilit în sarcina acesteia.
ANV se afla în eroare și aplica în cazul de față în mod nelegal și nefondat dispozițiile referitoare la situația în care o decizie favorabila importatorului este revocata cu ocazia unui control ulterior, datorita faptului ca acest control constata ca decizia favorabila are la baza informații eronate sau incomplete oferite de importator, ceea ce nu este cazul de față, așa cum recunoaște expres și ANV.
Pentru aceste considerente, urmează a se dispune anularea Deciziei și cu privire la accesoriile stabilite nelegal.
IV) Nulitatea Deciziei pentru vicii de formă :
Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, este informa, de pe aceasta lipsind semnătura de avizare a șefului de serviciu L. T..
Aceasta lipsa atrage nulitatea deciziei, potrivit art. 43 C. proc. fiscala.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii, anularea procesului-verbal și a Deciziei emise de ANV cu încălcarea și aplicarea greșita a legii.
Solicită cheltuieli de judecata.
ÎN D.: art. 1 și 8 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Regulamentul CE 723/2011, Regulamentul cadru, Codul Vamal Comunitar, Constituția României.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:Procesul-verbal de control nr._/15.11.2012; Decizia nr._/15.11.2012; Contestația înregistrata la ANV - plângere prealabila; certificat de grefa privind Decizia C. Secția a VIII-a data în dosarul nr._ prin care s-a suspendat executarea Deciziei atacate; Delegație avocațiala.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecata formulata de S.C H. G. Trading SRL, prin care solicita anularea procesului verbal de control nr._/15.11/2012(_/14.11.2012) și a deciziei nr._/15.11.2012 (_-1/14.11.2012) emise de Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, solicitând respingerea cererii în principal ca inadmisibila și în subsidiar ca nefondata, pentru următoarele motive:
I.Invocă excepția inadmisibilității cererii motivat de faptul ca împotriva actelor administrative reprezentate de Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/14.11.2012 și a Procesului verbal de control nr._/14.11.2012 încheiate de Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția supraveghere accize și operațiuni vamale, reclamanta . S.R.L. a formulat contestație în sistemul cailor administrative de atac. Contestația formulata de reclamanta a fost înregistrata la autoritatea vamala cu nr._/23.11.2012 și transmisa spre competenta soluționare Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției naționale de administrare fiscala astfel cum prevăd dispozițiilor art. 209 -218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata și actualizata. Astfel, potrivit dispozițiilor de mai sus, contestația formulata împotriva deciziei pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamala se soluționează de către organele arătate la art. 209 în funcție de cuantumul sumelor contestate.
De altfel reclamanta avea cunoștința de modalitatea de contestare a masurilor luate de autoritatea vamala din chiar dispozițiile finale ale deciziei pe care o contesta unde se arata ca, contestația va fi înaintata spre competenta soluționare câtre Direcția generala de soluționare a contestațiilor.
Precizează faptul ca pana la data prezentei nu a fost soluționata contestația administrativa formulata de reclamanta și transmisa spre competenta soluționare la Direcția generala de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenție naționale de administrare fiscala și înregistrata cu nr._/11.12.2012.
Avand în vedere susținerile de mai sus solicită admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibila.
II.Pe fondul cauzei învederează următoarele:
În baza Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de stabilire é Codului vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare Regulamentului (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei privind dispozițiile de aplicare a Codului vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, Legi 86/2006 privind Codul Vamal al României cu modificările și completării* ulterioare, Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, precum și a Ordinului de control nr._ din 17.10.2012 o echipa din cadrul Direcției supraveghere accize și operațiuni vamale a efectuat un control ulterior asupra operațiunilor derulate de reclamanta.
În perioada 17.10._12 echipa de control a efectuat un control ulterior asupra operațiunilor de punere în libera circulație pentru mărfurile încadrate la grupa tarifara 7318, derulate în perioada 28.10._11 de către . S.R.L.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul ca procesul verbal de control și decizia sunt nelegale pentru lipsa de competenta a organelor vamale de a stabili ulterior obligații la plata în condițiile în care nu se retine nici o culpa a importatorului învederează ca aceasta face referiri incomplete și eronate la dispozițiile art. 78 alin. (3) din Codul Vamal Comunitar în sprijinul acesteia.
Astfel, autoritatea vamala a procedat la modificarea declarațiilor vamale de import în cauza potrivit dispozițiile art. 78 alin. (3) din Codul Vamal Comunitar teza a ll-a conform cărora controlul ulterior poate fi efectuat și la apariția de informații noi nu numai în cazul în care importatorul ar fi oferit informații incomplete sau inexacte așa cum vrea sa inducă reclamanta.
Așadar, Controlul ulterior s-a efectuat datorita apariției unor informații noi, recte dispozițiile Regulamentului CE nr. 723/2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau otel originare din Republica Populara Chineza la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau otel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia.
De altfel și dispozițiile din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu modificările și completările ulterioare reglementează controlul ulterior, astfel;
CAP. VI
Controlul ulterior al declarațiilor
ART. 100
(1) Autoritatea vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală.
(2)În cadrul termenului prevăzut la alin. (1), autoritatea vamală verifică orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfurile vămuite sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte ori deține informații în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut și controlul fizic al mărfurilor, dacă acestea mai există.
(3)Când după reverificarea declarației sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile elemente de care dispune.
(4)Autoritatea vamală stabilește modelul documentului necesar pentru regularizarea situației, precum și instrucțiunile de completare a acestuia.
(5)În cazul în care se constată că a luat naștere o datorie vamală sau că au fost sume plătite în plus, autoritatea vamală ia măsuri pentru încasarea diferențelor în minus sau rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea dispozițiilor legale.
(6)În cadrul controlului ulterior al declarațiilor, autoritatea vamală stabilește potrivit alin. (3) și diferențele în plus sau în minus privind alte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale, luând măsuri pentru încasarea diferențelor în minus constatate. Diferențele în plus privind aceste taxe și impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementează.
(7)Când încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenție sau infracțiune, autoritatea vamală este obligată să aplice sancțiunile contravenționale sau să sesizeze organele de urmărire penală.
(8)Declarația vamală acceptată și înregistrată, precum și documentul prevăzut la alin. (4) constituie titlu de creanță.
IV. Susținerea reclamantei conform căreia dispozițiile privind instituirea taxei antidumping se aplică pentru viitor din momentul intrării vigoare a Regulamentului nr. 723/2011 este nefondata.
Astfel, conform art. 1 alin"(3) Taxa extinsă prin dispozițiile alineatului din prezentul articol se aplică importurilor expediate din Malaysia, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca provenind din Malaysia, înregistrate conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 966/2010 și cu articolul alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, excepția celor produse de societățile enumerate la alineatul (1)."
Conform art 2 din Regulamentul (UE) nr. 966/2010:
"în conformitate cu articolul 13 alineatul (3)și cu articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, autoritățile vamale sunt invitate să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniune identificate la articolul 1 din prezentul regulament."
În preambulul aceluiași regulament la paragraful 18 se definește termenul de înregistrare a importurilor produselor supuse anchetei:
"E. ÎNREGISTRARE
(18) în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, importarea produsul care face obiectul anchetei ar trebui să facă obiectul unei înregistrări pentru a garanta că, în cazul în care ancheta demonstrează eludarea, poate fi prelevată retroactiv o sumă corespunzătoare în drepturi antidumping începând cu data înregistrării acestor importuri, expediate din Malaysia."
De asemenea Regulamentul de baza nr. 1225/2009 art. 10 alin "(1) Nu se aplică măsuri provizorii și taxe antidumping definitive decât produselor puse în liberă circulație după data la care a intrat în vigoare decizia luată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4), sub rezerva excepțiilor prevăzute de prezentul regulament".
Art 14 alin( 5) stipulează:
"(5) Comisia poate, după consultarea comitetului consultativ, să dea instrucțiuni autorităților vamale să ia măsurile adecvate pentru a înregistra importurile astfel încât să poată fi aplicate măsuri cu privire la aceste importuri de la data înregistrării lor. Importurile pot fi supuse înregistrării la cererea motivată corespunzător a industriei comunitare ce conține suficiente probe ce justifică o astfel de acțiune. Înregistrarea se instituie printr-un regulament care precizează obiectul măsurii și, după caz, valoarea estimativă a taxelor care ar putea fi achitate în viitor. Durata înregistrării obligatorii a importurilor nu trebuie să depășească nouă luni."
Așa cum se poate observa s-au respectat întocmai cerințele Regulamentului de baza, înregistrările fiind instituite prin Regulamentul nr.966/2010.
Mai mult de atât în preambulul Regulamentului nr. 966/2010 se arata:
" B. MĂSURILE EXISTENTE
(4)Măsurile în vigoare la momentul actual și care fac, probabil, obiectul unei eludări, sunt măsuri antidumping impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 al Consiliului (2).
C. MOTIVELE
(5)Comisia are la dispoziție suficiente dovezi prima facie că măsurile antidumping privind importul produsului în cauză sunt eludate prin transbordare prin Malaysia."
Se poate vedea foarte clar ca se anchetează eludarea taxelor antidumping care se cunoaște din Regulamentul (CE) nr. 91/2009. Aceasta este de 85% din valoarea în vama.
Coroborând prevederile citate din Regulamentul de baza nr. 1225/2009, Regulamentul nr. 966/2010, și Regulamentul nr. 723/2011 se poate deduce foarte clar ca reclamanta a avut cunoștința de existenta înregistrărilor, de efectuarea anchetei, de posibilitatea instituirii taxei antidumping din momentul instituirii înregistrărilor. Față de aceasta, susținerea S.C H. G. Trading SRL în sensul ca se aplica retroactiv o lege, nu are fundament.
De asemenea reclamanta încearcă sa inducă în eroare instanța inducând ideea conform căreia înregistrarea importurilor produselor supuse anchetei este același lucru cu înregistrare în evidenta contabila a valorii datoriei vamale făcând referire la aplicabilitatea dispozițiilor art.217 din Codul Vamal Comunitar.
Dispozițiile art. 217 alin.(1) din Codul Vamal Modernizat fac parte din Capitolul RECUPERAREA DATORIEI VAMALE, Secțiunea înscrierea În evidenta contabila:
"Orice valoare a drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală, denumită în continuare „valoarea drepturilor", se calculează de autoritățile vamale deîndată ce intră în posesia datelor necesare și este înregistrată de autoritățile respective în evidențele contabile sau pe orice alt suport echivalent (înscrierea în evidența contabilă)".
Față de aceste dispoziții rezultă că înregistrarea drepturilor vamale în evidentele contabile prevăzuta de art. 217 din Codul Vamal Comunitar este diferita de înregistrarea importurilor produselor supuse anchetei potrivit articolului 13 alineatul (3)și articolului 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009.
De fapt, chiar susținerea reclamantei este contradictorie și nu are nici o baza legala, confundând cei doi termeni și concluzionând ca înregistrarea în evidentele contabile încetează conform art.4 din Regulamentul nr. 723/2011 la 28.10.2011 ceea ce ar duce la imposibilitatea recuperării datoriei vamale după ce taxa antidumping ar deveni definitiva.
În plus dacă continuă raționamentul reclamantei, prin reducere la absurd, se întreabă ce se întâmpla cu societățile " înregistrate" conform susținerilor acesteia, în situația în care ancheta se încheie fără introducerea unei taxe antidumping, respectiv dacă ar trebui sa plătească o taxa nedatorata numai din cauza confuziei de termeni.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 221 din Codul Vamal Comunitar, susținuta de reclamanta, a arătat pârâta ca nici aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța pentru că se referă la înregistrarea valorii drepturilor vamale în evidenta contabila așa cum rezulta fără putința de tăgada din dispozițiile acestui articol.
Reclamanta concluzionând menține în mod voit confuzia intre înregistrările în evidentele contabile și înregistrările definite de paragraful 18 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 1225/2009
"E. ÎNREGISTRARE
(18) în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, importarea produsului care face obiectul anchetei ar trebui să facă obiectul unei înregistrări pentru a garanta că, în cazul în care ancheta demonstrează eludarea, poate fi prelevată retroactiv o sumă corespunzătoare în drepturi antidumping începând cu data înregistrării acestor importuri, expediate din Malaysia."
V. Cu privire la solicitarea de anulare a Deciziei pentru regularizarea situației în ce privește plata sumelor de 248.747,11 lei respectiv 59.699,31 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere la plata taxei antidumping și majorări și penalități la plata TVA aferente, învederează următoarele:
Reclamanta pornind de la același raționament greșit privind "înregistrarea", continua făcând confuzii și în ceea ce privește Decizia pentru regularizarea situației, declarația vamala și "decizia" întemeindu-și susținerile pe dispoziții legale care nu au legătura cu speța și nu sunt aplicabile în aceasta.
Așadar, față de susținerile reclamantei în sensul ca ar fi aplicabil art. 7 din Codul Vamal Comunitar, urmează a se avea în vedere ca acest articol face parte din capitolul "Decizii privind aplicarea reglementarilor vamale" din Codul Vamal Comunitar, iar deciziile la care se refera acest capitol sunt cele date de autoritatea vamala ca răspuns la solicitarea unei persoane privind aplicabilitatea reglementarilor vamale .;
Conform articolului 4 din același cod termenul "decizie" întâlnit în cuprinsul codului are următorul înțeles;
5)„Decizie" reprezintă orice act administrativ al autorităților vamale în domeniul legislației vamale care reglementează un anumit caz, un astfel de document având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificate; iar termenul "declarație vamala" reprezintă documentul în care o persoană indică în forma și modalitatea prevăzută, dorința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal."
Față de aceste definiții rezulta ca actele contestate în prezenta cauza nu se refera la situațiile explicate mai sus chiar dacă reclamanta dorește sa le asocieze sau sa creeze confuzie.
În prezenta cauza se contesta "procesul verbal de control" și "Decizia pentru regularizarea situației" care se refera la obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, fiind reglementate astfel:
În temeiul art. 100 alin (4) din Codul Vamal al României s-a emis Ordinul Președintelui ANAF nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului ulterior, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 638/2006. Dispozițiile art. 62 și următoarele din acest ordin reglementează procesul verbal de control iar la art. 78 se reglementează Decizia pentru regularizarea situației.
Menționează ca Decizia pentru regularizarea situației reprezintă titlu de creanța potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Având în vedere cele de mai sus consideră ca susținerile reclamantei sunt neîntemeiate și nefondate deoarece ele se refera la alte tipuri de documente decât cele emise în cauza.
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala reclamanta datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere stabilite prin Decizia pentru regularizare a situației nr._/2/14.11.2012.
VI. În ceea ce privește nulitatea deciziei pentru vicii de forma, urmează a fi respinsă ca nefondata având în vedere ca atât în O.G. nr.92/2003 cat și în Ordinul Președintelui ANAF nr.7521/2006 semnăturile obligatorii în situația unei decizii de regularizare a situației sunt cele ale echipei de control și cea a persoanei care reprezintă instituția, în speța Directorul Direcției supraveghere accize și operațiuni vamale care este însoțita și de stampila instituției.
Față de cele de mai sus solicită respingerea cererii de chemare în principal ca inadmisibila și în subsidiar ca nefondata.
În drept, dispozițiile art. 115-118 din vechiul Cod pr. civila, Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentului (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei privind dispozițiile de aplicare a Codului vamal Comunitar, cu modificările și completările ulterioare, Legii 86/2006 privind Codul Vamal al României cu modificările și completările ulterioare, Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 Regulamentului nr. 723/2011 și O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala cu modificările și completările ulterioare, Ordinul Președintelui ANAF nr. 7521/2006, Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 precum și toate actele normative la care am făcut referire în cuprinsul prezentei.
În dovedire pârâta a atașat în fotocopie documentația care a stat la baza emiterii actului atacat, respectiv DVI-urile și facturile fiscale de import(filele nr. 50-110).
La dadta de 07.03.2013 reclamanta a formulat în temeiul art. 132 C. proc. civ. CERERE COMPLETATOARE în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecata și cadrul procesual în care înțelege sa se judece Astfel:
I. Cu privire la cadrul procesual, solicită chemarea în judecata a următoarelor părți:
- Agenția Naționala de Administrare Fiscala - prin Autoritatea Naționala a Vămilor,
- Agenția Naționala de Administrare Fiscala,
II. Cu privire la obiectul cererii, solicită anularea Deciziei nr. 37/21.02.2013 emisa de Direcția de Soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, ca răspuns la contestația administrativa înregistrata sub nr._/23.11.2012, în contradictoriu cu ANAF; anularea Procesului-verbal de control nr._/15.11.2012 (_/14.11.2012) {"Procesul-verbal") și a Deciziei nr._/15.11.2012 (_-1/14.11.2012-("Decizia"), în contradictoriu cu ANAF prin ANV; obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
Motivele de fapt și de drept în ceea ce privește anularea Procesului-verbal de control nr._/15.11.2012 și a Deciziei nr._/15.11.2012 au fost arătate în acțiune.
La data de 15.11.2012 i-a fost comunicata și Decizia ANAF nr 37/21.02.2013 prin care ANAF a respins contestația înregistrata la data de 23.11.2012 la ANV.
În ceea ce privește Decizia nr. 37 emisa de ANAF - Direcția de Soluționare a Contestațiilor la 21.02.2013, aceasta este nelegala și nefondata pentru următoarele motive:
Prin Decizia nr. 37/21.02.2013 ANAF a respins contestația ca nefondata, cu următoarea motivare (succint):
I.În ceea ce privește viciul de forma, deși constatat, nu se impune anularea actului deoarece nu se face dovada vreunei vătămări pentru contestator.
Susținerea nu poate fi primita.
În materia actelor administrative viciile de forma nu atrag nulitatea relativa, ci nulitatea absoluta, astfel încât nu trebuie dovedita vreo vătămare. Oricum, vătămarea este prezumata, dacă actul care produce efecte asupra noastră nu emana sau nu este însușit prin semnătura de reprezentanții autorității emitente.
II.În ceea ce privește fondul actelor contestate:
II.1. Referitor la suma de 788.841 lei reprezentând -636.162 lei taxe antidumping -152.679 lei taxa pe valoarea adăugata
ANAF arata care sunt cele 11 declarații vamale pe care le-a modificat prin controlul ulterior.
A. În ceea ce privește nulitatea Procesului verbal și a Deciziei pentru lipsa de competenta a ANV de a modifica prin control ulterior obligațiile vamale stabilite în sarcina importatorului, după ce s-a acordat « liber de vama », ANAF apreciază ca acest motiv de nulitate invocat de reclamantă nu poate fi primit față de dispozițiile art 78 din Regulamentul CEE 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, articol pe care il citează integral (fila 11 din Decizie).
Or, chiar din textul indicat și citat rezulta justețea și temeinicia susținerilor.
Astfel, potrivit art 78 din Codul Vamal Comunitar, « 1. Autoritățile vamale,...., pot modifica declarațiile după acordarea liberului de vama pentru mărfuri. »
« 3. Atunci cândun control ulterior indica faptul ca dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte... »
Prin urmare, atât timp cat nu a furnizat prin declarațiile vamale « informații incomplete sau incorecte, ci pe baza acelorași informații autoritatea vamala i-a aplicat un anumit regim vamal și i-a stabilit obligațiile vamale, controlul ulterior nu poate stabili alte obligații. Nu are aceasta competenta legala.
Procesul verbal și Decizia ANV emise ca urmare a controlului ulterior sunt lovite de nulitate pentru fraudarea legii, respectiv a limitelor de competenta a controlului ulterior ANV în ceea ce privește modificarea regimului vamal și a obligațiilor vamale.
Pentru aceste considerente și Decizia ANAF nr. 37/2013 este nelegala.
B. În ceea ce privește obligația de plata a taxei antidumping stabilita retroactiv pentru importuri realizate anterior adoptării Regulamentului CE nr 723/18.07.2011, Decizia ANAF nr 37/2013 respinge contestația cu următoarea motivare (succint):
« La controlul vamal ulterior, s-a constatat ca societatea contestatoare nu a avut în vedere Regulamentul UE nr 966/2010 al Comisiei din data de 27.10.2010, prin care Comisia Europeana a decis deschiderea unor anchete referitoare la o eventuala eludare a masurilor antidumping instituite prin regulamentul CE nr 91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau otel originare din Republica Populara Chineza, prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau otel expediate din Malaysia,... și de supunere a acestor importuri la înregistrare, fiind luate masuri pentru regularizarea situației. »
« În consecința, în mod legal, organele de control vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor au stabilit în sarcina . SRL pentru perioada verificata 28.10._11 obligații de plata suplimentare în suma de_ lei, din care: taxe antidumping în suma de_ lei și taxa pe valoare adăugata în suma de_ lei. »
« Conform art 2 din Regulamentul UE nr 966/2010, citat mai sus, autoritățile vamale au obligația de a lua masurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniunea Europeana, indiferent dacă sunt sau nu declarate ca provenind din Malaysia. »
«La paragraful 18 din Regulamentul UE nr 966/2010 se definește termenul de înregistrare a importurilor produselor supuse anchetei: «E. ÎNREGISTRAREA
(18) În conformitate cu art 14 alin 5 din regulamentul de baza, importarea produsului ce face obiectul anchetei ar trebui sa facă obiectul unei înregistrări pentru a garanta ca, în cazul în care ancheta demonstrează eludarea, poate fi prelevata retroactiv o suma corespunzătoare în drepturi antidumping începând cu data inregistrarii acestor importuri, expediate din Malaysia.» »
«Referitor la invocarea
«În speța, se poate deduce ca societatea contestatoare a avut cunoștința de existenta înregistrărilor, de efectuarea unor anchete legate de importurile de anumite elemente de fixare din fier sau otel expediate din Malaysia, de posibilitatea instituirii taxei antidumping din momentul inregistrarii, și era în măsura sa aprecieze ca importul ce face obiectul prezentului litigiu putea intra în zona sancționatoare și compensatorie.
Toate motivele invocate de ANAF în respingerea contestației sunt neîntemeiate și nu fac altceva decât sa confirme toate susținerile din contestația formulata, respectiv:
Regulamentul CE nr 723/2011 produce efecte numai pentru viitor ;
Prin excepție, dispozițiile privind adoptarea taxei antidumping pot retroactiva, insa numai în situația în care autoritățile vamale ar fi luat masurile corespunzătoare privind înregistrarea corespunzătoare a importurilor realizate în perioada de ancheta, stabilind obligația vamala și comunicând importatorului posibilitatea de a se plăti ulterior acordării liberului de vamă obligații suplimentare, al căror cuantum se stabilește prin regulament și se comunică.
Prin înregistrarea importului se înțelege determinarea, înregistrarea în evidentele contabile a drepturilor de import și comunicarea către importator a obligației stabilita prealabil printr-un Regulament la momentul acordării liberului de vama ;
Contrar susținerilor (fără suport legal ale ANAF) obligația de a determina datoria vamala nu revine comerciantului, ci organului vamal ;
Cum în speța organele vamale nu au procedat astfel, nu au înregistrat în contabilitatea proprie drepturi de import și nu i-au adus la cunoștința posibilitatea de a achita taxa antidumping, dispozițiile speciale privind retroactivitatea taxei antidumping definitiva stabilita prin Regulamentul CEE nr 723/2011 nu pot fi impuse prin control ulterior . Nu exista temei legal.
II. Referitor la majorările/penalitățile de întârziere insuma de 308.446 lei aferente taxei antidumping și taxei pe valoarea adăugata,
ANAF considera ca datoria vamala ia naștere la momentul punerii în libera circulație a mărfurilor (acordare liber de vama), prin urmare, în opinia ANAF, neplata datoriei vamale la acel moment generează penalități și majorări.
Decizia ANAF este nelegala.
Datoria vamala este . de ANV și comunicata la momentul acordării liberului de vama, iar modificarea ulterioara a obligațiilor de import este posibila numai instituția în care valoarea obligațiilor vamale determinata de autorități s-ar fi bazat pe informații și declarații incorecte.
Cum nu se află în situația unor declarații incorecte, nu pot fi schimbate nici obligațiile vamale impuse în sarcina reclamantei la acordarea liberului de vama, prin urmare, nici accesorii nu pot fi impuse.
Cu atât mai mult, nu pot fi stabilite accesorii de la momentul acordării liberului de vama, în condițiile în care obligațiile au fost instituite prin Procesul verbal și Decizia din 15.11.2012.
Pentru aceste motive, precum și pentru toate celelalte motive expuse în contestație, Decizia ANAF este nelegala și a solicitat constatarea nulității acesteia.
De asemenea pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin reprezentanții săi legali, în temeiul art. 115 din Codul de procedura civila, a formulat întâmpinare prin care solicita instanței respingerea acțiunii formulate de S.C. H. G. TRADING S.R.L. ca nefondata, pentru următoarele motive:
Reclamanta datorează obligațiile vamale stabilite prin Decizia pentru regularizarea situației nr._-1/14.11.2012 în condițiile în care Comisia Europeană a instituit taxă antidumping aferentă importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, înregistrate în Uniune începând cu data de 29.10.2010.
În fapt, din actele existente la dosarul cauzei se retine că în perioada verificată 28.10._11, S.C H. G. TRADING SRL a depus un număr de 11 declarații vamale,nr.10ROCT_/05.11.2010,nr.10ROCT_/14.12.2010,nr.10ROCT_/19.01.2011,nr.10ROCT_/31.03.2011,nr.11ROCT_/31.03.2011,nr.11ROCT_/03.05.2011,nr.11ROCT_/07.04.2011,nr.11ROCT_/13.05.2011,nr.11ROCT_/08.06.2011,nr.11ROCT_/14.07.2011, nr.11ROCT_/22.06.2011, cuprinse în anexa 1 la Procesul verbal de control nr._/14.11.2012, solicitând regimul vamal de punere în liberă circulație pentru produsele denumite generic "șuruburi", încadrate la grupa tarifară 7318, declarând la întocmirea formalităților vamale țara de origine și expediție Malaysia.
La controlul vamal ulterior, s-a constatat că societatea contestatoare a încălcat prevederile art.199 din Regulamentul (CEE) nr.2454/1993 al Comisiei de aplicare a Codului vamal Comunitar, întrucât la importul de produse denumite generic "șuruburi" din Malaysia, nu a fost avut în vedere Regulamentul (UE) nr.966/2010 al Comisiei din data de 27.10.2010, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 28.10.2010, prin care Comisia Europeană a decis deschiderea unor anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare.
În urma anchetelor efectuate de Comisia Europeană a fost adoptat Regulamentul (UE) nr.723/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 privind importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia.
Față de această situație, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr._-1/14.11.2012 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, organele de control vamal au stabilit în sarcina contestatoarei pentru perioada verificată 28.10._11 taxe antidumping în sumă de 636.162 lei și taxă pe valoarea adăugată în sumă de 152.679 lei,
În drept, art.78 din Regulamentul (CEE) nr.2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, publicat în JO L 302 din data de 19.10.1992, prevede că:
1 .Autoritățile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, pot modifica declarația după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.
2.Autoritățile vamale, după acordarea liberului de vamă și pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, pot controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export, cu privire la mărfurile în cauză sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Asemenea controale pot fi efectuate la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional de operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane aflată în posesia documentului și a datelor menționate în scopuri comerciale. Aceste autorități pot verifica, de asemenea, mărfurile, când este încă posibil ca ele să fie prezentate.
Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun.
Prin Regulamentul (UE) nr.966/2010 din 27.10.2010 de deschidere a unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaezia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această tară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, la litera E. ÎNREGISTRAREA, stipulează:
"în conformitate cu articolul 14 alin.(5) din regulamentul de bază, importarea produsului care face obiectul anchetei ar trebui să facă obiectul unei înregistrări pentru a garanta ca, în cazul în care ancheta demonstrează eludarea poate fi" prelevată retroactiv o sumă corespunzătoare în drepturi antidumping începând cu data înregistrării acestor importuri, expediate din Malaysia".
Totodată, pct.25 din Regulamentul (CE) nr.1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, prevede:
" Este necesar să se prevadă că importurile care fac obiectul unei anchete să poată face obiectul unei înregistrări la efectuarea importului, astfel încât să poată fi aplicate ulterior măsuri împotriva acestor importuri".
La art.1 din Regulamentul (UE) nr.966/2010 din 27.10.2010 de deschidere a unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, se precizează:
"Se deschide o anchetă în conformitate cu art.13 alin.(3 ) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 pentru a se determina dacă importurile în Uniunea Europeană de anumite elemente de fixare de fier sau oțel, altele decât elementele de fixare din oțel inoxidabil, precum șuruburi pentru lemn (cu excepția tirfoanelor), șuruburi autofiletante, alte șuruburi și buloane cu cap (împreună sau nu cu piulițele sau șaibele aferente, dar cu excepția șuruburilor realizate din bare, tije, profile ori sârme, cu secțiunea plină și diametrul sub 6 mm și cu excepția șuruburilor și buloanelor pentru fixarea elementelor de cale ferată) și șaibe expediate din Malaysia indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această tară, încadrate în prezent la codurile NC ex_, ex._,"ex._, ex_, ex73181569, ex_, ex_, ex_, ex_ și ex_ (cod TARIC_,_,_,_______,_______ impuse prin_,_,_,_,_,_,_, eludează măsurile impuse prin Regulamentul (CE)_) nr.91/2009".
Art.2 din Regulamentul (UE) nr.966/2010 din 27.10.2010 de deschidere a unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, prevede:
"în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și cu articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr.1225/2009, autoritățile vamale sunt invitate să ia măsurile corespunzătoare pentru a înregistra importurile în Uniune identificate la articolul 1 din prezentul regulament .
De asemenea, Regulamentul (UE) nr.966/2010, prevăd la pct.B, alin.(4): "Măsurile în vigoare la momentul actual și care fac, probabil, obiectul unei eludări, sunt măsuri antidumping impuse prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului".
Totodată, art.4 din Regulamentul (UE) nr.966/2010 din 27.10.2010 de deschidere a unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, prevede:
"Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre".
Din prevederile legislative enunțate anterior, se reține că autoritățile vamale pot modifica declarația după acordarea liberului de vamă, pot verifica documentele și datele care se referă la operațiunile privind mărfurile în cauză.
Datoria vamală la import ia naștere în momentul punerii în liberă circulație a mărfurilor.
Din documentele existente la dosarul cauzei se retine că S.C H. G. TRADING SRL a efectuat importuri de produse denumite generic "șuruburi", încadrate la grupa tarifară 7318, declarând la întocmirea formalităților vamale tara de origine și expediție Malaysia, în baza declarațiilor vamale mărfuri care au fost puse în liberă circulație de către societate.
La controlul vamal ulterior, s-a constatat că societatea contestatoare nu a avut în vedere Regulamentul (UE) nr.966/2010 al Comisiei din data de 27.10.2010, prin care Comisia Europeană a decis deschiderea unor anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul (CE) nr.91/2009 al Consiliului la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importuri de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară, și de supunere a acestor importuri la înregistrare, fiind luate măsuri pentru regularizarea situației
În concluzie, în mod legal, organele de control vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor au stabilit în sarcina S.C H. G. TRADING SRL pentru perioada verificată 28.10._11 obligații de plată suplimentare în sumă de 788.841 lei, din care: taxe antidumping în sumă de 636.162 lei și taxă pe valoarea adăugată în sumă de 152.679 lei.
De asemenea, pentru cele mai sus menționate și în temeiul principiului de drept "accesoriul urmează principalul", reiese ca sunt legal datorate și majorările și penalitățile de întârziere în sumă de 308.446 lei aferente taxei antidumping și taxei pe valoarea adăugată.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 13.05.2013 reclamanta a depus în fotocopie un set de înscrisuri constând sentința civilă nr. 7113/2012 pronunțată de Curtea de Apel București-SCAF în cererea de suspendare a executării actelor atacate în prezenta cauză(filele nr. 162-168).
De asemenea reclamanta a atașat desfășurătorul înregistrărilor contabile în privința datoriei vamale inițiale și dovada achitării creanței vamale stabilită în sarcina reclamantei la emiterea liberului de vamă(filele nr. 171-188).
Au mai fost atașate la data de 23.09.2013 Regulamentele CE nr. 924/2012, nr. 1225/2009, nr. 723/2011, nr. 960/2010.
Deliberând asupra acțiunii astfel cum a fost ulterior completată, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal de control din 14.11.2012 întocmit de către pârâta ANAF prin fosta ANV-DSAOV s-a reținut urmare a unei proceduri de control ulterior efectuată în privința reclamantei faptul că aceasta din urmă nu a respectat Regulamentul CE nr. 966/2010 și Regulamentul nr. 721/2011 pentru declarațiile vamale de punere în liberă circulație pentru produsul încadrat tarifar la grupa 7318, declarațiile fiind depuse în perioada 28.10.2010-25.207.2011.
În concret organele de control au constatat că în perioada controlată reclamanta a depus un număr de 11 DVI-uri, prezentate în anexa 1 a procesului-verbal de control, solicitând regimul vamal de punere în liberă circulație pentru produsele denumite generic „șuruburi „, încadrate la grupa tarifară 7318, declarând la întocmirea formalităților vamale țara de origine și de expediție Malaezia.
Ulterior constată pârâtă în cadrul aceluiași proces-verbal de control faptul că în perioada depunerii acestor declarații vamale era în vigoare Regulamentul CE nr. 966/2010, din data de 27.10.2010, prin care Comisia Europeană a decis deschiderea unei anchete referitoare la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite anterior prin Regulamentul CE nr. 91/2009 la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, prin importul acelorași tipuri de elemente de fixare expediate din Malaezia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din această țară și de supunere a acestor importuri la înregistrare.
A mai reținut pârâta că în urma anchetei menționată astfel efectuată de Comisia Europeană a fost adoptat Regulamentul nr. 723/2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul nr. 91/2009.
Astfel prin art. 1 din Regulamentul nr. 723/2011 s-a menționat că taxa antidumping aplicabilă tuturor celorlalte societăți impusă prin art. 1 alin. 2 din Regulamentul nr. 91/2009 se extinde și la mărfurile similare expediate din Malaezia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din această țară, iar nivelul acestei taxe aplicabile prețului net franco frontiera comunitară anterior vămuirii, este de 85 %.
De asemenea, se menționează în cuprinsul aceluiași raport de control faptul că potrivit art. 1 alin. 3 din Regulamentul nr. 723/2011 taxa extinsă potrivit alineatului 1 se aplică numai importurilor înregistrate în conformitate cu art. 2 din Regulamentul nr. 966/2010 și art. 13 alin. 3, respectiv art. 14 alin. 5 din Regulamentul CE nr. 1225/2009.
Este menționată în continuare prevederea de la lit. E din Regulamentul nr. 966/2010 cu privire la noțiunea de „înregistrare”, respectiv în conformitate cu art. 14 alin. 5 din Regulamentul de bază(nr. 1225/2009) importarea produsului urmează a face obiectul unei înregistrări pentru a garanta că în cazul în care ancheta demonstrează eludarea, poate fi prelevată retroactiv o sumă corespunzătoare în drepturi antidumping începând cu data înregistrării acestei importuri, expediate din Malaezia.
De asemenea, pârâta în cadrul aceluiași proces-verbal a menționat și prevederile art. 139 din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv art. 199 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 și art. 4 și 18 din Regulamentul nr. 2913/1992, respectiv art. 201 alin. 1 și 3, art. 78 din același ultim regulament, precum și art. 100 din legea nr. 86/2006.
De asemenea având în vedere prevederile art. 119-120 din OG nr. 92/2003 au fost stabilite în sarcina reclamantei, aferente debitului principal, și accesoriile constând în majorări de întârziere.
În temeiul acestui proces-verbal de control pârâta a emis decizia nr._-1/14.11.2012 privind regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite prin acest control vamal ulterior, decizie prin care au fost reținute în sarcina reclamantei taxele antidumping, TVA, precum și majorările de întârziere menționate prin acțiune(fila 20 a dosarului), având în vedere aceleași considerente de fapt și de drept expuse anterior prin procesul-verbal de control.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație fiscală, respinsă prin decizia nr. 37/21.02.2013, având în vedere aceleași considerente expuse anterior.
În plus, au fost înlăturate criticile invocate de către reclamantă cu privire la nelegalitatea formală a deciziei de impunere pentru lipsa semnăturii acesteia de către șeful de serviciu din cadrul pârâtei, respectiv nelegalitatea pentru lipsa competenței ANV de a efectua un astfel de control vamal ulterior și de a stabili o astfel de taxă antidumping, respectiv caracterul pretins retroactiv al aplicării unei astfel de taxe.
Mai mult, pârâta a menționat și faptul că începând cu data de 29.10.2010 în aplicația informatică TARIC_RO gestionată de ANV care preia automat informațiile transmise de DG TAXUD din cadrul CE prin aplicația TARIC, la codurile menționate la art. 1 din Regulamentul CE nr. 966/2010 a fost introdusă măsura de „înregistrare anti-dumping sau compensație” având ca având ca bază aceeași reglementare, iar autoritatea vamală a procedat în consecință, asigurând înregistrarea mărfurilor în cauză, conform obligațiilor ce-i revin(fila 131 dosar).
Coroborând această situație de fapt și de drept rezultată din actele atacate în prezenta cauză, coroborat cu declarațiile vamale depuse de către reclamantă, Curtea constată că se impune înlăturarea tuturor criticilor formulate de către aceasta, după cum urmează:
În privința nelegalității de formă a deciziei de impunere cu referire la pretinsa nerespectare la emiterea acesteia a disp. art. 43 din OG nr. 92/2003, Curtea constată că este neîntemeiată având în vedere că decizia emisă de către pârâtă a fost semnată de directorul Direcției de Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale și avizată de către directorul adjunct al aceleiași direcții, precum și de persoanele desemnate cu activitatea de control, membrii ai Serviciului Antifraudă Vamală, lipsind semnătura șefului de serviciu.
Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit dispozițiilor din anexa 8 a Ordinului președintelui ANAF-ANV nr. 7521/2006, documentul "Decizie pentru regularizarea situației" se întocmește de către organul de control vamal, se avizează de șeful de compartiment și se aprobă de șeful biroului vamal, directorul executiv al direcției regionale vamale sau de directorul Direcției supraveghere și control vamal, după caz, în funcție de apartenența echipei de control.
Coroborând situația de fapt cu aceste din urmă dispoziții privind competența persoanelor îndrituite a semna o astfel de decizie, Curtea constată că decizia atacată în prezenta cauză nu poate fi apreciată nelegală urmare a lipsei semnăturii șefului serviciului din care fac parte persoanele care au efectuat controlul vamal ulterior și au semnat decizia de regularizare în această calitate, având în vedere că documentul poartă semnătura de aprobare din partea directorului Direcției care conține acest serviciu, precum și semnătura de avizare a directorului adjunct al aceleiași direcții, nefiind necesară pentru legala emitere a documentului și semnătura șefului de serviciu, o asemenea lipsă fiind acoperită prin certificarea legalității și temeiniciei celor reținute în sarcina reclamantei de către conducătorii Direcției care cuprinde și acest serviciu.
Din această perspectivă se constată că sunt respectate dispozițiile menționate anterior în privința semnăturilor necesare pentru legala emitere a unei astfel de decizii de regularizare având în vedere structura organizatorică a pârâtei și competențele conducătorilor acesteia, superiori ierarhic șefului de serviciu care avea atribuția exclusiv de a aviza, această atribuție fiind suplinită de avizul directorului adjunct al direcției în cauză, dispozițiile menționate anterior fiind aplicabile corespunzător succesiunii modificărilor intervenite în structura pârâtei, ulterior emiterii acestui ordin, astfel încât susținerile reclamantei privind nerespectarea disp. art. 43 din OG nr. 92/2003 nu pot fi reținute, urmând a fi înlăturate ca neîntemeiate.
De altfel, Curtea constată că disp. art. 43 din OG nr. 92/2003 nu impune în privința acestei mențiuni din decizia de impunere decât numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, iar potrivit dispozițiilor legii nr. 86/2006, precum și a HG nr. 707/2006 de punere în aplicare a Codului Vamal al României nu sunt menționate persoanele împuternicite-cu referire specială la funcțiile aferente acestor persoane- pentru semnarea unor astfel de decizii de regularizare.
Cu privire la nelegalitatea derivând din lipsa de competență a organelor pârâtei de a efectua un control vamal ulterior și de a stabili în sarcina reclamantei creanța vamală menționată în cuprinsul deciziei atacate, întemeiată pe lipsa culpei importatorului, conform art. 78 alin. 3 și art. 12 din Regulamentul privind instituirea Codului vamal comunitar nr. 2913/1992, dar și pe pretinsa nerespectare de către organele vamale a principiului prevăzut de disp. art. 3 lit. b din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Curtea constată că se impune analizarea acestei critici în legătură strânsă cu motivul privind pretinsa încălcare de către organele pârâtei a principiului neretroactivității aplicării legii și a dispozițiilor din actele normative comunitare, iar din această perspectivă a sensului și aplicării noțiunii de „înregistrare a importurilor” cu referire la aplicarea regulamentelor reținute de către pârâtă în stabilirea creanței vamale prin decizia de regularizare ce constituie obiectul acțiunii.
Astfel, Curtea reține că toate aceste susțineri s-au întemeiat pe argumentul imposibilității stabilirii unei astfel de creanțe vamale în lipsa aducerii în prealabil la cunoștința importatorului a posibilității stabilirii acesteia încă de la data înregistrării importurilor constatate prin declarațiile vamale de import.
Acest argument nu poate fi reținut întrucât, astfel cum s-a reținut anterior( aspect necontestat de către reclamantă), începând cu data de 29.10.2010 în aplicația informatică TARIC_RO gestionată de ANV care preia automat informațiile transmise de DG TAXUD din cadrul CE prin aplicația TARIC, la codurile menționate la art. 1 din Regulamentul CE nr. 966/2010 a fost introdusă măsura de „înregistrare anti-dumping sau compensație” având ca având ca bază aceeași reglementare, iar autoritatea vamală a procedat în consecință, asigurând înregistrarea mărfurilor în cauză, conform obligațiilor ce-i revin, inclusiv în privința producătorului produselor importate din Malaezia, astfel cum acesta rezultă din declarațiile vamale de import și facturile fiscale atașate cauzei(fila 131 dosar).
Urmare a acestei publicări oficiale, disponibile tuturor persoanelor, inclusiv importatorului, reclamantă în prezenta cauză, Curtea reține că în privința produselor astfel importate au fost respectate atât principiul prevăzut de art. 3 din legea nr. 571/2003 al certitudinii impunerii, cât și al neretroactivității legii, acesta având posibilitatea efectivă de a cunoaște că în măsura în care se va constata prin regulamentele comunitare că se impune stabilirea unei astfel de taxe anti-dumping va suporta contravaloarea acesteia, înregistrând declarațiile vamale cu asumarea acestei obligații condiționate de ancheta efectuată de Comisia Europeană.
De altfel, astfel cum rezultă din conținutul regulamentelor atașate cauzei, emise la nivel comunitar a căror aplicare nu a fost contestată, s-a și reținut atât existența, cât și exigibilitatea obligației reclamantei de a suporta contravaloarea taxei anti-dumping în cotă de 85 % stabilită inițial, ulterior modificată definitiv prin emiterea unui alt regulament ulterior emiterii actelor atacate în prezenta cauză, neavând relevanță sub aspectul legalității împrejurarea că ulterior nivelul taxei a fost modificat parțial în sensul reducerii, având în vedere că legalitatea unui act administrativ presupune analizarea emiterii acestuia cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la această dată, iar nu la o dată ulterioară emiterii, în plus existând posibilitatea revizuirii de către organele fiscale a nivelului acestei taxe în vederea conformării față de poziția definitiv stabilită a Comisiei Europene în această privință.
Este nefondată și susținerea privind înregistrarea valorii taxelor vamale inițiale în contabilitatea proprie a reclamante, având în vedere că o astfel de operațiune nu echivalează cu caracterul definitiv și irevocabil al acestor taxe anti-dumping și imposibilitatea organelor vamale de a stabili astfel de creanțe vamale în temeiul dispozițiilor comunitare aplicabile în dreptul intern în mod direct și prioritar dispozițiilor legale interne contrare, obligatorii în dreptul intern potrivit disp. art. 20 și 148 din Constituția României.
De asemenea, Curtea constată că nu prezintă în prezenta cauză o relevanță sub aspectul nelegalității actelor atacate culpa reclamantei sau inexistența acestei culpe având în vedere că la data înregistrării declarațiilor vamale de import fusese înregistrată, conform celor anterior menționate, operațiunea de import în vederea aplicării taxei anti-dumping, conform regulamentelor comunitare reținute a fi aplicabile în mod judicios de către organele de inspecție vamală în privința importurilor efectuate de către reclamantă, aceasta având în mod concomitent, în absența unei dovezi contrare, atât dreptul, cât și obligația de a verifica rezultatul anchetelor Comisiei Europene în privința produselor ce au făcut obiectul acestora conform regulamentelor menționate, prin consultarea bazei de date informatice gestionate prin intermediul Comisiei Europene, încă de la data efectuării importurilor, de către ANV.
Din această perspectivă, se constată că nu prezintă relevanță faptul că la data înregistrării declarațiilor vamale pârâta a emis liberul de vamă pentru reclamantă, această operațiune vamală fiind condiționată retroactiv de rezultatul anchetei declanșată prin Regulamentul CE nr. 1225/2009 și respectiv nr. 966/2010.
Prin urmare, nu poate fi reținută nici aplicarea retroactivă a Regulamentului nr. 723/2011 având în vedere aceleași considerente, acest act comunitar având rolul de a pune efectiv în aplicare, începând de la data înregistrării acestor importuri efectuate de către reclamantă, rezultatele anchetei desfășurată anterior de Comisia Europeană în privința produselor provenind din Malaezia și încadrate la grupa tarifară respectivă, prin extinderea aplicării acestor taxe de la produsele provenind din Republica Populară Chineză, pentru identitate de rațiune.
În plus, nu poate fi reținută susținerea privind nașterea dreptului organelor vamale de a stabili o astfel de taxă anti-dumping exclusiv de la data intrării în vigoare a Regulamentului CE nr. 723/2011, fiind cunoscută încă de la data înregistrării declarațiilor vamale de import posibilitatea de a plăti și aceste taxe încă de la data efectuării importului în cauză, precum și a accesoriilor aferente începând cu aceeași dată, acesta fiind data la care taxa a devenit exigibilă, iar nu la momentul emiterii și comunicării către reclamantă a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, astfel încât în mod corect organele vamale ale pârâtei au reținut exigibilitatea și a acestor accesorii, fiind respinsă în mod judicios susținerea contrară a reclamantei din contestația administrativ-fiscală, decizia de soluționare a contestației fiind emisă cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale și comunitare situației de fapt descrisă în conținutul deciziei de regularizare și a raportului de control vamal ulterior.
Neîntemeiată este și susținerea privind nelegalitatea efectuării controlului vamal ulterior și pretinsa încălcare a condițiilor de reevaluare a datoriei vamale exclusiv în ipotezele prevăzute de Codul Vamal în art. 78, respectiv a existenței unor date noi sau a constatării că informațiile inițiale erau eronate sau incomplete, având în vedere obligația organelor vamale de a respecta întocmai dispozițiile de drept comunitar, direct aplicabil în dreptul intern, conform considerentelor anterior prezentate, fiind îndeplinită condiția înregistrării acestor importuri în temeiul regulamentelor menționate în cuprinsul actelor a căror anulare se solicită în cadrul prezentului demers procesual, astfel încât în temeiul art.1 și 8 din legea nr. 554/2004 va fi respinsă acțiunea completată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea completată formulată de reclamanta . SRL, cu sediul procesual ales la SA „V. T.” din București, ., ..5, sect.1, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sect.5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/17.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1902/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 810/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
