Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1772/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1772/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 1140/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1772
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. H.
Judecător F. G. A.
Judecător B. D. M.
Grefier A. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr. 574/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012 în contradictoriu cu intimatele pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ȘI AGENȚIA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. – DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE TELEORMAN.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru datele de 08 aprilie 2013, 15 aprilie 2013 și ulterior pentru data de 19 aprilie 2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că, prin contestația înregistrată la Tribunalul Teleorman-SCMASCAF sub nr._, reclamantul B. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ȘI AGENȚIA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. – DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE TELEORMAN, anularea Deciziei de impunere nr. 4863/29.09.2011 emisa de către Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Teleorman, in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 4862/29.09.2011; anularea Raportului de inspecție fiscala nr. 4862/29.09.2011, întocmit de organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de inspecție fiscala DJAOV Teleorman, pentru sumele de 10.782 lei reprezentând accize, 979 lei reprezentând dobânzi de întârziere si 1.617 lei reprezentând penalități de întârziere și anularea Deciziei nr. 395/16.11.2011, întocmita de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
Prin sentința civilă nr.574/20.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman-SCMASCAF a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția prematurității, invocată de pârâta prin întâmpinare, Tribunalul a reținut că în urma contestării actelor emise de DJAOV Teleorman, organul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP Teleorman, a emis Decizia nr. 395/16.11.2011, prin care dispus suspendarea soluționării pe fond a cauzei, pana la soluționarea laturii penale, acesta fiind un termen suspensiv. Din actele aflate la dosar reiese că latura penala a faptelor sale a fost soluționata prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala din 06.03.2012, dosarul penal nr. 2960P/2010.
Într-o atare situație, a încetat suspendarea soluționării pe fond a cauzei, motiv pentru care dreptul pretins de către reclamant este actual. Faptul că până la soluționarea prezentei cauze pe fond pârâtul nu a înțeles să soluționeze contestația depusa de reclamant nu conduce la concluzia ca cererea acestuia este prematur formulată, în condițiile în care acesta a respectat procedura prealabilă și a formulat contestație.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, în raport de dispozițiile art.206 indice 2, 7, 9 și 43 din Codul fiscal și art.88 alin.2 și 3 din Normele metodologice, se consideră achiziții pentru uz propriu produsele cumpărate și transportate de persoane fizice în anumite cantități, iar dacă se depășesc limitele cantitative, operațiunea se consideră ca fiind una comercială și se datorează accize.
Din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că a fost achiziționată o cantitate mai mare decât cea prevăzută de lege pentru a fi considerată a fi pentru uzul personal, drept pentru care rezultă că datorează accize.
De asemenea, pentru neachitarea în termenul legal a acestor sume, s-a apreciat că în mod corect s-au calculat majorări, dobânzi și penalități de întârziere, conform art. 119, 120 și 120 indice 1 din Codul de procedură fiscală.
Tribunalul a mai reținut că, faptul că reclamantul nu a săvârșit o infracțiune nu conduce la concluzia nu datorează accize în condițiile legii pentru deținerea și comercializarea de țigări în cantitate mai mare decât cea prevăzută de lege pentru uzul propriu.
Actele contestate, au fost date cu respectarea dispozițiilor legale, susținerile reclamantului ca nelegala impunerea in sarcina sa a unor obligații fiscale - accize si accesorii - fără a se face dovada ca a comercializat produse accizabile, încălcându-se in acest mod prezumția de nevinovăție de care ar trebui sa se bucure fiecare cetățean, fiind lipsite de temei în condițiile în care produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor stabilite la art. 99 alin. (2) din Normele metodologice, se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale, iar pentru acestea se vor respecta prevederile art. 206^44 din Codul fiscal.
În ceea ce privește Decizia nr. 359 din 16.11.2011, emisa de organul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP Teleorman, s-au respectat dispozițiile art. 214 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala.
DGFP Teleorman, a emis Decizia nr. 395/16.11.2011, prin care a dispus suspendarea soluționării pe fond a cauzei, pana la terminarea cercetării penale începută la sesizarea Gărzii Financiare.
Faptul că reclamantul nu demonstrează că a fost soluționata contestația formulata împotriva Deciziei de impunere nr. 4863/29.09.2011, Raportului de inspecție fiscala nr. 4862/29.09.2011, emise de Direcția județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Teleorman, nu conduce la concluzia că acesta ar avea vreo culpă.
În întâmpinarea formulată, pârâta DGFP Teleorman a susținut că s-a sesizat din oficiu si la data de 10.04.2012, potrivit adresei nr. 8213/12.04.2012, a reluat soluționarea pe cale administrativa a contestației la Deciziei de impunere nr. 4863/29.09.2011, fiind in termenul legal de 45 de zile de soluționare, prevăzut de art. 70 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala.
Acesta era situația de fapt la data cererii formulată de reclamant, însă contestația nu a fost soluționata până la soluționarea cauzei, fiind depășit termenul de 45 de zile prevăzut de lege. Este evident că reclamantul era îndreptățit să promoveze acțiunea pentru a elimina incertitudinile cu privire la plata accizelor către bugetul de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că, nu au fost respectate prevederile art. 65 alin 2 Cod procedura fiscala potrivit cărora, "organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatări proprii, respectiv, art. 49 alin 2 Cod procedura fiscala prevede ca "probele administrate vor fi coroborate si apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscuta de lege".
Organul emitent s-a mulțumit doar sa precizeze ca faptele reținute au rezultat din constatări proprii, fără însa a motiva si fără a preciza care au fost aceste constatări, dând forța probatorie absoluta unor declarații date de câteva persoane, declarații care nu au fost însă coroborate si cu alte probe.
Referitor la dobânzile si penalitățile calculate, conform art. 119 Cod procedura fiscala, pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata, se datorează dupa acest termen dobânzi si penalități de întârziere. Textul legal mai sus citat, nu stipulează faptul ca debitorul obligației este de drept pus in întârziere, drept urmare nu exista un temei legal pentru calcularea si impunerea, in sarcina sa, a plații de penalități si dobânzi.
Mai mult decât atat, tinand cont de faptul ca dobânzile si penalitățile de intaziere sunt accesorii ale accizelor, atâta timp cat înțelege sa conteste suma de 10.782 lei reprezentând accize, in mod implicit contestă si aceasta suma, accesorie primei.
Din procesul-verbal încheiat in data de 04.02.2011 de lucrătorii din cadrul IPJ Teleorman, rezultat clar ca cele 500 pachete de țigări au fost găsite in autoturismul aparținând . SRL, condus de numitul N. R. F., angajat al acestei societăți, recurentul aflându-se pe locul din dreapta, in mod cu totul întâmplător, fara a sti ce se afla in portbagajul autovehiculului. Conducătorul auto, N. R. F. a declarat ca nu poseda documente justificative de proveniența pentru tigări si ca le are de la un prieten. Având in vedere aceasta declarație, data in fata organelor abilitate, prin care conducătorul auto recunoaște ca este proprietarul țigărilor, este evidenta netemeinicia concluziei ca recurentul "a deținut si comercializat" o anume cantitate de tigări. Si faptul deținerii si comercializării celorlalte cantități de țigari reținute in sarcina sa au fost făcute fără probe, doar pe declarațiile unor persoane, declarații care nu i-au fost prezentate si care nu au fost coroborate si cu alte probe.
În data de 09.02.2011, s-au efectuat doua percheziții domiciliare de către reprezentanții IPJ Teleorman-Serviciul Investigații Fraude, in urma cărora nu au fost identificate bunuri, obiecte sau înscrisuri care sa aibă legătura cu cauza, deși au fost efectuate verificări in toate încăperile locuințelor, precum si in dependințe, așa cum reiese si din cele doua procese-verbale întocmite cu aceasta ocazie.
Recurentul consideră nelegală impunerea in sarcina sa, a unor obligații fiscale - accize si accesorii - fara a se face dovada ca a comercializat produse accizabile, încălcându-se in acest mod prezumția de nevinovăție de care ar trebui sa se bucure fiecare cetățean.
Conform art. 107 alin 2 Cod procedura fiscala "organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecție fiscala, care conține constatările si consecințele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin 1."
Nu i-a fost comunicat proiectul de raport de inspecție fiscala, motiv pentru care punctul de vedere exprimat in scris, in temeiul art. 9 alin 1 OG 92/2003, face referire la documentele întocmite de Garda Financiara, acestea fiind singurele pe care le deținea.
In Decizia nr. 395 din 16.11.2011, emisa de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala-Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, s-a dispus suspendarea soluționării pe fond a contestației pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, iar procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivelor care au determinat suspendarea, in condițiile legii.
În data de 8.12.2011 a introdus pe rolul Tribunalului Teleorman o cerere de chemare in judecata împotriva Agenției Naționale de Administrare fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, ce a fost judecata de către aceasta instanța, iar la data de 23.02.2012 a fost respinsa acțiunea ca prematur introdusa, deoarece încă nu era soluționata latura penala in prezenta cauza.
Atunci când cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca prematur introdusă, fără a mai fi cercetata pe fondul pretenției, atunci reclamantul este îndreptățit sa reitereze cererea in momentul in care dreptul subiectiv devine actual, fără a i se putea opune excepția puterii de lucru judecat. D. urmare, dreptul este actual.
În data de 6.03.2012, Ministerul Public, reprezentat de P. de pe lângă Judecătoria A. a emis Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala a învinuitului B. F. in dosarul 2960/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere in afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau cu marcaj necorespunzător peste limita a 10.000 țigarete, pentru comiterea infracțiunii prevăzute si pedepsite de art. 296 ind. 1 lit. I din Legea 571/2003.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă DGFP Teleorman, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
De asemenea, prin întâmpinare, intimata-pârâtă DRAOV C., a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În ședința publică din data de 01.04.2013, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de lipsa deciziei de soluționare a contestației de către organele emitente.
La data de 05.04.2013, după închiderea dezbaterilor, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care a comunicat instanței de recurs copie de pe Decizia nr.194/20.09.2012 și după Decizia nr.194 bis din data de 04.10.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art.3041C.pr.civ, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamantul a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 4863/29.09.2011 emisa de către Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Teleorman, in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 4862/29.09.2011; anularea Raportului de inspecție fiscala nr. 4862/29.09.2011, întocmit de organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de inspecție fiscala DJAOV Teleorman, pentru sumele de 10.782 lei reprezentând accize, 979 lei reprezentând dobânzi de întârziere si 1.617 lei reprezentând penalități de întârziere și anularea Deciziei nr. 395/16.11.2011, întocmita de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, prin care s-a dispus suspendarea soluționării pe fond a contestației pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, iar procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivelor care au determinat suspendarea, in condițiile legii.
Din actele aflate la dosar reiese că latura penala a faptelor sale a fost soluționata prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penala din 06.03.2012, dosarul penal nr. 2960P/2010, astfel încât, organul fiscal de soluționare a contestației trebuia să procedeze la reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației.
În mod greșit instanța de fond a reținut, cu privire la excepția prematurității, invocată de pârâta prin întâmpinare, că dreptul pretins de către reclamant este actual, iar faptul că până la soluționarea prezentei cauze pe fond pârâtul nu a înțeles să soluționeze contestația depusa de reclamant permite analiza pe fond de către instanța de contencios administrativ a legalității actelor administrativ fiscale contestate, respectiv Decizia de impunere nr. 4863/29.09.2011 emisa de către Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Teleorman, in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 4862/29.09.2011;
Chiar dacă reclamantul a contestat și decizie de suspendare a soluționării contestației sale administrative, solicitând anularea actelor administrativ-fiscale contestate în procedura administrativă, instanța de contencios administrativ, constatând că, în mod legal s-a dispus suspendarea procedurii administrative, nu poate proceda la analiza pe fond a contestației decât după ce organul fiscal de soluționare a contestației va fi procedat la soluționarea pe fond a contestației, în mod firesc, după reluarea procedurii, după încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Potrivit art.205 alin.1 și 2 din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, (1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Potrivit art.41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
De asemenea potrivit art.214 (1) organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
(2) Organul de soluționare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluționare competent va stabili și termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
În sfârșit, potrivit art.218 alin.2 Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În contextul în care tribunalul nu a fost învestit cu analiza legalității Deciziei nr. nr.194/20.09.2012 emisă de DGFP Teleorman și după Decizia nr.194 bis din data de 04.10.2012 emisă de aceeași direcție, prin care s-a îndreptat eroarea materială, fiind depuse în recurs, după închiderea dezbaterilor și amânarea pronunțării, Curtea apreciază ca inadmisibilă solicitarea de anulare a actelor administrative fiscale, întrucât autoritatea administrativ fiscală pârâtă, competentă în soluționarea contestației, nu s-a pronunțat pe fondul contestației, în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Deciziile nr.194/20.09.2012 și Decizia nr.194 bis din data de 04.10.2012 vor putea fi eventual contestate în fața instanței de contencios administrativ competentă, potrivit art.218 alin.2, de către reclamant, în fața instanței de contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege, care va putea face un control de legalitatea pe fond asupra acesteia, cât și asupra deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală.
Prin urmare, reținând că în fața instanței de fond nu a fost parcursă procedura prealabilă, așa cum este prevăzută de dispozițiile speciale din Codul de procedură fiscală, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate și respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Prin această soluție nu se înrăutățește situația recurentului în propria cale de atac, întrucât, în primă instanță, după un control de legalitate pe fond a actelor administrativ fiscale contestate, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, ca urmare a deciziei instanței de recurs, reclamantul urmând să beneficieze de o nouă analiză pe fond asupra actelor contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurentul reclamant B. F. împotriva sentinței civile nr. 574/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012 în contradictoriu cu intimatele pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și Agenția Națională a Vămilor – Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C. – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Teleorman.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite excepția de inadmisibilitate.
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. P. F. G. A. B. D. M.
Grefier,
A. C.
RED.H.P
TEHNORED H.P/2 ex
JUDECĂTOR FOND
T. I.
Tribunalul Teleorman
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2045/2013.... → |
|---|
